Lacrimi De Mamă [Hentai, +18]

Desclaimer: Nu deţin personajele din Anime-ul/Manga-ul Naruto, toate îi aparţin autorului de drept Masashi Kishimoto şi nu fac profit pe urma lor.

Critică: Limbaj/Stil/Greşeli tastare/ Greşeli de ortografie...

Yo !!
O idee dintr-un proiect de al meu.
Vreau să încerc ceva nou, idea nu ştiu dacă a mai fost folosită. Dar doresc să o pun în funcţiune.
Am încadrat ficul în +18, pentru că:
*Vor exista şcene de hentai, dar şi de violenţă (controlată), cuvinte necenzurate etc.
Să vă lămuresc, ficul este Sasu X Saku. E primul să spun aşa. Cu toate că înainte începusem un altul.. însă nu l-am continuat. Deci ăsta pot spune că ar fi primul. Sper să vă placă ideea.

I
____________________________




O amintire

M-au ademenit în anturajul lor cu o pasiune subită de plăcere. Eu, adoleşcentă în anii mei de liceu, eram atrasă ca musca de bec.
Printre puţinii oameni populari din liceul Okser Ronald`Roll, din California, am devenit peste noapte una din cele mai populare puştoaice. La fel ca şi Aggy Newman şi multe alte fete precum ea, blonde cu forme, ce râvneau doar invidie.
Nu eram chiar aşa de superbă precum ele sau ea, dar ştiam că sunt specială în felul meu.
22 noiembrie 1992. Intrasem la braţ cu miss popularity, Aggy Newman şi restul găşti noastre. Eram nouă într-o astfel de statură, nu ştiam cum să mă comport sau cum să reacţionez în faţa celorlalţi colegi din liceu, care acum ne adulmecau cu privirile şi în şoaptă ne bârfeau pe la spate.
Priveam cum totul devenea aşa de interesant, multe prieteni înfloreau considerabil, iar eu mă aflam în culmea extazului.
Orele treceau rapid, iar pauzele le petreceam cu fetele mele prin holuri, iar la ora mesei ne strângeam toate la o masă din cantină. Rezervată doar nouă, cele mai tari din toată şcoala.
Ciudat obicei şi manifest, dar eu doar îngânam ce spuneau ele şi aprobam dând din cap sau umeri atunci când îmi povesteau sau îmi impuneau regulile lor de madonne.
Cu toate că eram atentă la discuţii, mă refugiam în minta mea unde scriam un jurnal. Şi da, exista cineva pentru care mi-aş fi dat întreaga viaţă.
Jacob Robertson, tipul cel mai popular din şcoală. Toate se topeau după el şi eu la rândul meu mă aflam printre pretendente şi fane. O altă nebună spaţială ce tânjea la un univers alături de acesta.
Niciodată nu am avut ocazia să împart două vorbe cu el, poate din cauza că atunci când se afla lângă mine sau doar în trecere şi privirea mea îmbătată îl zărea, tresăream cu totul şi inima nu se mai oprea din bătăi. Şimteam că ceva avea să se lege între mine şi el, ceva magic şi spectaculos.
Dintr-o dată am simţit o mână pogorându-se asupra umărului meu acoperit de materialul pufos al pulovărului rozaliu. Curioasă să vâd cine mă atinge mi-am întors capul şi ochi spre respectivul şi nu visam, era Jacob, cavalerul meu.
Şi-a trecut degetele printre firele rebele din păru-i şaten deschis, ca apoi să-şi poziţioneze şi cealălaltă mână pe umărul meu.
Prinsesem o stare de deja vu, nu putea fi el... Dar era în carne şi oase în faţa ochilor mei măriţi din cauza uimiri. Şi ce privire superbă avea, mă topeam, mă adânceam în seninătatea lor.
Apoi şi-a dat drumul cuvintelor, invitându-mă în seara aceea la o discotecă din apropierea podului cel mare din California. Fără să mă mai gândesc puţin am sărit ca ars de pe loc, emoţionată şi buzele mele au mimat un „da” mare de tot.
Ora 19:28. Stăteam în faţa oglinzii aranjându-mă de zor. Trebuia să sosească fetele cu decapotabila lui Aggy, aceea de un roşu aprins. O adoram şi mai mereu ochi îmi picau pe luciul ei atrăgător. Totuşi ea nu conducea încă, ci iubitul ei ce era mai mare cu trei ani decât noi toate.
Claxonul s-a auzit, iar eu îmi terminasem treaba, doar poşeta am mai apucat-o de pe aşternutul chitit al patului meu şi apoi am coborât scările.
În trecere am sărutat-o pe mama, lăsând o urmă fină de ruj portocaliu deschis şi dulce. Lui tata i-am promis că voi fi fată cuminte şi că nu voi face prostii. Oricum ştiam că multe se pot întâmpla în discoteci, riscurile erau mari deci nu puteam garanta foarte multe. Dar aveam să încerc să-mi port bine de grijă.
Un ciocănit uşor în uşă atrăsese atenţia tuturor şi ce surpriză plăcută, cel ce bătuse era Jacob. Un gentleman galant, îmbrăcat modern ce zâmbea amical alor mei.
M-a prins de talie şi cu el am urcat în maşină, lângă restul.
Pe drum puteam să simt aerul răcoros de seară care se aduna în părul meu roz. Flutura pretutindeni în atmosferă. Nu aveam cum să nu pot să-i observ pe ceilalţi cum se mai sărutau pe lângă noi. Am încercat să pâstrez liniştea, lâsându-i pe restul să-şi savureze clipele amoroase.
Ora 20:11. Toţi coborâserăm din decapotabilă şi cu paşi mari am înaintat spre discotecă.
Zgomot, muzică, dans, distracţie, lumini şi o turmă uriaşă de oameni care se dezlănţuiau fericiţi pe ringul de dans.
O atmosferă extrem de incinsă, îmi venea să-mi dau bluza de pe mine în faţa tuturor. Şi puteam, fiindcă după cum vedeam erau persoane ce dansau fără tricouri. Majoritatea erau băieţi, dar se regăseau şi fete destule.
Priveam atentă la toţi cum nu mai puteau de la atâta mişcare, eu însă mă refugiasem la bar de unde îmi comandasem o Cola rece la doză.
Sorbeam din lichid şi simţeam că mă îndulcesc foarte mult. Mă simţeam perfect şi din când în când mai trăgeam cu ochiul la băiatul visurilor mele, care acum numai îşi lua ochii de la mine. Deja începusem să mă ruşinez cumplit, iar atunci când mi-am atins obrazul cu palma am putut să simt căldura ce ardea în el.
Şi deodată am tresărit, când o pereche de buze moi mi-au sărutat lin gâtul. Speriată de gestul făcut de persoana necunoscută, am îndreptat ochii în direcţia aceea.
- Jacob !
- Îmhh.. Sakura miroşi frumos. Şi atunci palmele lui s-au aşezat pe mijlocul meu, începând să mă mângăie treptat, până ce a ajuns aproape în dreptul sânilor.
Aveam un sentiment destul de ciudat. Ce se grăbea aşa de tare!? Nu înţelegeam...
Brusc am fost trasă din loc de el. L-am urmat ca şi un câteluş, gândindu-mă că vrea să ieşim pe terasa de la etaj şi să mai rămânem singuri să vorbim câte ceva.
Un mic zâmbet mi-a apărut în colţul guri şi atunci m-am apropiat de el mai mult, neştiind ce avea să urmeze.
- Şi unde mergem ? Am spus eu încântată.
- În Paradis ! Şi s-a oprit în faţa unei uşi negre şi m-a privit cu intensitate si un rânjet ciudat, care a băgat sperieţii în mine la început. Eu încă fiind nedumerită.
Apoi a deschis uşa şi în faţa ochilor mei s-a arătat un pat mare de două persoane, oval, îmbrăcat în aşternuturi de mătase, perne negre şi extrem de comfortabil. Când m-a tras după el în încăpere am început să înghit în sec de mai multe ori. Şi priveam aşa de curiasă în jur...
Pereţii erau frumoşi, de o nuanţă portocalie aproape roşie şi câteva sculpturi florale pictate în negru.
Pe partea dreaptă se afla o mobilă din lemn de brad, plină de sertare şi chestii aşezate pe ea. Şi în partea stângă o uşă, care sigur ducea la o baie.
Acum eram singură, fiindcă Jacob se refugiase pentru câteva secunde în toaletă, iar eu m-am aşezat frumos pe pat, cu grijă ca să nu-l şifonez.
Şi în momentul în care am dorit să privesc ceasul de la mâna mea, a apărut şatenul cu bustul gol, având doar perechea de blugi negri pe el. Pur şi simplu am sărit ca arsă din loc, dându-mă în spate te tot fiind foarte comfuză de situaţie.
- Ce faci ? Am întrebat eu cu tonul încet şi sfios.
- Hai vino ! Nu te teme, totul are să fie perfect aşa cum doreşti.
- Cum adică cum doresc ? Dar ce vrei... Nu, Jacob, nu, eu nu vreau asta. Te rog să încetezi ! am spus eu supărată, dându-mi seama de intenţia lui nebună.
Însă a fost prea târziu să mai pot pronunţa încă o vorbă, el se năpustise pe mine, trântindu-mă pe pat.
Începeam să mă panichez, la modul în care abordase acesta situaţia creată. Nu îmi plăcea, nu îmi mai doream nimic... iar el se dovedise o jigodie.
Degeba mă şifonam în pat, pentru că el nu mă băga în seamă, şi începea să-mi sărute trupul brutal, apoi urmând buzele pentru am nimicii ţipetele neajutorate, ce strigau nebune după ajutor.
Încercam să-i rezist, dar trupul ceda foarte tare. El fiind deasupra mea avea control şi cu uşurinţă mă trântea de saltea, de fiecare dată când cu greu vroiam să fug. Mă zdruncina foarte tare, iar eu nu aveam control asupra tremurul ce mă cutremura atunci când îmi sfăşia hainele după mine.
Revenea din când în când asupra buzelor mele, sârutându-le cu asprime şi o poftă nebună.
Dorea doar să profite de mine şi fiinţa mea fragedă şi eu care credeam că are să fie altfel prima mea dată sau mai mult de atât, că el va fi un băiat dulce şi bun, ce mar iubi aşa cum sunt... Dar ce speranţe deşarte am putut avea eu, e doar un nimic printre toţi. Un profitor, un violator.
- Lasă-mă ! Am strigat eu atunci când mi-a atacat sâni într-un mod sălbatic.
Îşi plimba limba pe aceştia, muşcând din când în când muguri mei întăriţi. Tremuram sub el, dar nu de plăcere, ci de frică.. findcă filmul ce mi se derula în cap era unul de coşmar. Mă temeam cu adevărat.
Şi simţeam cum mă prăbuşesc din universul meu perfect. Dar ce perfecţiune, nu există aşa ceva.
Lacrimile acum curgeau din ochii mei înceţoşaţi cumplit, gâfâiam şi gemeam necontrolat... Dar nu vroia, nu, nu. Ce aş dori ar fi un erou, care să vină să mă scoată din mizeria aceasta.
Ca o fiară, îşi plimba tot trupul pe al meu. Mângâindu-mă în toate locurile, până când a ajuns la cel mai sensibil punct al corpului meu. Tresărisem şi l-am rugat să înceteze. Nu s-a obosit să mă asculte şi a tras rapid de lenjeria ce mă mai acoperea cum, începând să atingă cu repeziciune locul, care îmi făcea mintea să se întunece şi simţurile să mi se dea peste cap, într-un fel aşa de ciudat.
Înebuneam acolo, iar toate acele sunete jenante care ieşeau din gura mea, înecau conştinţa pierdută de mult. Ca o păpuşă mă aflam în braţele lui puternice, ca de bestie.
Nu a durat mult acest scurt preludiu, care parcă nici nu l-am simţit şi m-a pătruns cu o forţă de neimaginat. Nici vorbă de protective, a intrat cu ce avea mai bun... dar pentru mine devenise foc şi pulbere. Întrasem în Iad şi nu găseam o uşiţă de scăpare. Pierdută într-un infern.
Mă durea cumplit şi din ce în ce mai mult mişcările lui se înteţeau foarte mult, provocându-mă să urlu în cel mai neruşinos mod posibil. El rânjea şi-mi tot adresa tot felul de complimente ciudate, care pe mine mă afectau şi mă simţeam ca o cârpă cu care el se ştergea la mâini.
S-a coborât spre mine, începând să-mi captureze buzele în săruturi violente, continuând să se adâncească în carnea mea şi eu plângea neputincios, fără forţă, fără vlagă.
Şimţeam cum ceva se scurgea din mine, posibil sângele meu, care demonstra puritatea pierdută. Acum după ce totul se sfârşise mă lăsase acolo, de una singură, mulţumindu-mi de seara plăcută.
Da, pleacă... fugi, ascundete de ruşinea ta. Dar oare chiar asta simţi ? Pentru că eu am văzut doar satisfacţie, nimic mai mult. Mila a fost distrusă încâ de când te-ai născut pe acest pământ...
Cu greu m-am ridicat, începând să izbucnesc ca o nebună în plâns şi nu mai ştiam ce să fac. Am început să-mi strâng hainele, cu care mi-am acoperit trupul murdar şi pătat. Ce aveam să le spun alor mei ? Şi dacă aflau, cum aveau să reacţioneze la un astfel de lucru ?
Ora 22:10. Mergeam pe străzile luminate ale Californiei, defapt mai mult mă târam şi mereu mă prelingeam pe pereţii reci ale clădirilor mari. Pur şi simplu mă simţeam frântă, sfăşiată... Ce rost mai avea să trăiesc ?

Realitatea

Zbier şi ţip. Vreau să mă audă Dumnezeu pentru că acum ştiu cu adevărat că viaţa este crudă şi ştie când să te lovească.
Plâng, las durerea să se scurgă pe lângă mine, iar mă dezlănţui, sparg şi dărâm lucruri în jurul meu... Din nou.
Pic jos lângă mobilă şi suspin, nu mă pot abţine, acum sunt singură.. Singură cu un copil. E al meu şi la rândul lui plânge odată cu mine. Mi-am pierdut orice altă speranţă, eu care credeam cândva că dragostea există. M-am înşelat, m-am înecat în aparenţe şi nu am privit mai departe. Un nenorocit m-a marcat pe viaţă şi mi-a dat în dar o feţită, de care nici nu vrea să audă.
Cu greu am să trec de liceu, fiindcă acum toţi mă arată cu degetul, ca pe o târfă nenorocită, când defapt nici măcar nu ştiu care este purul adevăr.
Şi el, mereu în atenţia tuturor. Parcă ar fi un fel de Zeu şi toţi mor pe lângă el, ispitiţi de minciuni pline de păcat.
O altă fată ca toate cele, am ajuns să pic de pe Pământ în Iad. Vise ruinate, speranţe deşarte, totul pentru un gunoi ca el.
Şi acum îmi amintesc de momentele frumoase din copilăria mea şi timpul trece brutal pe lângă mine, lăsând urme adânci. Mă calcă în picioare. Sunt o mamă tânără şi la cei cinsprezece ani ai mei, am dat naştere unei fiiniţe mici, pure care cu toate că îmi aduce lacrimi în ochi, reuşeşte să-mi umple inima de fericire. Un moment în viaţă pe care cu toate avem să-l trăim, dar la mine acea zi a venit mult mai devreme. Şi nu ştiu ce am să mă fac... Sunt singură. Am fost abandonată precum un câine... Nopţi întregi sufăr şi îmi toc capul cu tot felul de gânduri: Cum are acest copil scump să trăiască ? Unde am să muncesc, ce am să fac cu şcoala ? Care este menirea mea pe acest pământ ?
Vis nu poate fi, pentru că simt cum sunt muşcată de vie de greutăţi.

Hellou there. Iti zic de la inceput ca atunci cand am vazut ca e SasuSaku nu prea m-a lasat inima sa citesc, insa cand am vazut prima fraza am inceput sa.mi schimb parerea si asa am citit pana la capat. Nu ma intreba de ce, insa ador ficurile in care personajele sunt violate, cand raman cu traume pe care greu le depasesc, desi, nu chiar traumele pe care le-ai descris tu, aka un copil, insa e interesanta ideea. La inceput, habar nu aveam de ce se numeste astfel ficul, chiar nu-mi trecuse deloc prin minte posibilitatea ca Sakura sa devina mama sau ceva de genu, desi, sincer, m.ai surprins. Ai cateva greseli ce.i drept, insa cu putina atentie or sa dispara si ele. Aici, spre deosebire de celalalt fic, adica cel yaoi, mi se pare ca ai mai multa descriere, ceea ce este bine, parerea mea. Dialogul nu este mult sau sec, e potrivit avand in vedere tema. Hmm ... ai grija cand pui diacriticele, am vazut ca le-ai cam incurcat uneori [adica ai pus "â" cand trebuia "ă", si invers] , desi nu sunt multe astfel de cazuri, strica aspectul intregului fic. O singura greseala de ortografie am vazut ["mar" -> "m-ar", daca nu ma insel] si asta e de bine, deoarece in multe alte ficuri [nu dau titluri] autorul, din repeziciune sau nu, greseste. Limbajul folosit este potrivit, intodeauna mi-a placut cand cineva nareaza astfel, don't ask why.
Deci, ideea este interesanta, actiunea nu pare grabita si totul e la locul lor. Pot spune ca, desi e un fic SasuSaku mi-a starnit putin [mai mult] interesul.

Zbye and see ya later.

Panda este un fic genial , numi vine sa cred ca Saku devenise mama , mai ales cel deal doilea capitol a fost super genial sincer . Mai ales cum a reactionat Sakura :geek:.Stilul tau de a face ficuri este super :shock: .
Dar cred ca brunetul ala este Sasuke nu ??
Deci pentru a afla , deabi astept capitolul urmator !!

Hellou, hellou. Ma bucur ca ai adus asa repede continuarea, chiar eram curioasa ce se va intampla mai departe.
Incep cu partile rele, ca de obicei. Ai grija cand articulezi, gen "după, dau vina pe câinii vagabonzi ce se plimbă în tihnă pe stradă aici." [corect era cu doi "i" pentru ca e articulat]. Ai grija la virgule, uneori cam uiti de ele si nu se mai intelege prea bine propozitia/fraza. Din nou, ai grija la diacritice, "înteresează" - "interesează"; "căine" - "câine" si mai sunt cateva. Am mai observat cateva greseli de scriere si altele de acest gen, insa de gramatica nu prea si asta conteaza. Bun, faza cu motocicleta e preferata mea. Don.t ask why, insa de la un timp am ceva cu motocicletele si sunt extrem de curioasa cine este misteriosul. Asa, mi se pare ca descrierea cam lasa de dorit fata de primul capitol, insa poate e doar parerea mea asa ca tac. Next, ar fi mai usor pentru cititor daca ai imparti ficul in mai multe secvente, parerea mea. Ah da, ai grija la propozitii, de ex. "Dar acum eu întruchipam chipul dezastrului, deoarece ne mai fiind atentă la drum, am întrat în motocicleta acelui tip şi cu ţoţii întraserăm într-o clădire în contrucţii. Izbindu-ne în plin de bările de metal..." ultima fraza nu are un inteles, ea depinzand de prima. Ar fi trebuit sa le separi prin virgula, nu punct. Hmm, cred ca nu am uitat nimic.
Well, sper ca nu o sa consideri ca am fost prea dura, de obicei asa critic eu ;-? Anyway, sper sa aduci urmatorul capitol tot asa de repede pentru a afla cine este misteriosul rapitor.

Zbye and see ya later ;x

Este superb fic`ul ! Geniala idee, te rog sa vi cu next`ul cat mai repede ! Saraca Sakura, prin cate a trecut.
Descrii atat de bine in cat imi pare ca ar fi real.
Te astept cu urmatorul capitol, scumpa.
Chu ~! <3

hellooo

Ma bucur ca folosesti diacritice, un semn bun de responsabilitate... Mi se pare o idee in regula, dar este un cliseu... NU este cu nimic inovator, nu aduce nici un plus de stralucire ficului. Ar trebui sa aduci ceva nou.