Life is a nightmare

Acesta este primul meu fic Yaoi, deci aștept cât mai multe sfaturi.
Povestea gravitează în jurul a doi băieți. Kevin[/color][color=white] care conduce compania familie și promovează modele feminine și masculine, un băiat răutăcios și cu nasul pe sus. Celălalt este Axel, un tânăr model care se hotărăște să-și înceapă o nouă viată departe de aparatele foto.
Număr de capitole: 22-25, contează de evoluţia poveşti.
Tip de critică: Orice tip de critică.

Capitolul I
(Axel)

Mă plimb pe coridoarele clădirii, în care se presupune că amicul meu ar avea o ședință foto, deschizând şi închizând ușile ca un disperat. Am auzit şi câteva înjurături, mai ales când am ajuns la o cameră în care se schimbau niște femei. Mă lovesc de un tip care, în loc să se scuze, mă prinde de tricou izbindu-mă de peretele din dreapta mea. Scot un scâncet în momentul în care spatele mi se lovește cu putere de perete, iar durerea se intensifică simțind cum mână lui mă apasă pe piept.
- Ești bou dea`binelea, ce dracu te-a apucat. Mi-am ridicat privirea realizând că vinovatul era chiar Kaden, dar asta nu m-a oprit: Ai luat-o complet razna omule, într-o zi îți voi pune o pernă pe față şi voi uita să o mai ridic.
- Şi îmi vei duce tot tu dorul, plus că trebuie să treci de Ginna înainte. Acesta termină replica scoțându-mi limba, apoi adaugă: Trebuie să vii cu mine, am niște poze de făcut apoi putem plecat scumpule.
ÎI spun să nu îmi mai spună scumpule, sau în orice alt fel, pentru că voi pleca. Atunci l-am analizat atent şi am realizat că nu avea decât o pereche de blugi negri cu turul lăsat şi niște bascheți mov închis. Mi-am lăsat privirea în jos puţin ruşinat, poate nu pentru că era pe jumătate dezbrăcat, mai mult pentru că mă ţinea de mână. Mă scotea din minţi când făcea asta, când aveam cinci ani are în regulă, dar acum suntem bărbaţi în toată firea. Îmi trag mâna din strânsoarea lui continuând să merg în urma lui dea lungul coridorul alb şi îngust. Acesta nu a scos nici un cuvânt, ştia deja că nu mă simțeam prost când mă ținea de mână. Nu avea nimic împotriva lui, doar că îmi era teamă de gurile rele ce ne puteau bârfii, iar el înțelegea asta.
- Nu îmi place deloc când îți este rușine cu mine, suntem prieteni pentru numele lui Dumnezeu!
Țipătul lui m-a făcut să tresar, şi pe mine şi pe fetele din jurul nostru. Care priveau șocate de la unul l-a altul. Kaden s-a întors spre mine ridicând degetul mic şi privindu-mă adânc în ochii.
- Iar facem asta, pe bune?
El s-a prefăcut îmbufnat şi jignit de replica mea aşa că nu am avut de ales. Am ridicat degetul mic prinzând-ul pe al său şi așteptând să înceapă să spună vechea replică.
- Jur să nu mint, să spun adevărul şi numai adevărul. Dacă mint voi înghiți o mie de cioburi.
Acesta a început să mă privească intens așteptând ca eu să jur.
- Parcă era vorba de ace, dar mă rog, jur. Acum, dacă asta e tot ne putem grăbi, trebuie să îmi caut un job.
Acesta aprobă apunând că nu durează foarte mult, câteva poze cu o tipă bună rău şi apoi putem pleca. E prima dată când îl aud pe prietenul spunând despre o tipă că este "bună rău", poate pentru că eram eu acolo şi nu dorea să mă simt prost. Ce idiot, încă crede că eu nu ştiu despre orientarea lui sexuală, oi fi orb sau mai ştiu eu ce. Tipul ăsta arată extrem de bine, ne cunoaștem de când aveam patru ani, am făcut totul împreună, şi cu sor`sa, iar el tot nu înţelege că ştiu chiar totul despre el.
- Ar trebuie să înghiți o mie de cioburi sau ace.
Am murmurat atât de încet încât era sigur că nu m-a auzit, dar când s-a întors spre mine pregătit să-mi spună ceva telefonul lui a început să sune. A privit micul ecran apoi a răspuns fără a mai sta pe gânduri, se pare că era chiar scumpa de Ginna. Acesta mă priveşte atent, în timp ce ascultă vorbele surori lui. Închide telefonul, înjurând-o pe bruneta de Ginna câteva secunde apoi îmi spune că "stupida aia", ca să-l citez, mă așteaptă la intrare. Ridic din umeri şi îmi ciufulesc părul blond ce îi scotea în evidență ochii gri. Îmi zâmbește larg apoi mă sărută pe frunte şi îmi spune să am mare grijă căci sor`sa a reușit să-şi ia carnetul de șofer.
Ies repede din clădire, nu pot spune că era chiar un loc plăcut, măcar nu era super aglomerat. Aud un strigăt scurt şi o văd pe Ginna făcându-mi cu mâna de la volanul unei decapotabile roșii. Fata purta o uniformă de școală ceea ce m-a cam lăsat cu gura deschisă. Urc în maşină, nu înainte să-i dau la o parte arsenalul de luptă. Acum a trecut la scrimă, data trecută făcea box.
- Pot să ştiu ce-i cu hainele alea pe tine. Ultima oară când am verificat terminasem liceul în urmă cu doi ani.
- Da, dar joc într-un film, şi am rol de elevă. în plus ador uniforma.
Ochii ei căprui aveau același aspect natural, era o actriță perfectă. Frumoasă, cu un corb perfect, forme ce te dau pe spate, iar chipul ei era precum al unui înger. Nu era de mirare că este o actriță de succes, așa cum Kaden e un model cunoscut, aşa cum eram şi eu înainte să renunț.
- Serios acum. De ce ai renunțat la carieră într-un moment ca acesta. Erai cel mai bun şi brusc de-ai decis să anulezi toate contractele, ţi-ai concediat managerul şi au fugit din New York. Bine nu e o problemă şă locuiești cu noi, chiar poţi dormi cu mine în camera.
Îi spun să termine cu aberațiile asta sau o fac pachet şi o trimit la mică`sa. Asta se numește amenințare, şi pentru ea şi pentru Kaden, de când au avut treisprezece ani tot ce îşi doreau era să scape de mama lor. Aceasta a ajuns să intre într-o depresie îngrozitoare pentru că soțul a părăsit-o. De multe ori se îmbăta, iar când ajungea acasă nu făcea decât să-şi bată copiii. De multe ori lipsea cu zilele fără să-şi facă griji pentru cei doi, lăsându-i în foia sorții. Era o femeie frumoasă, avea doi gemeni deștepți şi talentați, dar nu putea trece peste durerea pierderii șotului. Din câte am aflat acum s-ar afla la un ospiciu, dar nici Ginna, nici Kaden nu au de gând să o viziteze.


Kaden:
Axel:
Ginna:


Voi adăuga poze pe parcurs, de fiecare dată când apar personaje noi. Acesta ar fi primul capitol, voi povesti şi din perspectiva lui Axel şi din cea a lui Kevin.
Îmi cer scuze pentru greșelile de tastare, dar nu am corectat capitolul. Sper să vă placă şi să-mi spuneți dacă merită continuat.

Oooo.... primul meu comentariu... mă bucur foarte mult că-ţi place dragă.
Aşa... deci vreau să fi mai dură pe viitor (dacă îl vei mai citi) să-mi pot îndrepta greșelile. Fără prea multe introduceri am adus nextu.

Capitolul II
(Kevin)

Uşa se deschide iar secretarea mea, Anita, îmi aduce cele mai bune veşti, cineva ai intrat în clădire şi deranjează personalul. Mă ridic de la birou şi o întreb pe femeie unde este presupusul, sau presupusa, persoană.
- Păi știți, de fapt, nu prea ştiu.
Îmi dau ochii peste cap spunând-ui că poate pleca. Era destul de normal, vine la mine cu o problemă, dar nu are nici un indiciu. Acum două zile a venit să mă întrebe unde a pus nu`ştiu ce dosar pe care eu personal i l-am înmânat în urmă cu ceva timp. Nici nu înțeleg de ce o mai țin pe post de secretare, nu e bună de nimic. Ah, da, este verișoara mea şi este praf în toate privințele, dar nu este deloc urâtă. Îmi dau o palmă peste frunte când realizez că o pot folosi pe post de model. Aleluia, îmi pot căuta o secretare căreia nu i-a murit şi ultimul neuron.
Deschid uşa ce dă spre coridorul principal şi clipesc de mai multe ori încercând să-mi dau seama dacă nu cumva visez. Kaden, actualul meu iubit, tocmai l-a sărutat pe șatenul ăla. Un sărut atât de călduros, plin de dragoste şi căldură. Acum chiar sunt nervos, cine naiba e pustiu[/color]`[color=white] ăla. Văd cum îşi ia la revedere de la blond şi pleacă spre ieșire. Strâng din dinți când realizez că este frumos, chiar foarte frumos. Ochii mici şi albaștri, tenul alb, buzele supţiri şi nasul micuț, iar corpul pur şi simplu perfect. Nu ştiu de ce, dar am o vagă impresie că îl ştiu de undeva pe puști, l-am mai întâlnit o dată.
Mă apropri de Kaden şi îi dau un mic sărut pe buze, da nu mă mai pot sătura de gustul buzelor lui. Atât de dulci, iar ochii lui gri parcă îmi cer mai mult. Rup repede sărutul privind-ul destul de supărat, acesta abordează o privire întrebătoare. Nu înţeleg de ce nu s-a făcut actor, ştie să joace perfect rolul unui nevinovat.
- Cine mama măsi era copilul ală.
Bine am ţipat mai tare decât am vrut, dar era destul de supărat. Kaden mă priveşte şocat apo începe să râdă pe săturate. Îi prind de încheietura mâini şi îl strâng până se opreşte şi mă priveşte în ochii. Abea acum şi-a dat seama cât de supărat sunt.
- Bine, bine, m-am prins, tu ești gelos. Vocea lui era jucăușă: Să ştii că este un vechi prieten, iar eu sunt numai şi numai al tău.
Îi spun că este destul de apropiat de acest vechi prieten, iar el mă lămurește că este cel mai bun prieten. După o pauză destul de lungă, în care nici unul dintre noi nu a spus nimic Kaden a început să-mi vorbească entuziasmat:
- Ar trebui să-ţi fac cunoștința cu el. Probabil Axel va fi şocat când va afla că eşti iubitul meu, dar cred că e momentul să ştie adevărul.
- Axel, era cumva Axel Jayden, fiul lui Samantha?
- Da. De ce? Spre că nu ai de gând să mă înșeli cu el, nu? Mi-am dat seama după tonul folosit de băiat că era doar o glumă, dar nu am putu spune nimic căci continuă: Să ştii că nu mai este interesat de lumea mondenă, a renunțat definitiv.
- Serios, dar poate este o cale să pozeze în nouă nostru număr.
L-am privit o clipă, dar el era complet şocat de ceea ce am zis. Părea că nu poate înţelege sensul cuvintelor pe care le foloseam. A dat repede din cap spunând că Axel nu ar face nici o dată aşa ceva.
- Mai bine şi-ar da viață decât să pozeze nud într-o revistă, nu a fost nici o data interesat de aşa ceva, cum nici eu nu sunt.
Oftez spunând-ui că ar trebui să meargă să-şi termine sesiunea de fotografi înainte să plec fără el. Blondinul mi-a dat un scurt sărut pe buze şi s-a îndepărtat cu viteză de mine. Deci nu vrea să pozeze, mai vedem noi Axel Jayden.
Mă întorc în birou privind pereții albaștrii ai acestuia. M-am săturat de locul ăsta, iar culoarea parcă îmi dă o stare de somnolență. Simplu fără nimic să-l scoată în evidență, cu un birou mare plin de dosare şi un dulap identic.
Îmi scot telefonul începând să butonez până ajung la numărul dorit. O sun pe Sam, Samantha Jayden mă va ajuta cu fiu`său.
- Hei Sam. Ce faci scumpa mea? Am auzit de noul rol, sincere felicitări.
- Ooo, Kevin, mulțumesc. Bine, eram la filmări, dar m-ai prins într-o pauză, norocos mai eşti. Acum, hai spune repede cu ce vrei să te ajut.
- Nu-mi pot da seama după ton dacă eşti sarcastică sau nu, dar îţi voi spune. Vreau să vorbeşti cu fiul tău, dacă te întrebi de ce te voi lămuri. Răspunsul este noua imagine de copertă, plătesc bine, 10.000 pentru 20 de poze. Ce spui?
- Sincer, sună tentant, dar el a refuzat. Eu nu mă pot amesteca în deciziile lui.
- Știe cine e tatăl lui?
- Mă ameninți?
- E alegerea ta. Dacă îl convingi mâine la 11p.m. să fie aici, te-am pupat.
I-am închis înainte să mai poată spune ceva, ce păcat ar fi ca micuţul Axel să afle cine este tatăl lui. Sau să afle că a fost rodul unui viol, şi dacă nu apărea mama mea acum ar fi fost mort pentru că Samantha a dorit să-l avorteze.
Abea aştept să-l chinui pe micuț, seamănă atât de mult cu nenorocitul ală de taică`su. Oricum, mă voi asigura că-şi va dori să fie mort.



Kevin:
Anita:
Samantha:



Dacă primesc două comentari postez nextu...:*