Oraşul Zeilor [ YAOI ]

Subiect: Oraşul Zeilor [ YAOI ] Lun Sept 19, 2011 1:41 am

Yo!! :3
Da... cu ce să încep. Păi ideea este dintr-un proiect de idei la care lucrez acum şi doresc foarte tare să o pun în aplicare. .

- Acest fic este dedicat unor persoane, care sunt două, mai exact: Denny, care m-a ajutat foarte mult şi o iubesc, cât şi lui Andrei - Kiryuu, un bun prieten de pe Zup la care ţin mult (şi nu, nu mă vei dezamăgi, clar să-ţi fie) -

Şi ca să vă spun câte ceva legate de fic, da, au să fie creaturi magice pe aici -> Vampiri, vârcolaci, fantome, demoni... etc.
Aştept critică dacă se poate, doresc fiindcă vreau să nu mai am greşeli - mai ales de tastare şi dacă vedeţi, vă rog să le enumeraţi, câte puteţi. 5

“Adevărul m-a împiedicat întotdeauna din a spune minciuna.
O duceam bine atunci când cuvintele mele înşelau, trişau şi înduceau în eroare.
Am devenit un obsedat de acţiune... am ajuns după gratii.
Mi-am învăţat lecţia. Vânătăile colorate ce stăteau atârnate de pielea de sub ochi, m-a ajutat să privesc lumea sub o altă nunaţă.
Urmele sângeroase ce îmi tatuau braţele, picioarele şi spatele m-am învâţat că viaţa nu este un joc.
Umezeala din ochi şi bătăile agitate de durere ale inimii mele, m-au făcut să cred în faptul că speranţa poate să existe şi că omul trebuie să lupte pentru a se proteja.
O pereche de mâini întinse la greu, mi-au adus prieteni.
Şi acum mă mai gândesc, îmi aduc aminte... Ce vremuri erau în puşcărie.”

I
‘Cursă nebună’
_________________________

Frecventam cam des acum, în ultimele luni, cluburile şi barurile de gay.
Nu că ar fi ceva neobişnuit pentru mine, ştiu de când eram în faşă ceea ce mă va atrage cu adevărat şi acel lucru erau chiar predendenţi la sexul meu, masculii.
Mâna ce şedea frumos şi atârnată pe cealălaltă, încrucişată pe mijlocul meu, am ridicat-o încet pentru a-mi reintroduce ţigara în gură. O lăsasem prea mult să se consume de una singură şi era o pierdere de bani şi timp. Cu toate că acum simţeam nevoia să gust gazul toxic şi cenuşiu pe papilele mele.
Priveam geamul încetoşat de aburi şi pe nesimţitea mai trăgeam cu ochiul pe stradă să vâd cine vine şi cine iese pe uşa blocului. Mai trăgeam din tigară, iar apoi când am văzut că s-a terminat am apăsat-o pe suprafaţa metalică a scrumierei de pe pervaz, continuând să privesc cum fumul se subţia şi dispărea în aer.
În câteva clipe o voce m-a întrerupt din a mai face ceva şi tânărul bărbat s-a afişat în dreptul trupului meu, privindu-mi chipul cu plăcere.
Nu ma deranjat faptul că altceva mai bun nu făcea decât să mă admire, dar nici eu nu m-am putut abţine din a nu deschide gura.
- Ai găsit ceva interesant pe faţa mea? L-am întrebat, tot continuuând să privesc la scrumieră şi la mucurile adunate acolo, în cenuşa lor.
- Priveşte-mă! Mi-a şoptit el aşa de rugător, chiar dacă încerca din greu să nu se înmoaie.
Am surâs, iar capul mi l-am întors încet, lâsându-l sâ-mi cadă în partea cealălalt ceva mai jos, iar ochii mei de un gri metalic aprins l-au fixat pe ai lui cititnd cu râvneală starea sufletească ce ii se citea aşa de clar pe iris.
- Eşti extrem de frumos! A exclamat el şi apoi şi-a pus palma dreaptă pe obrazul meu, mângâindu-l blând şi alenea.
Doar când îl privesc, îmi dau seama că tremură din toate încheieturile şi vrea aşa de tare să i-o trag la fel ca seara trecută, în club şi la mine în apartament.
Ca doi nebuni, două fiare ce nu-şi pot stăpâni poftele trupeşti şi gândul de a avea pe cineva într-o seară aşa spontană ca cea de ieri.
Îl las să mă mai admire puţin, acum încep să mă afund în amintirile de aseară:
Club, muzică, mulţi oameni, travestiţi sau gay ce ma conta, cu toţi ne dezlănţuiam pe ring sau ne petreceam timpul într-un colţişor mai îngust cu cineva, lingându-ne de zor.
Stăteam ca deobicei la bar şi mă uitam ba la unul, ba la altul şi sorbeam cu poftă din vinul alb ce se ondula odată cu mişcările fine ale palmei mele, unde îl poziţionasem cam toată seara.
Şi atunci l-am depistat. Stătea tot la bar, doar că era o diferenţă de patru scaune între noi. Mă privea aşa fermecat şi pătrunzător încât mai avea puţin şi sărea pe mine.
Am râs şi mi-am ridicat palma ceva mai în sus şi l-am ademenit cu două degete, făcându-i semn că se poate apropia mai mult de mine. Nu a ezitat şi într-o clipită se afişase în faţa ochilor mei luminaţi de neoanele multicolore de deasupra capetelor noastre.
Am schimbat câteva cuvinte şi după ce am părăsit locul ne-am refugiat între două blocuri, într-un spaţiu mai strâmt în apropierea clubului în care am fost. Ceva nebun avea să iasă din asta şi noi profitam ca apucaţii unul de celălalt, sărutându-ne şi explorându fiecare părticică a trupurilor noastre excitate.
Însă nu a dorit să continuăm totul acolo, aşa că l-am adus la mine fiind şi mai aproape.
Când am ajuns ne-am croit drum pe pereţi, pe jos, spârgând tot felul de lucruri în jurul nostru, până ce am ajuns să aterizăm pe pat. El primul, eu pe urmă după ce m-am descotorosit de curea şi restul hainelor şi...
- La ce te gândeşti?
- Hm... doar privindu-te aşa mă aprind la culmea, am spus eu evidându-i întrebarea şi l-am apucat de părul de la ceafă, trăgându-l mai aproape de mine.
Am zâmbit amândoi, ştiind ce ar putea să urmeze, din nou. Aşa că am lăsat să se petreacă.
De data aceasta aveam chef să fiu eu cel răsfăţat, fiindcă aseară tipul doar sub mine gemea în extaz şi de fericire, atunci când mă adânceam în el şi îi „posedam”.
Mi-a străbătut buzele, sărutându-le de mai multe ori cu zor fără să îşi lase limba să se înfiltreze în gura mea pentru a se alătura la un joc umed cu a mea.
Dar chiar şi aşa l-am lăsat să-şi facă damblalele, lăsându-mă pradă lui.
Nu m-am clintit din loc, stâteam în continuu rezemat de peretele de lângă geam, privindu-l pe brunet cum începea să mă atingă şi să mă dorească din ce în ce mai mult.
A început să coboare cu mâinile şi buzele pe piept, unde îmi muşca din când în când perlele întârite, sărutând alocuri şi tot aşa mai departe. Până ce a coborât spre blugi mei unde trebuai să scape mai întâi de curea pentru a ajunge la ceea ce doreşte.
Însă telefonul ne-a întrerupt, eu l-am oprit din a se ridica şi i-am spus că poate să continue ceea ce face, pe mine nu mă deranja nimic. L-am luat de pe pervaz şi l-am dus la ureche pentru a saluta persoana de la celălalt capăt.
- Hey...
- Chezario, unde mama naiba eşti băiete? O voce răguşită şi extrem de dură a început să-mi spargă timpanul.
- Mai uşor bâtrâne, sunt acasă savuram o... prăjitură. Am minţit eu, cu toate că avea să afle defapt ce făceam, aşa cum mereu se întâmpla când mă prindea în astfel de momente, mai perverse.
- Nu-mi pasă ce faci, eu te vreau aici la secţie... dar defapt să te trimit pe urmele unui nenorocit. A evadat din arest aseară şi acum hoinăreşte străzile New York-ului în căutarea unei noi victime. Strigă el ca nebunul.
Dar eu deja nu prea mai mă concentram, fiindcă brunetul deja trecuse la treabă, iar eu începusem să gem câte puţinul.
- Aha... ah, eşti bun la asta! Am spus eu lingându-mi buzele şi privindu-l pe tânăr cum linge cu poftă mândria mea întărită.
- Ce!? Chezario, iar ţi-o tragi cu cineva?
- Poate... Am spus eu şi apoi un rânjet pervers mi-a apărut pe chip.
- Îţi baţi joc de mine fiule? Eu am nevoie de cel mai bun om al meu şi el ce face? Lasă pe unu să i-o sugă... Treci aici imediat, sau nu, îţi trimit datele prin fax şi te apuci de urmărire.
- Înţeles!
Eram la limită. După ce am închis apelul, am dat cu telefonul de pământ şi l-am prins pe tip de păr pentru al face să se mişte mai repede, nu mai aveam timp...

Şi am sărit cu maşina peste o încărcătură de lemne, care trebuia să ajungă la fabrică.
Eu cu partenerul de serviciu scoteam foc pe străzi. Doar eram în urmărire şi se părea că evadatul nu dorea să oprească motocicleta aia sub nici o formă.
Nenorocitul, avea curaj în el şi asta îmi creea pofta de acţiune. Curgea prin venele mele adrenalina şi ochii îmi sclipeau după ochelari negrii de soare.
Am rânjit şi am băgat viteză, colegul meu mi-a spus că putem să îl prindem dacă mergem pe următoarea stradă, dar eu aveam o idee mult mai genială.
Dacă îl urmăream ajungeam aproape de spaţiul unde se construia un bloc cu 10 etaje şi dacă el vedea că noi nu vrem să ne mutăm traectoria, avea să încerce să ne încurce prin a se îmbârliga printre fiarele acelea. Însă chiar şi aşa, după cum îmi aduc eu aminte, trebuia să fie un zid de tuburi din ciment care erau puse una după alta şi una peste alta, precum un cub. El avea să fugă în în partea lor şi noi ca să-l prindem la ieşirea din acel loc o luăm tot în faţă şi îi blocăm drumul.
Zis şi făcut. A decurs aproape totul după plan, dar individul a dorit să o ia în faţă şi vâzând că nu aveam cum să-l mai prindem, doar dacă nu răscolim întreg oraşul, am mărit viteza şi l-am izbit de acele tuburi.
Bărbatul din dreapta mea a ieşit fulger pe uşă ca să îl verifice dacă mai respiră sau dacă mişcă. Eu am rămas la locul meu, ţinându-mi palma la gură şi gândindu-mă. Apoi îl văd pe poliţist cum se ridică de jos cu omul acela în braţe. Îl ţinea peste umăr şi încerca să-l aducă la bord.
Am deschis geamul şi am strigat:
- E viu?
- Da!
- Te ajut?
- Nu, mă descurc, nu e aşa de greu.
- Normla nu vezi că e piele şi os, la dracu` în arest nu te hrăneşte chiar nimeni, pe mine m-au hrănit odată. Am spus eu privind cum îl aducea spre maşină.
- Tu, ai avut noroc Chezario, cred că dacă nu te hrăneau le-o trăgeai bine de tot şi te ţineau minte. A spus el râzând şi privindu-mă în ochii.
Era un om bun şi avea un zâmbet blând, era mai mare ca mine cu nouă ani. Şi de fiecare dată când mergeam cu el în misiuni, găsea o portiţă sigură de scăpare.
L-a băgat pe tip încet în spate şi după s-a urcat înapoi pe locul său. După ce a închis uşa am pornit motorul şi am derapat pe şoseaua umedă spre secţia de poliţie, unde avea să ne aştepte şeful, desigur nervos pe mine şi mândru pe Ken.
Pe drum eu din când în când îmi mai duceam privirea spre oglinda retrovizoare, dorind să-l observ pe bărbatul blond din spatele nostru. În cazul în care dorea să vătămeze pe cineva, eu trebuai să-i trag un cot în maxilar. Aşa era regula la noi în maşină. Ken mă sfătuise să fac asta, fiindcă de multe ori aveam cazuri în care infractorul din spate putea să îşi iasă din minţi şi să atace pe cineva.
- De ce porţi ochelarii de soare acum, când soarele stă să apună? Vocea amicului meu a început să mă amuze şi eu i-am dat o palmă peste umăr aşa cum făceam mereu.
- Doar mă ştii, mereu am vrut să arăt ca un poliţai` western sau aproximativ... Pe dracu, aşa vreau, ce mă mai întrebi Ken? am spus eu zâmbind.
- Da, ai dreptate te ştiu aşa de bine încât am impresia că ar fi bine să ne unim destinele...
- Vulpoi ce eşti. Chiar ai vrea? îmi întorc capul spre el şi clipesc de câteva ori din gene.
Începe el să râdă după urmez şi eu, doar cel din spate se închină la ce aude şi vede.
Ah cât de mult îl ador pe omul ăsta, nu vreau să mă despartă nimeni de el.
Câte misiuni frumoase am putut avea, zile petrecute în căldură, aproape goi... Nopţi în care hoinăream ca fantomele străzile în căutarea răufăcătorilor. Parcă desprinse toate aceste momente dintr-un film american cu doi parteneri de poliţie.
Imediat am zărit secţia şi imediat ce Ken s-a dat jos mi-a spus că e mai bine să îl duc eu pe tipul din spate înăuntru, ca să vadă şeful ce am făcut. Oricum eu l-am prins personal, adică l-am izbit brutal, dar ce mama naibii mai contează.
Îl înşfac şi îi pun cătuşele, şatenul, adică amicul meu întră ca nebunul începând să facă un mic spectacol anunţându-mi intrarea. Toţi apludă şi doar şefu` stă cu trabucul între dinţi şi mă priveşte şceptic şi plictisit de tot balamucul format în secţia lui.
- Ce spuneţi domnule Ronald, nu vă place captura pe care o are Chezario? Spune partenerul meu în timp ce îl apucă pe domn de umăr.
- Nu. Şi dacă a-ţi terminat cu toată tărăşenia aceasta vă rog înmânaţi jandarmilor omul, căci vreau să fac un anunţ special.
Eu înmânez captura şi după mă aşez în poală la şaten, care adineauri s-a aşezat pe un scaun ce se rotea. Îmi aprind o ţigare şi încep a o savura cu plăcere, în timp ce mă fac comod pe poala amicului meu.
- Bine în fine, nu începeţi ritualurile voastre de gay la mine în secţie. După cum spuneam: avem un tânăr nou sub aripa noastă.
- Da! Strigă toţi curioşi, de parcă ar fi ceva extraordinar. În fine, că de mult nu au mai venit absolvenţi sau cum le spunem noi „motani”.
- A absolcit cu note foarte bune academia de poliţie Jeraldo Norr, plus are specializare în spionat. Vreau să-l întâmpinaţi pe motanul Michael Ace Newman.
Gata, famfara a pornit şi deja mă săturasem. Ce era aşa de special la un puşti absolvent? De parcă ar fi vreun fiu de preşedinte...
Acesta cu sfială înaintează printre noi şi ne salută.
Era îmbrăcat într-o cămaşă albă, purtând pe deasupra o jachetă lungă până la genunchi de un albastru întunecat, o pereche de blugi ce-i veneau pe picioare şi fund, ceva mai zdrenţuroşi la nivelul încheieturi piciorului.. Şi pereche de bocanţi negrii plini de curele.
L-am privit de sus în jos, îmi plăcea ţinuta, semăna cu mine când am ieşit din puşcărie şi m-am înrolat pentru prima dată la academie.
- Hmm... păr roşcat. Am spus eu în şoaptă.
Băiatul s-a uitat fix la mine şi avea o privire inocentă pe chip, totuşi avea trăsături mature şi nu puteam nega că arăta bine pentru vârsta lui.
- A, observ că l-ai remarcat pe agentul nostru cel mai bun, Chezario Jorando.
S-a apropiat sfios de mine şi a întins măna prezentându-se cu repeziciune.
- Emoţii de început, încântat! am spus eu şi i-am strâns mâna. El a zâmbit ferm şi obrajii i s-au roşit pentru câteva clipite.
- Da, acum că a-ţi făcut cunoştinţă, vreau să vă spun că voi doi de acum în colo ve-ţi fi parteneri.
- Cum!? Am strigat eu surprins de ce tocmai scosese babacul pe gură. Cum adică parteneri, dar Ken? Ce...? Eu făceam crize şi bătrânul se îndrepta spre biroul său. Nu pleca Ronald şi dă-mi un motiv plauzibil prin care să pricep ce tocmai ai spus!
- E tânăr, e nou şi vreau să-i fi mentor şi să-l antrenezi, aşa cuma făcut Ken Richerdson cu tine în toţi aceşti ani. Timpul partenerului tău s-a scurs... din păcate. El va fi acum pentru o altă persoană mentor dar şi partener permanent. Te rog să nu mai strigi şi bucurăte de acest prilej, ar trebui să fi mândru.
Vocea lui dură şi aproape răguşită mă enerva la culmea, mai aveam puţin şi săream pe el, doar că restul cât şi acel Michael au sărit să mă ţină. Vâzând că şi motanul mă atinge, am izbucnit şi mai rău. Mi-am luat haina, pistolul şi am plecat naiba de acolo.

Subiect: Re: Oraşul Zeilor [ YAOI ] Lun Sept 19, 2011 5:20 am

Hmmm.....nu mi-am dezlipit ochii de pc pana n-am terminat.:))

Pai , eu una desi nu pot spune ca sunt fan Yaoi mi-a placut , adica descrierea , dialogul si actiunea au fost din bine spre foarte bine.
Greseli de tastare eu una nu am vazut si am inteles totul la perfectie inafara de sentimentele acestui tip Chezario " in noaptea asta vreau s fiu eu rasfatat " hmmm... mi se zburleste parul de pe ceafa soc

:))
Si mai e si politist...hmm poate in viitor o sa i se puna pata pe puscariasi sau cine stie dupa ce am citit in descriere i s-o pune unui vampir pe el pata:))

Intre timp Next mai!
adorabbel

Subiect: Re: Oraşul Zeilor [ YAOI ] Lun Sept 19, 2011 8:18 am

deci e yaoi....ador wow

ai de toate in ficul asta adica descriere si toate cele.....abea astept nextul si sper sa il pui repede adorabbel

Subiect: Re: Oraşul Zeilor [ YAOI ] Lun Sept 19, 2011 9:23 am

Buna ;x Doream sa vad ce ficuri sunt pe acest forum, iar titlul acestuia m.a atras, in special ultima parte. Incep cu ceea ce e rau, nu? Ai cateva [mai multe] greseli, desi majoritatea sunt de tastare si sunt sigura ca dac.ai fi corectat capitolul inainte [sau poate ai facut.o si nu ai zarit greselile, se poate] nu le.ai mai fi avut. Trecand peste, imi place ideea si numele personajelor. Sunt curioasa ce se va intampla mai departe, si daca nu ma insel, cred ca motanelul este gay si ca sa dau si mai mult cu presupusul este un uke. Hmm si e roscat, ce frumos ;x Descrierea e buna, desi puteai da putin mai multe detalii despre aspectul fizic al personajelor, parerea mea. Anyway, astept nextul cat mai curand.

Zbye and see ya later ;x

Subiect: Re: Oraşul Zeilor [ YAOI ] Lun Sept 19, 2011 12:18 pm

yaoi !! place la mine :))).
Draga mea fara alte introduceri vreau next cat mai repede :face: .

Te pupacesc dulce :rosioara:

Subiect: Re: Oraşul Zeilor [ YAOI ] Mier Sept 21, 2011 6:26 am

Putea psycho sa lipseasca de la inaugararea primului fic yaoi? Never XD asa... mi-a placut mult capitolul si imi place si ideea. Ah abia astept sa inceapa sa lucreze impreuna cei doi. Poate niste freaky freaky in timpul serviciului Titlul imi place, te face sa te gandesti la creaturi magice. Descriere ai, cea ce e bine. Greseli au fost zice dar mai era una.

Citat :: Normla nu vezi că e piele şi os...

normal*

Si cam atat. Felicitari pentru fic si etc XD

Subiect: Re: Oraşul Zeilor [ YAOI ] Dum Sept 25, 2011 11:39 am

Hello!! Of, după o săptămână ca asta vin şi eu abia duminică cu nextul la fic, dar mă bucur că vin decât să nu. -.-" Sincer aveam de gând ca ieri să-l postez, doar că nu ştiu ce naiba am păţit şi nu aveam o idee bună, dar acum am - adică am avut şi am şi scris-o, o vedeţi jos. XD
Vă spun de acum: Capitolul acesta la fel ca şi următorul vor fi pline de hentai şi cuvinte vulgare şi mai necenzurate. Deci fiţi pe fază!! *laughs* Ca să ştiţi.
Mie una nu mi se pare aşa de grozav acest capitol, într-un fel nu-mi place cum am relatat acţiunea... sper doar ca vouă să vă placă. Şi sincer vă spun că încerc din greu să-mi diminuez greşelile de tastare. :[

II
‘Greu de crezut’
__________________

“- Fi atent... Chezario!”

Încet, încep să-mi revin din şoc şi recurg la forţele mele duse la limită să mă pun pe ambele picioare. Dar chiar şi aşa ele mă trădează şi mă lasă să zac într-o baltă de sânge, pe şoseaua cimentată de sub pod.
Doar strigătul lui l-am putut auzi în momentul când maşina a lovit o alta când încercam să îl depăşesc. Însă tot în zadar, mintea mea a fost prea înceţoşată de gândul că avea să mă părăsească...
- Sfinte Cristoase, Chezario! Vocea lui speriată începea să se audă aşa de clar, asta însemnă că îmi revin pentru că la un moment dat doar un piuit mai auzeam şi nimic altceva.
- Aghh... Am scâncit eu, atunci când a venit spre mine şi a încercat să mă tragă de pe locul şoferului. Uşor, vrei să mă rupi? L-am întrebat eu.
- Nu, dar oricum ai făcut-o tu deja. Eşti complet nebun... A strigat el şi într-un final a reuşit să mă scoată de acolo, aşezându-mă în braţele lui.
Îi puteam auzi inima bătând cu ritm, respiraţia accelerată şi agitată, trupul care îi tremura sub mine, chiar şi acum, îl uram. Îl uram pentru că nu ma lăsat să mor, pentru că avea să mă lase... Pentru că nu va mai fi acolo când voi dori să râd şi să plâng. E mult prea dureros şi încep şă simt un gust amar în gât, semn că nu mai suport tensiunea asta adunată necondiţionat în sufletul meu.
Când mi-am revenit îndeajuns încât să pot să umblu, i-am spus să-mi dea drumul fiindcă vreau să plec de aici. Nu a durat mult şi imediat mi-a trântit un “nu” în faţă , care m-a deranjat aşa de tare încât a stârnit bestia din mine.
Cu repeziciune l-am apucat de tricoul gri cu pumnul, strângând bine materialul, reuşind ca apoi să mă pun puţin pe picioare şi să-l trag în sus cu mine. Deja mă călca pe nervi şi mai avea şi tupeul să nu îmi asculte ordinul.
Văzând că reacţiile mele nu erau bune şi nu cooperam cum trebuie, a deschis gura şi m-a întrebat destul de încruntat:
- Ce vrei să faci?
- Hmp, eşti prost sau ce? Nu vezi că încerc să scap de tine cât mai posibil. Am ridicat eu tonul la el nervos, însă avea aceiaşi expresie pe chip, cu toate că ochii lui transmiteau doar dezamăgire şi durere. Asta cu adevărat ma şocat, dar am încercat să mă păstrez rece.
Începeam să strâng şi mai tare acel material pe care îl purta şi la un moment dat el şi-a pus palma pe pumnul meu, încercând cumva să ajungă la mine prin furtuna de furie care pusese stăpânire pe conştiinţa mea.
- Nu mă atinge! Am strigat eu nervos şi chiar când i-am dat drumul el mi-a prins rapid încheieturile şi le-a imobilizat la spatele meu, strângând de ele tare şi indemnându-mă să mă las puţin în jos.
- Nu mă joc Chezario. Eşti rănit, sângerezi şi...
- Nu e mare scofală blondule, am trecut prin situaţii şi mai grele de atât, dar poate le-ai uitat la fel cum o să o faci şi când mă vei părăsi şi vei pleca la un motan.
Simţeam o aura destul de înflăcărată venind din spatele meu şi brusc m-am pomenit cu palma lui pe obrazul stâng care m-a tras până ce privirile noastre s-au întâlnit, iar chipurile ne erau aşa de apropiate încât puteam chiar să ne şi sărutăm... Mă tenta poziţia în care eram, dar imediat am şters acel gând fiindcă mă enervasem destul de tare, iar Ken mă legase strâns la mâni cu cătuşele.
La naiba! acum sunt prizonierul lui, în ce hal am ajuns.
- Stai acolo. Îmi spune el precum un stăpân şi se îndreaptă spre maşina pe care am lovit-o eu acum câteva minute.
Complet uitasem de ea şi sincer nu îmi păsa în momentul acesta dacă persoana din ea mai trăia sau nu. Eram complet absorbit de partenerul meu şi trupul lui care se mişca în direcţia aceea.
“Ahh, nici nu-ţi dai seama cât de mult mă faci şi fierb. Pot să te am?” Doar asta îmi trecea prin cap acum şi am surâs amuzat, dar adevărul era că...tânjeam după el, după trupul lui bine clădit, după tot ceea ce ţinea de fiinţa lui. Nu cred că o pot numi iubire, nu simţeam ceva aşa de puternic mai mult îl consideram ca pe un frate mai mare. El fiind şi primul care m-a acceptat cum sunt la început, îi rămân dator, iar acum doar când mă găndesc că are să plece, poate, mă doare inima.
Îl pot numi şi tată, cu toate că am unul adevărat, însă acela nici nu prea mai ştie de existent mea. A fost ani în şir nepăsător şi atunci când a aflat că am intrat la puşcări nici nu a vrut să mai audă de mine, pentru că reprezentam o ruşine pentru familia noastră. Halal părinte, doar mama şi sora mea mult iubită au fost mereu alături de mine, iubindu-mă in contiinu, nepăsându-le de stautul meu sau de ceea ce am comis.
L-am privit preţ de câteva minute şi da, aveam de gând să fug. Chiar nu îl mai suportam şi doream aşa de tare să plec din locul acesta blestemat. M-am pus pe picioare, căci înainte stăteam cu fundul pe ciment ca un căine ascultător şi am luat-o în spate.
Ken analiza destul de uimit acea maşină, de parcă nu ştiu eu ce comoară a găsit acolo. Aveam şanse mari să scap, dar din păcate a început un mobil să sune, nu era al meu, ci era al lui şi în momentul în care s-a întors m-a zărit şi a început să strige ca nebunul după mine.
Când am văzut, am început să alerg ca să nu îl las să mă prindă. Dar degeaba o făceam, tăietura din partea splinei mă omora şi mă încetinea cumplit. În faţa ochilor începea să se pună o ceaţă şi imediat mi-am dat seama că dacă mai fac mult efort am să pic pe jos.
Altă cale nu era decât aceea de al înfrunta corp la corp.
A ajuns în spatele meu încercând să apuce de lanţul scurt al cătuşelor însă eu în momentul acela m-am întors spre el cu faţa şi l-am lovit cu piciorul în faţă, el aproape căzând pe jos.
Nu l-am atins aşa de mult fiindcă s-a ferit câtuşi de puţinul. S-a repezit cu pumnul la mine ca să mă lovească în faţă, dar eu imediat i-am anticipat mişcarea şi m-am lăsat pe spate cât de mult posibil.
Din cauza că nu prea puteam să mă folosesc de mâini, a trebuit să mă bazez pe picioare.
Mi-am încasat câteva lovituri în burtă şi în faţă, dar nici el nu a scăpat mai uşor, fiindcă l-am muşcat de mână, l-am lovit în stomac cu picioarele şi tot aşa mai departe. Ne-am încăierat precum câinii pe o bucată de os.
- Eşti bun chiar şi când eşti rănit! A exclamat el şi apoi a rânjit.
- Nu mă laud, dar îţi voi rupe spatele. Am spus eu începând să râd şi apoi am fugit spre el şi mi-am aplecat capul pentru al nimerii în burtă, dar imediat acesta mi l-a prins cu palmele şi m-a îndepărtat, ca apoi să mă doboare şi să se aşeze pe mine. O mişcare destul de inteligentă, dar care avea să fie plină de consecinţe...
Respiram amândoi greu şi răsuflurile noastre se contopeau împreună. Ken nu înceta din aş mai apropia faţa de a mea şi dacă era conştient de ceea ce făcea, atunci nu cred că se supăra dacă îi gustam buzele.
- Ken ştii că ai intrat în cuşca leului. I-am spus eu şi el imediat a încercat să nu se mai apropie de mine, dar a fost mult prea tărziu pentru că eu mi-am pus ambele mâini încătuşate pe gâtul lui, înconjurându-l şi l-am tras cu forţă spre mine până când a ajuns în dretul chipului meu şi buzele noastre aveau o distanţă extrem de mică între ele.
- Tu mai provocat.
Nu a mai spus nimic, nu s-a clintit şi a rămas aşa cum l-am pus eu. Am zâmbit ştrengăreşte şi apoi mi-am trecut limba peste buzele lui moi, gustându-le ca apoi să îl lipesc complet de mine şi să-l sărut cu foc, până ce avea să se zbată după aer.
Nu a reacţionat negativ, nu a încercat să mă oprească... Cu toate că indiferent dacă o făcea, tot nu scăpa de mine. Începea să mi se alăture şi mi-a permis să-i explorez căldura din lăcaşul umed, savurând fiecare părticică din el.
Eram pe şosea, aproape de pod, maşinile zdrobite zăceau tot acolo şi într-un final una din ele a explodat... nu mi-a păsat, noi am continuat-o tot aşa până ce l-am trântit la pământ, acum fiind eu deasupra lui şi continuând să-i sărut dulceaţa buzelor moi, cât şi pielea gâtului care îl făcea să tresară, spre uimirea mea.
Credeam că e un om de fier, cu toate că mereu zâmbea şi râdea, se proastea împreună cu mine. Mă gândeam mereu cum ar reacţiona dacă aş fi primul lui bărbat. Şi se pare că am aflat, dar tot mai îmi trebuiau dovezi.
O căldură înăbuşitoare amestecată cu un fum destul de neplăcut s-au făcut simţite, norocul nostru a fost că era răcoare afară şi vântul a dus gazul şi flăcările în partea opusă nouă.
Îmi plăcea la nebunie situaţia în care ne scufundam împreună şi atmosfera era de vis, parcă desprinsă dintr-un film. Dar nu, era realitate şi dacă nu îl făceam acum al meu, dacă nu aveam să-i simt corpul aproape de al meu, niciodată nu cred că voi avea pace în suflet.
Am încetat pentru câteva secunde, ca apoi să ne rânjim unul la celălalt. Mi-am dat seama imediat ce vrea şi cred că şi el a sesizat dorinţa ce ardea în mine necontenit.

L-am trântit violent de uşa de la apartament, continuând să-i sărut buzele, iar cu mâna drepată încercam să deschid broasca. Auzind micul zgomot care mi-a dat de înţeles că am deblocat-o, l-am prins în braţe pe Ken, pentru a lovi uşa cu piciorul.
Imediat ce s-a deschis Ken m-a tras după el înăuntru, cu toate că era apartamentul meu, dar ce mai conta, era greu să mă pot abţine din nu al atinge.
Ne-am oprit pentru câteva minute, în care eu am tras aer adânc în piept şi el la fel.
- Vrei o cafea, ceva? Am îtrebat, cu toate că eu nu făceam aşa când deja mă aflam în timpul „acţiunii”. El m-a privit şi mi-a cerut doar un pahar cu apă şi eu imediat i l-am oferit ca să poată să-şi potolească setea.
- Nu pot crede că am ajuns aici...
Auzind asta mi-am lins buzele şi după i-am cuprins bărbia în palma mea, obligându-l să mă privească în ochi.
- Ascultă Ken, ştii că pentru mine eşti ca un frate, dar aş da orice să ţi-o pun. Ştiu că ai o soţie şi poate un viitor copil, nu vreau să intervin între voi, sunt foarte bucuros că te-am cunoscut, dar e faptul că m-ai sedus în felul acesta nu o putem scoate la suprafaţă decât prin asta.
- Ştiu, a spus el blând şi apoi mi-a atins obrazul, zâmbind. Ţin la tine şi nu regret, aşa că acum vreu să-mi arăţi ce ştii. Fiindcă că de multe ori mai pus pe jar şi curiozitatea de a experimenta cu tine m-a pus pe foc.
Braţele mi le-am strecurat sub materialul gri al tricoului său, ce ascundea un trup de invidiat. El şi-a înfipt degetele în părul meu şaten, prinzându-se bine pentru că în următoarea secundă eu l-am trântit pe suprafaţa dură din lemn a mesei, începând să-l sărut cu ardoare şi foc pe buze, simţindu-le savoare dulce.
Începea să se simtă bine şi trupul îi vibra sub al meu. Am început să mă las şi mai jos sărutându-i pielea şi începând să-l dezbrac de tot ce avea pe el, fiindcă simţeam nevoia să-l cuprind de tot şi să mă înfig în carnea lui apetisantă.
Am început prin ai muşca pe rând sfârcurile ce se întăriseră încă de la început, încă de la primele atingeri şi după ce am finalizat acest lucru, am trecut din nou la buzele lui pentru a le linge şi a le săruta nebuneşte. Şi totuşi nu am renunţat la idea de ai pişca muguri întăriţi cu degetele, pentru al provoca să scoată şi mai multe sunete şi gemete clare şi plăcute urechilor mele.
Am surâs amuzat de felul în care reacţiona, iar asta mă provoca şi mai mult.
- La naiba cu tâmpeniile acestea, vreau ceva mai mult.
Când spuneam asta, însemna că doream mai mult de la el şi de la trupul lui, însă mai întâi aveam de gând să-l fac pe el să se simtă bine.
Am coborât spre blugii lui negrii deschizând şliţul şi scăpând de nenorocita aceea de curea, ca apoi să-i scot mândria întărită din boxerii albaştrii pentru a o gusta din plin.
Atunci când limba mea a făcut contact cu capul acesteia, Ken a scos un sunet aşa de plăcut timpanelor mele şi aşa de zgomotos, în semn că îi plăcea ceea ce fac. Nu mi-a spus să mă opresc, din contră m-a lăsat în continuu să i-o sug şi să-i creez plăceri nebănuite până acum de el.
Din când în când o mai strângeam pentru a amplifica plăcerile ce-l posedau pe partenerul meu, care începea acum să-mi strige numele într-un ritm alert şi dulce. Inima mea mai avea puţin şi sărea din piept, fiindcă niciodată nu am crezut că se va întâmpla acest lucru divin, dar da, se întâmpla şi aveam de gând să profit din plin.
Nu prea mai rezista aşa că am încetat şi mi-am îndreptat capul spre chipul lui şi mi-am lipit buzele de ureachea lui stângă pentru ai şopti ceva. Ceva care avea să-l înebunească şi mai tare, iar apoi am conturat cu salivă o dârâ ce s-a prelungit pănă la sfârcul lui stâng, pe care l-am şi prins între dinţi şi l-am muşcat uşor pentru al face să tresară din loc şi să-şi încordeze trupul.
Are să fie o zi lungă şi nu am de gând să mă opresc doar aici...

Subiect: Re: Oraşul Zeilor [ YAOI ] Lun Sept 26, 2011 5:02 am

Well... eu postez zi pe Zup si pe w-las la ficul tau. Deci postez si aici, dar iti zic acelasi lucru ce ti l-amzis pe Zup.Am vazut ca reduci greselile de tastare si asta imi place. Descrierea e ok. Cuplul... va fi personajul principal si roscatul, nu? Ca parea asa kawaii tipul XD Daca mai vad ceva scriu mai tarziu fiindca acum ma apuc de teme ~_~

Psycho XD

Subiect: Re: Oraşul Zeilor [ YAOI ] Mar Sept 27, 2011 11:29 am

Hellou again ;x Ma bucur ca ai adus nextul asa de repede [desi puteam sa jur ca am comentat ficul /:)]. Prima data tin sa.ti atrag atentia, acesta era al doilea capitol, pe cand tu ai scris ca e primul. Asa, cum a remarcat si Psycho ai inceput sa lasi din greseli in urma, desi inca mai ai probleme la diacritice. Eu o sa.ti tot amintesc de ele pana cand o sa vad ca au disparut aceste mici confuzii ;p Asa, imi place scena dintre cei doi, in special cand Chezario incerca sa scape, don.t ask why. Asa ... nu mai stiu ce anume sa mai precizez, inafara de faptul ca daca vei avea putin mai multa atentie atunci cand scrii, o sa scapi de greseli.

Zbye and see ya later.

p.s: pot sa jur ca am mai scris comentariul si ca era diferit de acesta, so imi cer scuze, dar sincer, nu.mi mai amintesc ce am scris acolo asa ca am improvizat.

Subiect: Re: Oraşul Zeilor [ YAOI ] Mar Sept 27, 2011 12:40 pm

Uhh tu, nebuno ! xD
Super capitolele. :> Place, place !
Iti ador descrierea. Te rog sa vii cu next`ul repede, repejor !
Te`am pupat ! :*
Chu ~! <3

» Orasul tau in functie de zodie