In cautarea amintirilor

Hello ^.^
Am mai citit un fic de-al tau pe celalalt forum si pot sa spun ca acest prim capitol este ceva mai reusit de cat cealalta creatie ^.^
"parca ma aseaza din in locul in care m-am trezit" --> aici cred ca ai mancat cateva cuvinte :P
"-Eu sunt Hatemi. Tu cum te numesti? "zambeste"" --> De ce ai pus "zambeste" la sfarsit? in loc de acele ghilimele, puteai descrie momentul. " apoi afiseaza un zambet suav"

Titlu: Asa cum ti-am spus si pe mess, imi place titlul si nu numai el este bun ;)

Ideea: Este asemanatoare cu ideea celuilalt fic, dar vreau sa vod cum o dezvolti in continuare.

Estetica: Aici ... nu pot sa zic ca nu e bine. Puteai sa centrezi tot capitolul, si sa lasi un rand intre paragrafe. In rest nimic de comentat. Am vazut ca ai lasat si space dupa fiecare semn de punctuatie ^.^

Descrierea: Vreau sa incep cu aceasta Hetemi, de care mi-ai zis ca este de o frumusete extraordinara, ca are parul roscat si chip angelic. Nici nu trebuia mai mult, pentru ca intr-un fic descrierea sentimentelor conteaza mai mult, dar nu vreau sa nu mai folosesti de loc descrierea in portretul fizic al unui personaj :)) Cand are loc un dialog, dupa replica pesonajului, pot sa spui cum a spus acele cuvinte, ce a facut dupa aceea ... cum a fost cu Hatemi cand mi-ai pus zambete in ghilimele, dar puteai sa-mi descri foarte frumos momentul. In rest, vreau mai multa descriere sentimentala, nu vreau sa pierzi chestiile ce trebuie descrise. Cum ti-am mai zis, adauga si figuri de stil, pentru ca ele au farmecul lor ^.^

Actiunea: Putin cam grabita. Si stii de ce? pentru ca descrierea nu este prea completa.

Greseli de tastare/ortografie: Ai mancat mai multe litere si am vazut si cateva virgule mancate :p

Si deja m-am lungit cat pomana porcului =]] nu mai zic nimic. Iti ajunge pentru asta seara .

See later ^.^

Capitolul 2- Prima zi la Academie



Dupa ce termin de vorbit cu Hatemi, ma ajuta sa ma duc in pat si imi spune noapte buna, apoi iese din camera.

Ramanand singur incep sa ma gandesc la ce mi s-a intamplat in aceasta zi si imi dau seama ca incep sa tin la noua mea mama, chiar daca am cunoscut-o de putin timp. Prima data nu am inteles acel sentiment, dar in cele din urma am reusit sa imi dau seama ce inseamna si multumit de asta adorm cu un strop de fericire in suflet, un al doilea sentiment pe care nu credeam ca l-am mai intalnit.

A doua zi dimineata, Hatemi ma trezeste pentru a ma duce la academie si pentru a-mi da niste haine cu care sa ma schimb. Spre surprinderea mea, aceste haine nu semanau cu casa si hainele ei, deaorece era noi si frumoase, iar dupa ce ma schimb pornesc impreuna cu ea spre Academie.

Drumul nu mi s-a parut prea lung doar ca am trecut printr-o padure unde mi s-a parut ca ne urmareste cineva, dar nu am dat importanta.

In mai putin de treizeci de minute ajungem la Academie, unde tratez cu indiferenta orice lucru, pana in momentul in care ma intalnesc cu noul meu profesor. Hatemi traia din plin bucuria unui parinte de a-ti duce copilul pentru prima data la scoala, si cum l-a vazut pe profesor, m-a prezentat si a discutat cu el despre ce imi mai trebuia la academie. Apoi intru impreuna cu el in clasa.

Aproape toti copiii se uitau cidat la mine si unul a inceput sa rada, dandu-mi imediat seama ca acela era clovnul clasei. Ma uit bine la noi mei colegi si observ ca doi dintre ei ma priveau normal. Deodata se aude vocea profesorului care spune:
-Copii, acesta este noul vostru coleg Forkey. Sper sa va intelegeti!
Apoi imi sopteste:
-Asazate unde doresti.

Cei doi care ma priveau normal, stateau in aceasi banca si am observat ca mai era un loc liber, asa ca m-am dus langa ei.

Incepe ora propriu-zisa si profesorul sa mergem afara pentru antrenament practic.

Ajunsi afara suntem pusi sa aruncam cu kunaie si shuriken-uri in copaci, dar din pacate eu nu eram pregatit pentru asa ceva si nu aveam instrumentele la mine. Astfel, clovnul clasei a avut iar prilej sa rada. In urmatorul exercitiu sunt pus sa lupt cu cel mai bun prieten al meu, clovnul clasei. In acel moment eram atat de indiferent incat nu puteam sa lovesc nici macar o musca. Astfel, tipul acela ma loveste puternic de cateva ori si ma invinge, apoi toti incep sa rada, dar eu continui sa fiu indiferent, chiar daca stiam ca nu asta era atitudinea potrivita.

Dupa ce se termina luptele, ne ducem cu toti spre clasa pentru a face ce doua ore care ne-au mai ramas. Pe holul academiei, simt din nou ca ma urmareste cineva, ma uit in jur si vad doar un chip mascat care statea dupa un perete. Vazandu-l m-am intrebat cine e si din cauza curiozitati, plec spre locul unde l-am vazut i momentul in care profesorul nu este atent.

Ajung repede langa acel perete, numai ca tipul cu masca disparuse deja. Ma uit putin in jur si il vad din nou. De data asta, il vad cu totul si ma duc dupa el intr-o incapere. Cum intru in acea camera il vad pe cel care il cautam si ma cuprinde un sentiment de frica. Ma uit 2 minute la el, apoi il intreb:
-Tu cine esti?




Next- Intentiile tipului mascat.