The §traηge Ŵays Øf Ðestٱny

The §traηge Ŵays Øf Ðestٱny
Chapter 1


Expir acest fum cenusiu ,ce imi imbolnaveste fara pic de mila plamanii si se inalta nestingerit spre bolta intunecata a cerului ,pierzandu-se treptat .Ador aceasta senzatie , ma face sa vreau mai mult .Trag din nou din tigara , abia aprinsa , cu lacomie. Cred ca am devenit dependent de acest drog fara sa imi dau seama, dar nu imi displace catusi de putin. Aceasta stare de melancolie ma acapareaza din nou. Imi plec usor capul lasand cateva suvite argintii sa imi alunece pe chipul palid .Cele doua margele negre sunt atintite spre pamantul rece. Cateodata ma uit in urma si ma intreb oare ce scop am eu in aceasta lume ? La cei douazeci si trei de ani ai mei nu am realizat prea multe in viata , cu toate ca m-am straduit . Am invatat la cel mai bun liceu din Tokyo .Iar acum trei luni am terminat facultatea de medicina. Dar pentru ce ? De cand parintii mei au murit acum aproximativ sase luni , nu mai imi pasa de ,mai nimic . Viata mi se pare perfecta exact asa cum este , in fiecare noapte ,dupa ce vin de la club ma distrez cu o alta fata , cu toate ca pe nici-una nu stiu cum o cheama .Iar de multe ori nici nu imi amintesc cum am ajuns cu ea acasa sau daca m-am protejat macar. In fiecare zi mergeam cu prietenii prin diferite baruri si cafenele , cheltuind banii pe tigari si bautura. Si reusind de fiecare data sa agatam cate-o tipa tunata . Asta era viata mea pana acum doua saptamani, cand bunica mea , singura ruda care imi ramasese a murit si ea .Dar nu inainte de a ma face sa ii promit ca imi voi gasi o slujba si imi voi asigura un trai mai decent. Asa am ajuns eu profesor de sport la liceul Kajimura la care am invatat pe vremea cand eram elev. Stiu, pare o treaba usoara sa fi profesor de sport ,dar la un liceu cu profil sportiv ca acesta, este foarte obositor.
Mai trag o data din tigare apoi o arunc pe jos stingad-o cu talpa tenesului .Ma ridic usor de pe banca ,imi pun mainile in buzunar si pornesc incet pe aleile pustii ale parcului central ,destinatia fiind apartamentul meu.
Ajung in fata blocului si imi scot din buzunar telefonul ,apas o tasta la nimereala si micutul ecran se aprinde aratandu-mi ora 23:36 . Ma intreb ce am facut toata ziua ? Cum de a trecut asa de repede ?
Las asta la o parte si intru in apartament indreptandu-ma direct spre baie .Imi las hainele pe cosul cu rufe murdare si intru in cabina de dus .Dau drumul apei caldute si intru sub picaturile acestea relaxante care pur si simplu ma fac sa uit de orice grija sau problema .Dar toate lucrurile bune trebuie sa aiba si un sfarsit, nu-i asa ? Opresc apa si ies din dus punandu-mi un prosop in jurul taliei . Merg spre oglinda si ma privesc prêt de cateva secunde apoi imi trec mana prin parul argintiu ciufulindul si merg in dormitor.
Imi pun o pereche de pantaloni de pijama negri si apoi ma bag in patul moale ce ma asteptat intreaga zi. Ma gadesc putin la ziua ce va urma iar in scurt timp pasesc pe poarta dintre lumea reala si lumea viselor .

Dimineata nu intarzie sa apara acompaniata de ,,mult iubitul,, sunet specific ceasului desteptator. Urasc ceasul acela dar stiti cum e … nu pot trai cu el ,dar nici fara el. Imi intind mana spre noptiera si oprosc cat de repede pot acel zgomot enervant. Ma ridic lenes din patul meu, asa de cald si mai privesc perna de culoare albastra o data ,aceasta parca rugandu-ma sa ma asez la loc. Oftez sonor si ma indrept spre baie pentru a-mi face micul ,,ritual” de dimineata.
Dupa zece minute ma intorc in camera si imi caut in dulap niste haine potrivite .Dupa cateva momente bune de cautari ma hotarasc sa imi iau o pereche de pantaloni negri , un maiou alb si o pereche de adidasi tot albi, iar parul il ciufulesc putin ca de obicei .

Indata ce ma schimb cobor jos la bucatarie pentru a-mi bea nelipsita cafea de ,,inviorare”. Savurez incet lichidul maroniu, usor amarui dupa care imi iau un hanorac negru , cheile de la masina si o iau la goana pe strazile aglomerate ale capitalei.
In aproximativ zece minute sunt in fata liceului . Ma intreb cum va fi sa lucrez aici ? Nu imi vine sa cred ca sunt cu adevarat un profesor .. Cand eram elev obisnuiam sa le fac asa de multe farse fraierilor ‘astora. Am auzit ca Doamna Tsunade inca mai lucreaza aici . Ba mai mult , acum este si directoare .

FlashBack

- Kakashi , esti nebun ? – tipa Asuma la mine – Daca vede Doamna Tsunade asta, esti mort !
Ah , baiatul asta trebuie sa invete sa se distreze ..
- Asta e si ideea dragul meu Asuma . Doar ca nu va sti ca am fost eu. Corect ?
Il vad pe prietenul meu cum isi pune mana pe ochiul drept apoi isi lasa capul in jos miscandu-l dezaprobator. Dar nici nu trebuie sa ma afirme , stiu sigur ca nu ma va spune .In fond este cel mai bun prieten al meu. Si eu as face acelas lucru pentru el.
Am terminat de pus buretii plini cu praf de creta deasupra usii intredeschise . Ma dau rapid jos de pe scaun si o iau la fuga spre banca mea. Exact la timp ! Pe hol se aude un sunet strident de tocuri , specific Doamnei Tsunade.
Sunetul se aude din ce in ce mai tare iar cu fiecare pas auzit ard de nerabdare sa ii vad fata acoperita de acel praf alb.
Sunetul se opreste . Se pare ca a ajuns in fata clasei. Vad cum usa se deschide repede iar in mai putin de cateva secunde a noastra profesoara de matematica este ,precum o fantoma, alba din cap pana in picioare. Toata clasa incepe sa rada cat se poate de zgomotos .Nimeni din clasa , sau poate si din scoala , nu o prea place pe Doamana Tsunade.
Imi aud numele strigat , sau mai bine zis urlat, de cate profa’ care este mai nervoasa ca oricand. Spun un ,,da,, cu putina spaima iar aceasta ma trimite in biroul Directorului,la Domnul Sarutobi.
Incept sa tip intrebad-o de unde stie ca eu am fost, iar aceasta imi spune ca Domnul Jiraya m-a vazut in pauza catarat pe banci. Incep sa mormai si plec spre biroul Domnului Sarutobi ,urmat de Lady Tsunade. Am ajuns in birou iar ,,bunul,, nostru Director imi da ,nu mai putin de patru ore de munca in folosul scolii.

End of FlashBack

Sunt trezit din amintiri de sunetul strident al clopotelului . Se pare ca am intarziat in prima mea zi ca profesor. Pe chipul alb imi apare un zambet smecher tipic mie. Inchid masina si pornesc incet spre cancelarie.
In aproximativ cinci minute ajung in fata usii din lemn masiv de fag. Cu o mana in buzunar si o figura plictisita apas clanta si pasesc in camera aceasta mare si plina de asa numitele ,,cadre didactice,,.
Dau un ,,Buna dimineata ,, posomarat si o observ pe Doamna Tsunade. Pe chip imi apare un zambet cat Marele Zid Chinezesc cand ii privesc expresia nervoasa.

-Hatake ai intarziat ! -Tipa Doamana Tsunade la mine- Nu te-ai schimbat absolut deloc ! continua ea pe un ton ce ar invia si mortii.
-Mda , pot spune acelas lucru Domana … Acum spuneti-mi va rog cu ce clasa am prima ora.
Ii spun cu plictiseala totala acoperita de un pic de sarcasm ,,scumpei,, mele Directoare facand-o sa se enerveze si mai tare.
Aceasta imi spune ca am prima ora la clasa a 12-a B si imi inmaneaza catalogul .Imi iau la revedere de la cei din cancelarie si pornesc spre clasa .
Ajung in fata unei usi albe de termopan de`asupra careia scrie mare si clar ,,12B,,. Imi asez hanoracul si pasesc increzator in aceasta camera plina de adolescenti. Cum intru se asterne linistea iar toate privirile sunt atintite spre mine.
In cateva secunde toti elevii imi dau ,,Buna ziua,, .Le raspund la salut si incep sa ma prezint.
- Buna ziua ! Intai de toate trebuie sa va spun ca acesta este prima mea zi ca profesor , asa ca va rog sa ma luati mai usor .
Spun eu mai in gluma , aparandu-mi un micut zambet in coltul gurii iar elevilor de asemenea. Le pot observa pe majoritatea fetelor cum ma sorbeau din priviri. Oh da ,omule! Liceenele acestea sunt asa de bune! Ce tot spui Kakashi? Nu te poti da la ele ! Esti profesor totusi !
Lasand cearta cu mine insumi la o parte incep sa ma adresez noilor mei elevi:
- Deci sa incep cu prezentarile , nu ? Numele meu este Hatake Kakashi ,am douazeci si trei de ani si va voi fi profesor de educatie fizica, asa ca ne vom vedea destul de des. Eu sper sa ne intelegem cat mai bine fiind de o varsta mai apropiata, iar acum fuga la vestiare. Eu va voi astepta pe terenul de sport.
Elevii imi asculta in tocmai ,,ordinul,, si pornesc spre vestiare iar eu spre teren.

Mergand incet pe coridoarele interminabile si simt un gol in stomac. Am un fel de presentiment ciudat. Ceva se va intampla in mod sigur, dar ma intreb ce ...