To Heaven- Myra..

Stateam langa geam, rezemata de peretele rece. Uram linistea dar ce altceva sa faca o fantoma? Desi puteam fi vazuta de oameni, ii evitam din mai multe motive. Voiam sa ies din camera, cand...

Nero:
Treceam pe langa o usa indreptandu-ma spre sediu pentru a lua un nou dosar cu o noua victima, cand mi-a iesit in cale o fata. DOamne, toti aveti de gand sa dati peste mine azi?

M-am lovit de un corp dur, tresarind incet. M-am intors alert spre persoana din spatele meu si am murmurat rusinata:
-Amm.. Scuze?

Nero:
-Scuze acceptate.
Am zis calm si rece. Acum... Unde zisese ala ca era sediul?

M-am uitat putin mirata la tipul ce imi statea in fata si i-am spus copilaros:
-Hmm.. Pot sa-ti ofer ceva de baut? Ca sa imi rascumpar greseala.. Nu imi place sa raman datoare.
Am intins mana prietenos si am spus zambind:
-Myra..

Nero:
-Nu multumesc, nu ramai datoare. Si daca te astepti sa iti spun numele sa stii ca poti sa astepti mult si bine. Nu am incredere in nimeni ca sa spun detalii.
AM spus la fel de rece si calm.

Am oftat suferinda si i-am spus cu o fata trsita:
-Binee.. Ma gandeam doar ca.. Ai fi putut bea un ceai de flori de cires japonez cu mine.. Ma simteam singura.. Dar daca te grabesti...
I-am zambit dezamagita, ascunzandu-mi ochii lacrimati. Simteam ca inebunesc. De ce toata lumea ma evita?

Nero:
-Nu ma grabesc, dar nu sunt genul care sa aibe prieteni.
Am zis plictisit. Doamne, lacrimi. Cat ma calcau pe nervi.

Mi-am sters lacrimile si i-am spus zambind dulce:
-Nimeni nu a spus ceva de prietenie.. Nici eu nu am prieteni. Doar ca.. Mi-ar placea sa bem un ceai.. Atat.. Nu vreau sa te bat la cap, dar... Astazi e si ziua mea. Si.. Sunt singura..
L-am privit in ochi fara sa zambesc. Nu era cine stie ce sa fiu singura, insa astazi toata acea energie negativa se revarsase asupra mea. Si toata lumea ma evita.. De ce?

Nero:
Doamne ce ma enervau copii rasfatati. Ce sunt eu dadaca?
-Fie....
Am zic pe un ton cu adevarat plictisit deoarece sunt total nemultumit de acest lucru.

-Bun.. Intra, spun eu deschizand usa apartamentului. Am intrat, lasandu-l usor in urma.
-Simte-te ca acasa. Voi face ceaiul.. Preferi cu zahar sau fara?

Nero:
-Cum o fi.
Am spus la fel de distant si am intrat in apartament asezandu-ma pe un scaun.

Ce era cu baiatul asta? Era mult prea rece pentru o persoana normala. M-am indreptat spre el, punandu-i mana pe cap, numai ca sa il enervez si am spus zambind:
-O sa pun zahar, daca nu te deranjeaza. Stii? Imi pari foarte dragut.
Intradevar era dragut.. Dar mai trebuia indulcit putin.

Nero:
I-am dat mana la o parte de pe capul meu, apoi am vorbit rece:
-Nu conteaza cum faci ceaiul si nu incerca sa te apropii prea mult de mine.

-Nu ma apropii. Sunt doar mai dulce.. Pentru ca mi se pare ca esti trist.
M-am departat de el si am continuat sa fac ceiul. L-am pus in doua cescute si iam inmanat una, privind nepasatoare floarea ce plutea pe suprafata lichidului.

Nero:
Am luat ceasca si am sorbit din ceai continuand sa fiu nepasator la tot ce era in jur, fara sa scot un cuvant. Nu trebuia sa intereseze pe nimeni de cum eram eu, doar pe mine.

Priveam trista ceaiul aburind si ma simteam la fel de singura. De ce nu vorbea? Am hotarat sa ii spun ceva:
-Esti tacut.. Daca vrei poti pleca..
Am intors capul, neschitand nici un gest. Nu voiam sa plece dar nu suportam sa il vad asa. Chiar imi era drag.. Singura persoana.. Dar se pare ca nu era cea potrivita.

Nero:
M-am ridicat de pe scaun si am deschis usa plecand. Nu ma interesa de nimeni si nimic.

Am simtit cum o lacrima mi se prelinge pe obraz si nu am mai suportat. M-am ridicat de pe scaun, daramand ceasca cu ceai si am fugit dupa el. L-am ajuns din urma si m-am pus in fata lui strigand:
-De ce? De ce nu poti sta? De ce sunt mereu singura? Stii ceva? Mereu am simtit ca nu apartin nimanui. Nu stii cum e sa traiesti mizer si sa plangi in fiecare zi ca nu ai ce manca. Sau ca te bat toti copii.. Sau ca isi bate joc de tine toata lumea. Si nu inteleg.. Ce am facut...
Spunand asta, am cazut in genunchi plangand fara sa ma opresc. Nu aveam cum sa ma opresc..

Nero:
-Astea nu sunt problemele mele. Uite ce e, te-am avertizat nu am prieteni, nu am avut, nu vreau sa am asa ca nu te bza pe mine.
AM raspuns rece si am dat sa plec ami departe.

Am prins incet pantalonul lui tremurand si i-am spus printre suspine:
-Doar putin.. Ma stai doar putin.. Am nevoie de tine..
Apoi i-am dat drmul asteptand raspunsul lui. Nu voiam sa raman singura. Intanisem acea persoana speciala si nu aveam de gand sa renunt la ea.

Nero:
-Fie....
Am zis dandu-mi ochii peste cap fiind total enervat si plictisit de tot acest tam-tam inutil.

Mi-am indreptat privirea spre el, vazand ca e plictisit. Nu inteleageam.. Era singura persoana caruia i-am spus atatea despre mine si el se comporta.. La fel.. Isi batea joc de mine..
-Dar nu vreau sa-ti mai bati joc de mine!! Inteleg ca esti satul de toate.. Dar.. Atat te-am rugat.. Nu ti-am cerut nume.. Nimic..

Nero:
-Nu imi bat joc de tine ci incerc sa te fac sa pricepi ca nu vreau prieteni si nu am nicio legatura cu tine.
Am zis rece, calm si plictisit.

-Nu ti-am cerut sa fim prieteni. Sun obisnuita sa fiu tratata asa.. Dar nu din partea ta.. Nu mai vreau..
M-am ridicat si l-am luat de mana tragandu-l dupa mine. Nu voiam sa-i mai dau drumul. Desi stiam ca voi fi ranita..