The Gunner

Ei...Am pornit-o si cu acesta.A treia oara e cu noroc nu?Oricum am mai studiat cate ceva.Aceasta este introducerea din ficul meu original The Gunner.



]Alerg...alerg si gafai puternic.Vorbesc cu mine insumi si imi spun:,,Oare cum ies din asta?''.Privirea mea e atintita in fata ,iar in spatele meu focuri de arma asurzitoare imi afunda auzul.Picioarele agere si puternice parca imi merg singure.Cu cat inaintez mai tare cu atat constiinta imi spune ca nu voi supravietuii.Focurile de arma se auzeau din ce in ce mai tare iar pasii ce se puteau auzii printre ai mei deveneau cat mai prezenti.Intr-o fractiune de secunda imi storc si ultimele puteri intr-o fuga extraordinara dar care din pacate imi este intrerupta de un glont ce imi strapunge piciorul.Cu un geamat de durere cad pe poteca pavata cu pietre cenusii.Intr-o ultima clipa de gandire imi derulez si ultimele amintiri..care se incetosau din ce in ce mai tare...

Sunt in transa...vad numai imagini teribile iar pe fundal se aude un scartait puternic.Incerc sa-mi deschid ochii dar acestia nu-mi mai raspund.La un moment dat scartaitul se oprii,fiind strapuns de o liniste adanca.Ma zbat foarte puternic dar este in zadar...nu ma pot misca sub nicio forma.Ceea ce este mai ciudat este ca nu pot deschide ochii.,,Am murit?Mai traiesc oare?''.Tot vorbind in gandul meu acea liniste profunda pare ca este sparta de un tropait foarte domol urmat de un ecou.Incep sa judec din ce in ce mai mult paralel cu sunetul ce se apropia din ce in ce mai mult de mine.Cufundandu-ma in amintiri ma smucesc puternic si in sfarsit pot sa vad.Muschii ma dureau ingrozitor iar piciorul imi este bandajat.Intr-o mica clipa de gandire si de explorare a mediului in care ma aflam,am realizat in sfarsit.Sunt intr-un spital.

Camera in care ma aflu incepe sa ma sperie din ce in ce mai tare.Ma vad singur la lumina unui bec foarte slab.Dupa o vreme usa se deschide..intra o tanara domnisoara care ma intreaba cu un zambet placut si cald:
-Cum va simtiti?Va mai doare piciorul?
-Ahh...Ma dor muschii foarte tare iar pe picior imi apasa o durere puternica.Imi puteti spune cum am ajuns aici?
-As dorii enorm de mult sa va pot explica dar este un ranit in stare critica si trebuie sa ajung acolo.Uitati aici sunt lucrurile dumneavoastra.
Dupa aceste vorbe se smucii si pleca alert trantind usa.,,Nu imi amintesc nimic,cum am ajuns oare aici?''Imi tot pun aceasta intrebare.Scormonind prin lucruri cu gandul ca as putea gasii vreun indiciu ce avea sa-mi trezeasca memoria..dau peste un pistol de calibrul 38.Cu toate ca ma sperii putin iau pistolul in mana si incep sa cuget.Dupa un moment privirea parca imi este din ce in ce mai obosita si lasand foarte usor pistolul jos imi pun capul pe perna moale si pufoasa...si adorm foarte repede...,,Ce s-a intamplat?De unde provin?Imi voi amintii oare?''....

Hi, dragul meu!! Amm.. Imi place cum ai evoluat.. Fata de celalalt fic este foarte bine. Felicitari!! Acum sa inceapa "cosmarul" letargic..
Ai o problema legata de cuvintele cu "i" si cu dublu sau triplu "i". Ai foarte multa grija la ele deoarece pot schimba intelesul unei cuvant. Ideea mi se pare interesanta, dar actiunea este grabita. Treci prea fugitiv peste idei, nu descrii destul de detaliat. Incerca sa vezi lucrurile mai in profunzime si nu mai trata cu indiferenta sentimentele, trairile personajului. Descrierea s-a imbunatatit si ea vizibil, dar mai ai de lucrat inca. Foloseste-te de combinatii surprinzatoare de cuvinte si nu mai relata atat de obiectiv. Adica implica-te mai mult, astfel incat sa-l faci pe cititor sa vada lumea pe care o creezi. Nu ai descris suficient de scrupulos acea stare de nelinsite, de nostalgie.. Nu ai descris suficient sentimentele.. Atmosfera pe care ai creat-o mi-a placut.
Ai tot repetat expresia:
-"din ce in ce"
Ai grija la repetitii si la exprimare. Hm.. Cam atat.. Dialogul a fost bine pus, titlul atrage, dar ti-am spus.. Mai ai de lucrat la desriere. Astept next si multa inspiratie!! ByE!!

Capitolul I:Revenire.


Deci iata-ma.Un tanar hoinarind printre amintiri?Cine a mai pomenit asa ceva?Cert este ca din rasputeri incerc sa-mi amintesc cate ceva dar tot ce vad sunt niste imagini care se tot repeta.Ma aflu la un spital anonim intr-o camera misterioasa.Nu cunosc pe nimeni.Nu am nicio informatie legata de localizarea mea.Stau in patul meu pufos si tot ce fac e sa-mi supun creierul la o concentrare foarte mare si obositoare.Constat ca nu pot obtine nimic stand pur si simplu asa ca decid a incerca sa ma ridic.Imi solicit la maxim muschii care par putin mai odihniti si reusesc a ma ridica usor pe marginea patului.Piciorul meu imi era grav ranit si strans bandajat.Ma uit prin camera cea pustie luminata doar pe jumatate si vad intr-un coltisor foarte greu de observat niste carje.Ne-putand sa merg normal am ales sa ma tarasc pana la ele.Imi lipesc usor trupul de podeaua rece si cu bratele stoarse de putere incet incet inaintez catre partea mai intunecata a camerei.Dupa niste clipe de chin care pareau sa dureze o vesnicie,ajung la aceste carje.Incerc a ma ridica dar o durere cumplita imi strapunge muschiul de la picior facandu-ma sa-mi musc buza atat de tare incat simtii gustul usor si cald al sangelui ce se scurge usor din rana facuta.Revenindu-mi in fire,cu o privire barbateasca ma concentrez si ma ridic intr-o smucire suportand durerea pentru o clipa.Ma sprijin repede de carjele din lemn oftand si gafaind incet.Pasesc usor pana la usa iar cu teama o deschid.In fata mea se afla un coridor lung luminat puternic.Nu vad pe nimeni...dar deja curiozitatea mea iesise la iveala asa ca am mers inainte sustinut de carje.Pana sa ajung la o rascruce ma intalnesc cu tanara ce ma ajutase ziua trecuta.Aceasta ma observaa imediat si ma lua la intrebari cu acelasi ton calm si dulce care ma linistea:
-Unde te duci dragule?Ai nevoie de ceva?
-Nu..Am nevoie de putin aer.
-Te pot insotii daca doresti.
-Sigur ca doresc.Oricum nu cunosc imprejurimile.
Tanara domnisoara imi apuca cu blandete bratul cel stang si ma indruma catre o usa dubla.Dupa ce am trecut prin aceasta am ajuns la un lift.Am coborat impreuna cu tanara 7 etaje timp in care aflasem cateva informatii despre aceasta.O chema Luiza.Era in varsta de 24 de ani logodita.La parterul spitalului se aflau mai multi oameni.Unii erau asezati pe scaunele de asteptare,altii erau langa receptie ingramaditi iar altii erau in continua miscare.Spitalul avea 10 etaje si se afla la 10 km departare de New York.Acesta avea 4 sectii.Prima se afla la etajul al 2-lea si era pentru chirurgie, a doua se afla la etajul al 4-lea si era pentru cardiologie, a treia era la etajul 5 si era pentru ginecologie,iar ultima era la etajul al 7-lea unde imi petrecusem ultimele 24 de ore adica la terapie intensiva.Aflasem destul de multe.Pentru prima data in timpul acela ma simteam informat si sigur pe mine.Intr-o zi am fost trimis la un doctor foarte bun care ma ajutat cat de cat cu memoria.Am aflat macar cate ceva legat de trecutul meu.Stiu ca sunt un detectiv care lucreaza la politia din New York dar evenimentele petrecute recent nu le-am putut identifica.Am petrecut aproximativ 2 saptamani in spital,timp in care ma refacusem complet cu piciorul si ceilalti muschi.Mi-am luat lucrurile mele si m-am imbracat in tinuta mea obisnuita.Aceasta consta intr-o camasa cu cravata urmata de niste pantaloni lungi negrii,un sacou lung de piele ca o pelerina ,manusi negre si pantofi.Restul lucrurilor mele erau ca ale oricarui detectiv.O lupa ,o trusa de amprente ,un pistol si 2 cartusuri.In sfarsit dupa ce ma pregatesc pornesc catre taxi-ul ce ma asteapta.Urc in masina si ii spun soferului:
-Buna ziua.As dorii daca se poate la sediul de politie din New York!
-Am inteles d-le.
Afara este noapte si ploua ingrozitor.Dupa vreo 15 minute de asteptare intram in orasul puternic luminat plin de farmec si de mister ,New York.In scurt timp ajungem si la sediul de politie.Dupa ce ii las soferului banii corespunzatori destinatiei si un bacsisi ies din taxi,iar prin acea furtuna ma indrept catre usa departamentului.Intru si toata lumea era intr-o continua agitatie.Strecurandu-se printr-o multime de civili aflati pentru a dezbate un caz,se iveste un domn bine imbracat sugerand un om de putere mare ,probabil seful departamentului.Acesta vine,ma saluta si imi spune:
-Oh...ce bine ca esti teafar!!!Aproape am crezut ca te-am pierdut.Serios m-ai speriat!!spune acesta razand si batandu-ma peste umar
-Domnule,eu am cateva probleme cu me....
-Stiu stiu.Nu mai trebuie sa imi explici.
-Si ce ar trebuii sa fac?
-O sa-ti explic totul ca sa poti sa iti revii,apoi te voi trimite intr-o missiune ce a venit recent special pentru tine.
Dupa ce acel domn imi explica totul aflasem cele ce vroiam sa stiu.Se pare ca fusesem trimis intr-o missiune pentru a spiona o banda de mercenari deghizati,dar fusesem prins.In sfarsit imi amintesc tot ce trebuie.
-Ei vad ca ti-ai amintit!spuse domnul vazandu-ma lamurit.
-Da!Mi-am amintit .
-Bine atunci.Cred ca totusi ai nevoie de putina odihna.Cel mai bine ar fi sa te duci acasa.Maine la prima ora sa fii aici.S-a inteles?
-Bine..dar nici nu stiu unde locuiesc.
-O clipa iti dau chiar acum adresa.
Dupa ce domnul care aflasem ca imi este superior imi dadu adresa,ies din departament si ma indrept spre asa zisa mea locuinta.Aflu cu proprii mei ochi ca traiesc intr-o casa foarte atragatoare.Cu piscina si cu alte dotari foarte bune.,,Ce mai viata!Daca asa e sa fi detectiv..atunci e bine.Dar oare despre ce missiune este vorba?Si plus fata de asta imi este incredintata mie special''Stand si murind de nerabdare primesc un telefon,asa ca raspund:
-Alo?alo.Hei este cineva acolo?
Ne auzind nimic inchid telefonul.Este ciudat.Cine ar suna la o asemena ora tarzie?Ma fac ca nu s-a intamplat nimic dar acel telefon m-a pune pe ganduri.Dupa ce servesc o gustare foarte usoara,intru in patul meu cel cald si adorm foarte repede...cu gandul la ziua ce avea sa vina si la cele intamplate pana acum.


~Sfarsit~

Revin cu un edit putintel mai incolo.. Pup..

Ei, dragule.. am revenit.. Si ce sa spun. Actiunea inca nu curge atat de lent pe cat vreau eu. Ti-am mai spus.. Nu mai trece peste detalii si descrie tot ce poate fi descris. Actiunea este interesanta, ideea de asemenea, dar trebuie puse in valoare de felul cum scrii. Obtine acel efect de opacitate, adaugand mister. Preasara subtil procedee artistice si foloseste cuvintele cu sens figurat. Descrie mai nepamantean. Doar cu sufletul. Foloseste-te de toate simturile, punandu-te in pielea personajului. Incearca sa privesti mai profund, mai launtric toate sentimentele pesonajului. Uite o idee: Inchide pur si simplu ochii, imagineaza-ti toata actiunea din capitol, simte tot, incearca sa vizualizezi totul, apoi deschide ochii si scrie exact ce ai vazut, infrumusetand putin textul prin cuvinte pretentioase.
Lasa spatiu dupa fiecare semn de punctuatie, pentru ca astfel textul devine lizibil si frumos. Exprimarea nu reprezinta o problema, ortografia nici atat.. Si nu stiu ce altceva..
Atat.. Astept urmatorul capitol si da-mi un pm atunci cand il pui. Pot spune ca mi-ai starnit interesul. Te-am pupat!! ByE!!

Ora 6:30.Pasarelele
ciripesc intr-un arc de sunete divine, soarele straluceste puternic pe
cerul senin. Pare o zi perfecta. Ma scol din patul dezordonat cu o privire
foarte bosumflata si ma indrept spre baie. Dau voie apei reci si cristaline
sami trezeasca simturile si sa ma invioreze. Ma barbieresc iar dupa aceea
ma indrept catre bucatarie. In timp ce mananc frumos din bolul meu cu
cereale primesc un telefon de la sefu':
-Hei!Te-ai trezit?
-Da d-le.In jumatate de ora o sa fiu la sectie.
-Bine atunci.Sa nu intarzii.Am aranjat sa vina o masina la 7:15 ca sa te
ia.
-Am inteles.La revedere
-La revedere!
In sfarsit termin de mancat si ma imbrac.De data aceasta aleg un costum
complet alcatuit din pantaloni negrii, sacou negru, cravata, camasa alba,
pantofi negrii, si ca orice detectiv, accesoriul cheie, manusile de piele
negre. Mi-am luat un geamantan dreptunghiular rezistent, in care am asezat
un Sniper marca Dragunov, dezasamblat, un pistol de calibru 39 si 2
incarcatoare de rezerva. Ne-avand timp sa explorez terenul in seara trecuta
am dat o fuga la garaj si m-am uitat de niste lucruri. Acolo zaresc o
masina superba, neagra model foarte vechi dar bine ingrijit. Dupa ce ies de
pe aleea casei mele pornesc pe strada catre centrul orasului. Ajuns acolo
seful ma astepta afara impreuna cu doi indivizi imbracati asemeni mie.
Seful se apropie de mine si imi spune:
-Acestia sunt Mark si Bob! spune acesta pe un ton civilizat
-Imi pare bine de cunostinta. Eu ma numesc....
-El se numeste Harry. Harry...Andersen.
In acel moment un fior rece a trecut prin mine.,,Mi se pare ceva
ciudat.Fiind angajatul lui nu ar trebuii sa-mi cunoasca numele?E ceva la
mijloc.Dar nu voi spune nimic.Nu vreau sa devin suspicios.''Dupa ce
m-am imbarcat in masina de afara impreuna cu cei doi indivizi seful vine la
fereastra si ma intreaba:
-Ce ai acolo?
-Poi valiza cu instrumentele necesare.
-Ai arme acolo?
-Da..!spun eu putin confuz
-Da-mile mie. Nu vei avea nevoie.
Ne-putand refuza i-am predat valiza. Imediat ce i-am dat drumul in mana
sefului masina a pornit in viteza in afara orasului.Nedumerit il intreb pe
Mark ce se intampla:
-Hei d-le Mark unde ne indreptam? spun eu curios.
Dupa cateva clipe de gandire acesta se intoarse si imi infipse mana dreapta
in gat.Am vrut sa ripostez dar viteza masinii imi oferea dezechilibru.Mark
ma strangea nebuneste nu puteam sa fac nimic. Acesta slabeste stransoarea
si scoate pistolul. M-am holbat la acesta cu o stare de neliniste.
Picioarele imi tremurau, inima imi batea tare, iar plamanii mei mai ca se
sufocau. Intr-o fractiune de secunda mi-am adus aminte de un briceag ce il
aveam in buzunar. Am luat repede mana de pe mana agresorului, am scos
briceagul si l-am infipt in mana sa. Acesta urland de durere mi-a dat drumul
iar soferul la randul sau a scos pistolul. Ne-mai stand pe ganduri ma avant
in geam si il sparg. Mergand pe un munte cad in gol. Ma rostogolesc de
cateva ori in jos, si pana la urma ma opresc intr-un pom cu spatele. Nu a
durat decat 2 secunde iar constiinta ma lasat. Am lesinat repede.

Ma trezesc in acelasi loc cu aceleasi rani. Spre ghinionul meu acum nu mai
sunt in spital. Ma aflu in mijlocul pustietatii.,,Eram sigur ca se
intampla ceva.E ceva ce asa zisul meu sef stie si eu nu?Daca este seful meu
sau nu.Care a fost adevarata lui intentie.Unde trebuia eu sa ajung cu cei
doi?''Aceste intrebari ma bantuiau. Stand si cugetand am pierdut de tot
notiunea timpului iar la scurta vreme ma trezesc in plina noapte. Ne-putand
sa ma misc am adormit. Am visat lucruri oribile dar un singur lucru am
putut sa deduc clar si l-am numit element cheie. Se face ca sunt pe o
cladire. Pare ca din New York. In spatele meu e o fata foarte tanara care
imi spune sa sar. Atat imi pot amintii. Gata. Sunt hotarat. Voi muncii sa imi
dau seama ce se intampla. Dar trebuie sa plec de unde am pornit. Dupa 2 ore
de gandire in sfarsit mi-am dat seama. Spitalul!!. Cei ce m-au adus trebuie
sa stie cate ceva totusi. Nu am alta cale este singura varianta….O mica
problema!Cum ar trebuii sa plec de aici?....


~Sfarsit~
Imi cer scuze pentru acest next.Normal trebuia sa fie mai mare.Am avut cateva ,,plecari,, ne asteptate asa ca am decis sa il postez in cantitatea actuala.Data viitoare revin cu unul care va face cat doua.Promit!

Hi, scumpule!! Ai idee cat te urasc?? De ce nu m-ai anuntat? Off.. Gata.. Nu mai esti pretenul meu daca data viitoare nu ma anunti.. AI INTELES?
Trecand peste.. Capitolul a fost super.. Mie mi-a placut actiunea la nebunie.. Plus ca actiunea nu mai este grabita.. Si trebuie sa-ti spun ca ar trebui sa te provoc mai des, nu?
Mi-a placut inceputul cu acea metafora superba:
-"arc de sunete divine"- Vezi ca poti scrie profund? Trebuie doar sa vizualizezi acel volum de abstract ce se afla in tot. Nu ai cum sa nu gasesti ceva detaliat, profund in fiecare actiune.
Canalizeaza-ti atentia pe cuvinte si aseaza-le cat mai nepotrivit astfel incat sa exprime exact, preveziu ceea ce simti. Nu mai rationa.. Da drumul adevaratelor porniri premature prin cuvinte.
Ai inteles? Daca nu.. Asta ee.. Astept next si sa ma anunti.. Te-am pupat.. Aa. Si lasa spatiu dupa fiecare semn de punctuatie, pentru a face textul mai lizibil. ByE!!

Imi pare rau pentru intarziere dar anunt ca nextul nu va mai venii.Am foarte multe de facut am fost mereu plecat de acasa acum si cu zapada si inchiderea scoliilor am avut timp de mine de prietenii mei in timp moderat.P.S:Nu sunt in masura sa mai continui acest fic.Solicit TOPIC CLOSED.P.S2:Asta este viata.Nu mereu e dupa cum vrem noi.:)