Scantei de 4 aprilie

L-am urmat si de aceasta data fara sa scot un sunet.

Saitou:
-Aici ar trebui sa fie.
Am zis intrand intr-un hotel la o camera. Aici era ultima victima, bineinteles omorata. Prima care fusese omorata si prima fata din preferinte, restul toti au fost baieti.

-Hmm.. Nu a lucrat prea ordonat, spun eu uitandu-ma atent la camera.

Saitou:
-Mda, e cam ravasit locul. Eu merg sa verific baia, tu verifica ceva urma pe aici.
Am spus uitandu-ma in jur.

-Bine.. Ai grija, spun eu cercetand camera.

Saitou:
Am intrat in baie si nu intelegeam ceva era straniu.... Parca mai era o prezenta totusi aici...

Am continuat sa cercetez camera negasind ceva care sa imi dea vreun indiciu important. Cateva haine ravsite.. Nimic mai mult.

Saitou:
Pentru o nanosecunda am vazut in oglinda un chip, apoi mana cuiva mi-a astupat gura. Am incercat sa-mi folosesc flacarile si sa ma inconjor cu ele, dar nu aveau efect! Era cumva un alt demon?

Am mers in baie, vrand sa-i spun scumpului meu Saitou ca nu am gasit nimic. Cand am vazut postura in care se afla am ramas total blocat, apoi nervii m-au cuprins aducandu-ma la forma mea originala de demon. Cu ochii rosii si aratand total ca un mostru m-am anpustit asupra celui din spatele lui
Saitou sfasiindu-i carnea si strigand la el:
-Tu!!! Te atingi de cel pe care il iubesc??!! Ai facut cea mai mare greseala!!!

Saitou:
Am cazut in genunchi, mai corect am fost aruncat de catre tip. KuiDo putea sa fie extrem de dur, nu ma asteptam, dar violatorul era ucis chiar in fata mea, nu-mi venea sa cred.

Dupa ce m-am asigurat ca l-am ranit serios, insa este inca in viata m-am transformat la loc in om apoi i-am spus lui Saitou, luandu-l in brate:
-Esti bine?

Saitou:
-Da, sunt bine multumesc.
Am raspuns apoi am intrebat:
-El e viu?

-Da.. Nu merita sa moara asa usor.. Vreau sa-l vad suferind in continuare. Nimeni nu iti face rau scapa nepedepsit. Ti-a facut ceva? Ma refer daca ti-a facut ceva inafara de a te atinge.

Saitou:
-Nu avea cand. Nu am patit nimic, nu a facut nimic. Dar cum adica sa-l faci sa sufere?
Am intrebat putin confuz.

-Sati linsitit. Va avea timp sa se gandeasca la ce a facut in inchisoare. Mai ales cand isi va vedea fata deformata, spun eu aratand spre ceea ce mai ramasese din fata lui.
-Nu te uita.. Pana si mie mi se pare crud, spun eu adapostindu-i capul la pieptul meu.

Saitou:
-E in regula, am vazut crime din cele mai crude si barbare, o simpla fata deformata de mana unui demon nu ma va afecta.
Am spus zambindu-i si ridicandu-mi capul.

-Imi e rusine ca ai vazut asta... Dar.. Te-a atins. Nu suport asta!! Numai eu te pot atinge.. Esti doar al meu, spun eu privindu-l cu lacrimi in ochi.

Saitou:
-Hei, nu trebuie sa plangi!
Am spus luandu-l in brate.
-Te iubesc si nu as fi suportat sa vad ca altul te-ar fi atins, te inteleg, as fi actionat la fel.

-Si eu te iubesc.. Nu vreau sa fii decat al meu.. spun eu bucurandu-ma de imbartisarea lui.

Saitou:
-Si voi fi mereu.
Am spus zambindu-i strangandu-l mai tare in brate.

-Da.. Te rog.. Nu ma parasi, spun eu lasand lacrimile sa imi inunde fata.

Saitou:
-Nu te parasesc, JUR! Niciodata nu te voi parasi!
Am spus sincer.

-Multumesc.. Esti cel mai bun.. spun eu sarutandu-l, in timp ce obrajii mei erau inca udati de lacrimi.

Saitou:
Am sters lacrimile si am spus:
-Te iubesc, nu te voi parasi, te rog, nu mai plange.
Am spus calm privindu-l in ochi.

-Scuze.. Un moment de sensibilitate, spun eu cu un zambet dulce pe fata.