Inapoi in cartier

Capitolul I
Aceiaşi zăpăciţi


Sakura:

Taxiul merge repede şi mai mult ca sigur am depăşit de mult limita legală de viteză. Zâmbesc în sinea mea pentru că într-un final am împlinit şi eu 18 ani şi nu mai am obligaţia să stau cu părinţi mei. Nici o dată nu mi-a plăcut să stau cu familia mea, adică cu mama şi cu tatăl meu. Până la 15 ani am locuit în Tokyo cu fratele meu mai mare. Aiurea e că viaţa mea frumoasă alături de fratele meu a fost distrusă de cei pe care trebuie să-i numesc părinţi. Nu prea am motive să mă plâng, am avut o viaţă minunată, mă refer la partea financiară. Aveam tot ce-mi doream, haine de cea mai bună firmă, maşini, bijuterii, dar am avut şi prieteni falşi.
Am fost luată cu forţa de lângă fratele meu. De ce? Pentru că trăiam într-un cartier destul de vulgar, la tot colţul vedeai şmecheri care o dădeau parte-n parte. Dar trebuie să recunosc că mi-a plăcut să trăiesc acolo, acolo am învăţat cum să mă apăr de diverse pericole.
Nu mai are nici un rost să spun acolo, acum trebuie să spun aici. M-am întors şi voi rămâne aici, fratele meu are acum 21 de ani şi am înţeles că-şi trăieşte viaţa din plin. Acum e rândul meu să mă distrez, să plec de acasă şi să-mi fac de cap. Cobor din taxi şi îi dau şoferului de două ori mai mult decât mi-a cerut. Mă îndrept cu micuţul meu bagaj spre blocul vechi şi plin de graffitti, îmi las puţin bagajul şi îmi trec mâna peste aceste inscripţii. „Adio” asta am scris eu când am plecat de aici şi am fost sigură că nu mă voi mai întoarce.
- Hei pisicuţo. Te-ai pierdut?
Fac o întoarcere de 180 de grade şi mă trezesc faţă-n faţă cu un blond cu ochii albaştri. Cele trei zgârieturi pe avea pe obraji erau făcute de mine când eram mici. Simt cum ochii mei încep să se inunde de lacrimi şi îi sar în braţe. Prieteni lui se ţin de pereţi blocurilor din jur pentru a nu cădea de râs, era clar. Tipa cea nouă a fost cucerită doar din patru cuvinte. Îi las pe băieţi să râdă şi îl privesc pe Naruto, nu arăta deloc rău, are un corp bine făcut, mereu mergea la sală se pare că asta a rămas un obicei. Mă învârt în jurul lui pentru al analiza din cap până-n picioare. Nu s-a maturizat deloc, blugi albaştri tăiaţi, un tricou negru, mulat, o eşarfă în carouri, căştile în urechi şi în picioare nişte tenişi negri. Pe tricou scria „I love my sister „ simţeam cum o să mor, nu pot să cred ce coincidenţă.
- Şi eu te iubesc blondule.
Toţi mă priveau de parcă aş fi aterizat de pe Marte, ce-i aşa ciudat la mine. Port un tricou mov, fără decolteu cu un cap de mort, o pereche ne blugi negri, simpli şi tenişi în carouri mov cu negru.
- Cine dracu eşti tu?
Naruto mă privea cu atâta ură încât eram cu adevărat speriată, cum de nu mă recunoaşte. Îmi trec mâna prin părul meu roz şi încep să-mi învârt o şuviţă şatenă. Şatenă? O am uitat să-mi dau jos peruca şi să-mi scot lentilele de contact. Era clar că nu mă mai recunoaşte, puteam să mă vopsesc şatenă, dar ochii mei trebuiau să fie verzi ca iarba nu ciocolatii.
Îmi scot lentilele şi peruca. O da! Asta vroiam să văd, uimirea de pe chipul lui imatur. Au trecut trei ani, trei ani în care nu am ştiut nimic unul despre altul şi acum eu apar aici deghizată ca un agent FBI.
Aşteptam ca acesta să mă ia în braţe, dar în loc de asta cineva mă lipeşte pe bloc şi îmi pune un cuţit la gât. Ce se întâmplă, ochii acestei persoane era negri ca noaptea, părut de aceiaşi culoare şi tenul alb ca laptele, acelaşi ten ca al meu. Brunetul purta o pereche de pantaloni trei sfert kaki, cu multe buzunare, gen hip-hop, şi un tricou mulat negru, asortat cu adidasi negri. Am înghiţit sec şi i-am dat una între picioare brunetului. Aşa cum mai învăţat tu Sasuke, dacă ai şti că m-am întors pentru tine.
- Sasuke, stai puţin. Am întrebat cine eşti? Te-a trimis Sasori?
Nici măcar nu ştiu despre ce vorbeşte, nu pot să cred că nu mă recunoaşte. Strâng din pumn şi îmi iau trolerul meu mic şi negru şi păşesc spre ieşirea dintre blocuri.
Imediat ce cred că sunt destul de departe de ei îmi las lacrimile să curgă fără să mai îmi pese.




Vreau să știu dacă merită sau nu să mai scriu acest fic.

"Vreau să știu dacă merită sau nu să mai scriu acest fic."
ce vorba e asta si pe capil tau
imi vine sa te iau la bataie nu ti-ar fii rusine
poi ar trebuii sa sti pentru ca acest fic e extraordinar su daca nu vad repede nextul
trec prin net si te bat ai inteles :face:

Mă bucur că îţi place aşa că am venit cu nextu.
Sper să fie destul de reuşit

Capitolul II


Kiba:

O priveam pe fată cum se îndepărtează, tremura uşor şi mi-am dat seama că plângea. De ce oare plânge? Şi cine este fata asta? Îmi pare aşa de cunoscută, dar de unde oare. Îl văd pe Sasuke care ridică pistolul şi îi spune blondului să o lase pe fată în seama lui, cu singur glonţ, nimeni nu va observa. Ca de obicei, un glonţ şi încă o crimă în cartier. Mă ridic şi mă îndrept spre Naruto, o mai privesc o dată pe fată şi atunci îmi cade visa. Sakura! Îi dau una peste cap blondului şi îi spun să meargă după fată până nu o prinde Sasori şi echipa lui de vagabonzi. Acesta mă priveşte ciudat, cum de e el şeful.
- Îi Sakura omule!
Acesta rămâne pur şi simplu cu gura căscată şi o ia la fugă, cred că voi înnebuni dacă mai stau cu ei prin cartier. Acum cred că e momentul să mă prezint, sun Kiba Inuzuka şi cea care tocmai a plecat plângând era Sakura Haruno, sora lui Naruto Uzumaki. Ei bine cei doi sunt fraţi doar după mamă, tatăl băiatului a murit la doi ani după ce al s-a născut. Să vă spun mai multe despre mine, sunt un tip destul de atent la detalii, şaten cu ochii căprui, sunt un iubitor de animale, am şi un câine. Sunt cel mai dedicat din grup, cel care munceşte din greu pentru ei distruge pe cei care sunt prieteni cu Sasori. Ei bine poate că Sasuke şi fratele lui doresc acelaşi lucru, Itachi îl urăşte pe Sasori mai mult decât mine. De ce? Pentru că roşcatul i-a ucis familia, al a fost acolo, el a fost învinovăţit, de atunci fratele lui Ukataka este contra sa, iar Sasuke nu doreşte să-i vorbească. Uneori cei doi sunt oblicaţi să discute, dar apoi iese cu scandal, deci încercăm să evităm apropierea celor doi.



Ukataka

Nu înţeleg de ce trebuie să-mi murdăresc mereu mâinile, teoretic vorbind. Nu am ucis încă, nu am fost nevoit. Să mă prezint, sunt Ukataka Uchiha, un băiat te treabă, nici măcar nu vorbesc serios. Da am zis adevărul când am zis că sunt un Uchiha, dar doar pentru că mama mea s-a recăsătorit cu un idiot care acum e departe. Cât de departe? Foarte departe, la fel ca mama, într-o lume mai rea el şi una mai bună ea, el în Iad şi ea în Rai. Cum s-a ajuns ca cei doi să moară? Păi fratele meu, ce urât sună, Itachi le-am cumpărat bilele apoi i-am îmbarcat pe vaporul morţi, mai bine spus i-a ucis. El şi cu fratele său mai mic, Sasuke, au intrat în grupul de rataţi a lui Uzamaki. Mâinile mi se încordă pe volan şi măresc viteza, de mult nu am mai rupt străzile Japoniei. Am fost trimis cu afaceri in Coreea, e un mod frumos să spun, adevărul e că a trebuit să găsesc un grup de trădători şi să-i reduc la tăcere. Am trecut peste toate, chiar mi-am ucis iubita, ei bine nu eu am uciso, dar eu am dat ordin să fie decapitată. Încă îmi amintesc cum stătea în faţa mea şi îmi cerea iertare, îmi spunea că mă iubeşte şi că nu a vrut să mă trădeze. Frumos mod de a o spune, te iubesc în loc de îmi pare rău, mi-a luat mult timp să realizez că ea nu a simţit nimic pentru mine. Rectific, a simţit ceva, o dorinţă de banii, o avere pe care credea că poate pune mâna uşor.
Tokyo e un oraş foarte frumos, dar noaptea e şi foarte periculos. Periculos este atunci când cei ca mine, cei obsedaţi de viteză, cei care sunt mereu într-o luptă cu moartea şi aliaţi ei. Noaptea a făcut un pact cu moartea pentru a avea mai multe stele pe cer, dar moartea a trădat noaptea. De fiecare dată când noaptea ea o viaţă pierde o stea. De ce? Pentru că aşa a hotărât creatorul, noaptea să fie aliatul morţi, iar ziua aliatul vieţi. Eu m-am născut la miezul nopţi, eu am făcut un pact cu moartea la naştere. Acum mai am mult de aşteptat, moartea nu mă vrea, pentru că eu îmi aduc mereu câte un suflet.
Luminile oraşului trec pe lângă mine, şi viteza mea se micşorează doar puţin. Când sesizez că am încetinit o iau mult mai tare şi mă îndrept spre centru oraşului, poate fac vreo victimă pe străzi. Zâmbesc şi privesc luna, ea a fost pe cer şi când m-am născut, şi când am murit prima dată, şi când am reînvia. Nu mă refer la o moartea a trupului, ci la o moartea a sufletului, când mi-am pierdut mama era noapte şi când l-am cunoscut pe Sasori era tot noapte. Sasori a fost cel care m-am ridicat de la pământ pentru a mă salva din braţele reci ale morţi. De atunci eu am hotărât să fac tot ce-mi cere, să merg să ucid, că devin un robot.
Mă simt bine să văd că oameni stau la locul lor, în case la căldură. Roşu, da sigur că o să opresc, să treacă mama. Hopa, se pare că nu poate, nu are cum să treacă pentru că e moartă. Moartă, ce cuvânt frumos, un cuvânt pe care fiecare fiinţă îl cunoaşte. Viaţa e o joacă, aşa că eu vreau să joc până câştig, ce să câştig. Oare dacă înving moartea primesc vreun premiu? Poate o vizită în Rai şi una în Iad, poate un drum spre fericire, poate o voi revedea pe mama.
Brusc în faţa mea îşi face apariţia o fată, o văd vag, dar părul roz mă face curios. Oare văd un înger? Nu am cum, pe mine mă caută demoni şi nu îngeri. Încerc să frânez, dar impactul e imposibil de evitat. O văd cum se lipeşte de parbrizul maşini mele, şi înainte să se prăbuşească o urmă de sânge curge pe geamul spart. Ce am făcut? De ce nu mă pot mişca, ce se întâmplă cu mine? Văd că acum e roşu la pietoni, văd cum oameni vin să vadă ce sa întâmplat. Trebuie să plec, hai că nu mai pot sta. Dar se pare că corpul meu nu era de aceiaşi părere, el nu dorea să se mişte nici măcar un milimetru.



Îmi cer scuze pentru greşelile de tastare , nu am corectat acest capitol.

Hmmm , super fic`ul !
Mi`au placut amandoua capitolele , si`mi cer scuze ca nu am postat la primul , insa nu l`am vazut . :(
Astept next ! :*

Imi place foarte mult, sa stii :D
Ai o obsesie cu moartea :lol:
Astept next-ul
Te pup dulce de tot!

buna
cateva cuvinte despre ficul tau :bounce:
eeeee.... :affraid: super ,fain, :shock: misto,cool,...uau mai ales inainte de toate se subliniaza originalitatea :) deci....sa nu te plictisesc cu vorbaria pls next pls cat mai repede :cheers:

So, my dear. Acum te iau la bataie! Bad fish!
Cand pui next-ul? :( Ca-mi place foarte mult, crede-ma :)


Miranda: Spam

Yo Shiiiiii !! Ai uitat detot de noi ? :(
Vad ca next`ul asta nu mai apare !! :((
Si e pacat .. pentru ca mie chiar imi place fic`ul , este original si sunt sigura ca si celorlalte fete le place ! [ de fapt , chiar le palce , ele au spus`o . :P ]
Asa ca , te rog , cand ai timp sa mai treci si pe aici ! >:d<
Te pup ! :*

Buna ! Eu sunt noua pe aici si ficul tau este primul pe care l-am citit , si imi place foarte , foarte mult . Asa ca te rog mult de tot sa pui nextul :D

Hei Yo !

bine lume , deci incerc sa readuc scriitorul pe mosia lui , o sa vorbesc cu "dumneaei" pe mes , si o sa-i zic ca mai are un fic , pierdut prin subiectele forumului w-las , daca nici atunci nu posteaza :shock: o sa apelez la pacate , deci o s-a omor , vad cum ajung la ea in oras , dupa care merg la primarie si intreb pe unde locuieste apoi vad eu cum urc pana la o fereastra si innevitabilul va avea loc :lol!: nu delirez , nu am cum sa fac asta , dar o sa vorbesc cu ea .


Acum domnisoara :suspect: rebela talore , vreau sa va zic ca acest fic este , mi-nu-nat , M I N U N A T , MIN UNA T . MINUNAT . ati inteles da ? bun deci daca ati inteles va rog sa puneti nextul daca nu consecintele vor fii mari :afro: acum trag cortina si va spun la revedere !



Ja Na !

După o lungă aşteptare am venit cu nextul... sper să vă placă şi vă mulţumesc că îmi citiţi ficul.


Capitolul III


Kiba:

Telefonul îmi sună şi mă ridic fără chef din pat pentru al căuta prin cameră. Din cauza lipsei de lumină mă împiedic de covor şi dau cu capul de birou.
- Au!
Mă ridic şi iau în mână obiectul care m-a lovit în cap. Bingo! Mi-am găsit telefonul. Ridic clapeta şi văd că am 3 apeluri de la Naruto, 1 de la Sasuke şi mai multe de la un număr necunoscut. Cum de am dormit dus în timp ce telefonul îmi suna. Mă frec la ochii şi încep să caut întrerupătorul, dar se pare că dorm în picioare. Telefonul începe să sune, numărul necunoscut.
- Te ascult. Casc lung în timp ce se auzea un mormăit jos de la celălalt capăt al firului.
- Sakura e la spital. Nu ştiu cât e de grav, dar ar trebui să vi aici. Nu-i spune nimic blondului ală, e prea idiot să înţeleagă.
- Dacă i-ai făcut ceva te omor cu mâinile mele. Am scos un mârâit jos, nu mai trebuie să stau mult pe lângă câinii că încep să le imit comportamentul.
Necunoscutul, care se pare că era Ukataka , îmi închide telefonul după ce îmi spune să merg la spitalul de urgenţe. Ar putea fi o capcană, dar nu cred. Sper că Sakura nu a păţit nimic. Oare Ukataka i-ar face vreodată rău?
Am început să mă agit prin cameră fără să rezolv nimic. Am tras repede pe mine o pereche de blugi şi un tricou. Am trântit uşa fără a mă mai chinui să o închid şi am început să cobor scările. Vecina mea de la etajul doi era ca de obicei cu capul pe geam.
- Mă grăbesc, am lăsat uşa deschisă. Pute-ţi să merge să o închide-ţi?
Femeia a aprobat şi mi-a aruncat un hanorac, pe care probabil că l-am uitat la ea acum câteva zile când m-a ascuns de nişte „prieteni” care mi-au arătat că ei nu agreează glumele, i-am mulţumit şi am urcat la volanul maşini. Ca să vă faceţi o imagine despre cum arăt, chiar dacă m-am îmbrăcat pe întuneric, m-am descurcat. Aveam blugi negri şi un tricou albastru închis, hanoracul primit era vişiniu cu fulgere negre. Ce nu se asorta deloc erau tenişi, care erau verde-deschis.


Ukataka:

Stau pe un scaun lângă patul rozaliei, care nu s-a trezit deloc. Doctorul spuse că ar putea fi într-o comă cerebrală sau ceva de genul. Aş fi vrut să-i spun că nu prea am fost atent la ore, dar nu era momentul potrivit pentru astfel de replici. Acum nu fac altceva decât să aştept să vină căţeluşul lui Uzumaki şi să sper că nu mă va muşca, sau dacă mă muşcă să nu fie turbat.
Auzi, să-i fac eu rău Sakurei, ală o băut prea multă apă plată şi i-o ruginit creierul. Sau o reuşit să atingă IQ unui pechinez. Mă uit la salonul în care era aşezat îngerul care suferise un accident nefericit. Nu era un salon normal, era mai spaţios, cu un singur pat. Pereţi erau vopsiţi în albastru deschi, iar tavanul alb. O fereastră mare stătea între-deschisă pentru a fi aerisită camera. Patul era mai mare decât cele normale. Era o cameră amenajată special pentru cei care urmau să stea aici pe termen lung, sau permanent.
Uşa salonului se deschide şi Kiba intră urmat de un medic şi de Sasuke. Doctorul era destul de tânăr, ochii verzi şi păr roşcat. Îmi amintea de gemeni din Percy din Harry Potter. Sasuke era neschimbat, cum de putem semăna atât de mult. Purta o cămaşă albastru deschisă la toţi nasturi, pe sau ea avea un tricou alb şi mânecile cămăşi erau ridicate, blugi erau albaştri, iar tenişi albi. Ia uite cine încercă să arate ca un băiat bun .
- De ce l-ai adus şi pe ăsta după tine câine?
- Pentru a mă opri să te scot prin peretele acela criminalule!
- Ai mârâit la mine? Uite ce frică îmi e de voi. Animăluţele de companie a lui Uzumaki au chef de scandal?
Doctorul privea de la mine la Kiba, apoi la Sasuke care ne privea plictisit. Se pare că cineva s-a obişnuit să audă mereu aceleaşi certuri. Şi Kiba îmi provoacă greaţă, el mă face pe mine criminal, dar îl priveşte pe Sasuke ca pe un frate.
- Ieşiţi amândoi. Doctore?
Sasuke nu a făcut altceva decât să se aşeze pe locul meu în timp ce Kiba îi arunca fulgere din priviri.
- Cred că ar fi o idee bună să mergeţi să discutaţi afară.
Am ieşit primul, şatenul stătea acolo fără să mă bage în seamă. Când doctorul a insistat să iasă s-a întors şi s-a apropiat de uşă. Când s-a aflat la o mână distanţă de doctor ia dat un cot în coste făcând-ul să cadă în genunchi.
- Nu-mi place să fiu de acord cu tine, dar bine făcut câine.
Acesta a scos un pufnit şi s-a dus să-şi cumpere o cafea.



Sakura:


Lacrimile îmi curgeau pe obraji. Cum a putut să se poarte aşa cum mine? Cum de nu m-a recunoscut? Sunt sora lui, am fost mereu lângă el, cum de am greşit atât. S-a schimbat, toţi sau schimbat, nu mai erau ei. Am făcut cea mai mare greşeală să mă întorc aici. Mi-am scos telefonul şi am apelato pe prietena mea.
- Hinata? Mă întorc în oraş în seara asta, poţi vorbi cu impresarul acela. Da, cel brunet cu ochii albaştri, spune-i că am de gând să semnez contractul.
Ascultam cu fata îmi punea întrebări peste întrebări la care nu puteam să răspund. Spuneam doar „ Vorbim când ajung.”
- Nu, nu sunt sigură dacă am zbor chiar azi. Atunci semnează şi pentru mine. Eşti o prietenă adevărată.
Am închis telefonul şi l-am băgat în buzunar. Eram în faţa treceri de pietoni şi semaforul tocmai se făcuse roşu. Şi ce? Nu era nici o maşină pe stradă, e destul de târziu. Când a ajuns la mijlocul şoselei am văzut. Maşina venea cu viteză spre mine, am închis ochii şi m-am gândit că acesta e sfârşitul. Măcar ei nu sunt aici cu mine, un sfârşit fără prieteni care să sufere, ce îmi puteam dori mai mult?…..
…..Lacrimile îmi curgeau pe obraji. Cum a putut să se poarte aşa cum mine? Cum de nu m-a recunoscut? Sunt sora lui, am fost mereu lângă el, cum de am greşit atât. S-a schimbat, toţi sau schimbat, nu mai erau ei. Am făcut cea mai mare greşeală să mă întorc aici. Mi-am scos telefonul şi am apelato pe prietena mea.
- Hinata? Mă întorc în oraş în seara asta, poţi vorbi cu impresarul acela. Da, cel brunet cu ochii albaştri, spune-i că am de gând să semnez contractul.
Ascultam cu fata îmi punea întrebări peste întrebări la care nu puteam să răspund. Spuneam doar „ Vorbim când ajung.”
- Nu, nu sunt sigură dacă am zbor chiar azi. Atunci semnează şi pentru mine. Eşti o prietenă adevărată.
Am închis telefonul şi l-am băgat în buzunar. Eram în faţa treceri de pietoni şi semaforul tocmai se făcuse roşu. Şi ce? Nu era nici o maşină pe stradă, e destul de târziu. Când a ajuns la mijlocul şoselei am văzut. Maşina venea cu viteză spre mine, am închis ochii şi m-am gândit că acesta e sfârşitul. Măcar ei nu sunt aici cu mine, un sfârşit fără prieteni care să sufere, ce îmi puteam dori mai mult?




Sakura rătrăieşte, iar şi iar acel accident... nu am greşit când am scris :P

ei lume , cum am spus , problema rezolvata
acum iubirica capitolul a fost super tare
dar ai repetat gandurile sakurei , dci sa dai un edit ai si cateva greseli de tastare :P

eu astept nextul
sper sa nu-l pui la pastele cailor ca si acesta

Yo Shiii ! In sfarsit !
Interesant capitolul , sa inteleg ca Sakura a trecut pe rosu si de aceea este acum in starea in care este ..
Wow !
Te astept cu next`ul , scumpa . :* Sper ca Sakura sa`si revina ..

Ei , asa e Zuumy teai tinut de cuvant :king:
Si apropo Yo Shi nextul este suuuuuuuuper
Deabi astept sa vad ce se va intampla cu Saku :cheers:

Wow!! Deci a fost super! Imi place la nebunie.
Deci abea astept nextul si vreau sa vi cu el repede !
Totusi imi pare foarte rau pentru biata Saku.
Offf nu imi vine sa cred ca fratele ei, Naruto nu a recunoscut-o.
Ador ficul, e grozav. Spor la scris.

Deci ficul asta e superr!!!
Pune nextu repede pana nu te pap :)
Spor la scris si mai repede ca daca nu iti visez ficu din nou la noapte.
Te pupacesc :*:*

alt fic super tare la care ma rog sa puna autorul nextul .
deci te rog pune-l ....

pentru comuri...
Un next foarte întârziat


Hinata




Au trecut două zile de când Sakura m-a rugat să semnez şi
pentru ea contractul cu acel impresar, dar ea încă nu s-a întors aşa că am
hotărât să merg să o caut. Nici măcar nu vreau să mă întorc în locul ăla, pur
şi simplu îi detest. Străzile, bătăile şi cluburile nu sunt chiar locurile pe
care eu le frecventez. Am muncit forte mult să ajung acolo unde am ajuns, la
fel a făcut şi Sakura, şi nu vom pierde tot din cauza trecutului. Am aterizat
pe aeroport şi am coborât din avion. Avea la mine doar un rucsac şi cam atât,
nu am venit să stau, am venit să o iau pe rozalia mea prietenă. Oraşul Tokyo
este neschimbat, mă întreb dacă şi verişorul meu Neji a rămas acelaşi. Da,
probabil că el este singurul care mi-a lipsit în tot acest timp. Opresc un
taxiul şi îi spun în ce cartier vreau să merg, şoferul îmi aruncă o privire
nesigură apoi porneşte.


- Ştii, unde vrei tu să mergi este forte periculos, nu cred
că e o idee bună să mergi acolo.


- Nu îmi pasă.


Bărbatul nu a mai scos nici un cuvânt, mai bine aşa. Acum să
vă spun câte ceva despre mine. Sunt Hinata Hyuga, actriţă şi model, joc în
filme şi seriale în Coreea de Sud şi sunt forte fericită, viaţa mea este exact
cum ]mi doresc. Sunt înaltă, cu ochii indigo, păr brunet cu reflexii violete.
Eu şi Sakura am primit nişte roluri forte importante într-o nouă producţie
despre nişte adolescenţi care trăiesc într-un cartier destul de periculos. Uite
cum amintirile noastre sunt puse într-un film, să jucăm roluri pe care cândva
le trăiam.


Maşina a oprit în faţa unui bloc şi a spus că nu poate merge
mai departe. Am observat un grup de băieţi care stăteau în mijlocul şoselei şi
nu păreau prea dornici să se ridice. E pe naiba, ce cred ei că sunt şefii
şoselei. Îi spun şoferului să mă aştepte că pornim imediat. Abia cobor din
maşină că acesta dă înapoi şi pleacă, laşul.


- Hei, deştepţilor! Credeţi că şoseaua este a voastră? Dacă
vreţi să vă sinucideţi săriţi naibii de pe un bloc.


- Calmă fetiţo nu am chef de tine acum, vino mai târziu.


- Naruto! Idiot incurabil! nervoasă mă întorc pentru a
pleca, pentru moment.


Neji apăruse din spatele meu şi m-a luat în braţe. Mi-am
sărutat verişor pe obraz, i-am spus că e un mare idiot şi că mi-a fost foarte
dor de el. Acesta afişează un zâmbet de genul „ Am o veste proastă”, dar începe
să mă asalteze cu întrebări legate de filmări şi prosti de genu’.





Naruto




Încă nu înţeleg de ce s-au întors amândouă, prima dată
Sakura şi acum fiţoasa asta de Hinata. Nu am putut niciodată să o suport pe
prietene cea mai bună a surioarei mele. Mereu cu visele ei stupide, cu ideile
ei de a ajunge actriţă, dar chiar a reuşit. Nu s-a putut mulţumi cu faptul că
erau „ vedetă” a trebuit să o târască şi pe Sakura în prostia aia de lume a showbizului.



Mă ridic nervos şi îi spun brunetei să-şi ia tălpăşiţa. Replica
mea i-a uimit pe toţi, în special pe Ukataka, care stătea la o anumită distanţă
de noi, şi pe Neji, care mă privea destul de urât.


- Fi atentă aici Păpuşă Barbie, nu îmi pasă cu ce fiţe din showbiz
ai venit aici. Nu te trezi să dai ordine în acest cartier pentru că nu eşti
decât o uşuratică la fel ca toate t*****e care o fac pentru bani.


M-am trezit cu o palmă peste faţă din cauza răsfăţatei şi cu
priviri urâte din toate direcţiile. Chiar nu îmi pasă ce cred cei de aici, din
cauza idiotului de Ukataka sora mea e în spital, şi acum vine rata asta mică să
facă pe prinţesa pe aici.


O văd pe Hinata cum placă, mersi Doamne, dar se întoarce
şi-mi arată semnul păcii. Ei asta e bună, uite cât de nesimţită poate fi.





Ukataka




O urmăresc de la o anumită distanţă pe bruneta care a
deschis atâtea discuţi în cartierul lui Uzumaki. Trebuie să fie ceva între ei,
mai ales că se înţelege nu Neji, care e un tip destul de rece. Fata asta e
destul de specială, modul în care arată şi se poartă, este evident că vine din
lumea bună şi nu din cartier. Cum spunea şi Naruto: „ Păpuşă Barbie” , exact la
asta te gândeai când o priveai, dar nu în sensul rău al cuvântului.


- Cât timp mai ai de gând să mă urmăreşti. În primul rând
pentru că nu am o destinaţie fixă, deci va dure ceva timp până voi hotărâ să mă
opresc, iar în al doilea rând pentru că mă enervează.


- Naruto nu e aşa de obicei, iar eu nu îl suport de loc pe
blondul ăla idiot, dar acum îi înţeleg. Sora lui e în spital, în comă, şi tu nu
l-ai prins chiar într-o fază bună.


Aceasta s-a întors şocată spre mine şi am putut vedea
lacrimile din ochii ei. Lacrimi pe care le ţinea cu greu în frâu.



*******

Nu am apucat să corectez capitolul...

uiiiii ca a pus nextul ^^ ai ce bucurie mi-ai facut .
si ce sa mai spun , ca mi-a placut evident .

astept cu nerabdare nextul .

in sfarsit !! Pe bune de nu imi vine sa vin la tine in oras sa te caut si sa te iau in brate pentru nextul acesta !!
Mi-a placut foarte mult scumpa mea si sper din suflet ca nextul va veni putiiin mai repede :D

Mă bucur că vă place... Am venit cu un next scurt...
Oricum vă urez un Crăciun Fericit şi un Moş darnic

Sasuke

Stau lângă patul Sakurei așteptând să văd îmbunătățiri în
starea de sănătate a acesteia. Astă noapte frumoasa mea flore de cireș
și-a mișcat mâna și a deschis ochii pentru câteva minute, dar părea
complet ruptă de realitate. Acum stau în bucătărie pregătindu-mi o cafea
pentru că am de gând să o veghez toată noaptea. Acum nu mai locuiesc în
apartamentul meu ci m-am mutat la scumpul meu frățior care are grijă de
rozalie. Nu îl pot suporta pe Ukataka de când s-a încurcat cu
criminalul ală de Sasori. Oftez așteptând să văd ce necazuri îmi va mai
pune în cârcă viața. O singură întrebare mă chinuie într-una " De ce își
dorește așa mult Ukataka să aibă grijă de Sakura?"
Sorb încet din
cafea îndreptându-mă spre cameră şi traversând micul hol albastru.
Camera ,în care zăcea inconștientă Sakura, era mare, albastră, cu mobilă
neagră şi un pat mare de două persoane. În drepta patului era așezată
întreaga aparatură de monitorizare a Sakurei. Un medic stătea în
permanență cu ea, dar nu se întâmpla mai nimic aşa că putea dormi când
avea nevoie. Acum medicul era plecat pe undeva, dar nu înafara
apartamentului pentru că ar risca să fie decapitat. Acesta e modul în
care Ukataka a reuşit să o aducă pe rozalie în apartamentul său,
ameninţând.


Ukataka


Stau pe o bancă ascultând
fără prea mare interes povestea Hinatei, brunate interesantă şi
faimoasă. Nu îmi vine să cred că Sakura şi Hinata sunt vedete într-un
loc precum Coreea. Se pare că cele două au semnat un contract destul de
avantajos pe care sigur îl vor anula în aceste condiții. Nici nu arată
ca cine ştie ce vedetă plină de bani și fițe, dar aparențele pot
înșela.
- Vreau să o văd pe Sakura, acum.
Şi uite că au apărut
fiţele de vedetă, urmează să se laude că are bani şi mă poate da în
judecată, sau mai ştiu eu ce. Mă gândesc să o mai calc puțin pe coadă pe
domnișoara "Star".
- Sakura nu e la spital, dar nu îţi voi spune unde este. Sunt curios să văd ce va face acum.
- Şi chiar crezi că am nevoie de tine să aflu unde este, pot pocni din degete şi poliția din Japonia e la picioarele mele.
Pufnesc
plictisit de aşa zisa ei laude. De parcă îmi este frică de poliţia din
Japonia, sau poliţia din oricare altă parte a planetei ăsteia
blestemate.
- Poți controla poliția, oricum sunt ușor de controlat, dar mafioții ca mine şi prietenii mei nu putem fi controlați.
Mă
ridic de pe bancă în timp ce privirea surprinsă a fetei se transformă
într-una furioasă. La început nu pot desluși ce spune, dar am auzit clar
cum mă face un criminal fără pic de inimă. Poate că asta şi sunt, un
criminal şi inima sau credință, o mașină fără temeri. Ridic din umeri şi
îi spun să mă urmeze pentru că nu am de gând să stau aici până răsare
soarele. Da, era deja destul de târziu şi se făcea frig.
Aceasta
lasă comentariile stupide şi mă urmează ca o umbră, nici prea aproape să
nu o rănesc, nici prea departe să nu o las în urmă. Se pare că anii de
actorie au transformat-o într-o persoană foarte vigilentă, ceea ce este
bine în preahma oamenilor ca mine.

Heii, heii !! Ai adus doua capitole si eu vin deabea acum, sunt dezamagita de mine !!
Anyway, sti ca iti iubesc ficul moolt de tot, deci astept next`ull cat de repede poti tu.
Spor la scris si la idei si vezi ce faci cu Saku` !!
Ja Ne !!

:thx2: .... Am adus nextu

Sakura

Deschid ochii brusc și trag cu lăcomie aer în piept. Am avut un coșmar îngrozitor, m-am certat cu Naruto apoi,nu+mi mai amintesc. Vreau să mă ridic, dar simt o înțepătură în mâna dreaptă. Un fir transparent urcă în sus, spre suportul în care se aflau două pungi medicinale cu lichid transparent. Privesc în jur crezând că mă aflu într-un spital, dar eram într-o cameră frumoasă. Pereții erau albaștri iar mobilierul negru. Un piuit se auzea tot mai slab în stânga mea, se pare că sunt monitorizată.
Privesc în stânga şi în dreapta asigurându-mă că nu este nimeni apoi smulg firele şi mă ridic repede din pat. În momentul în care picioarele mele ating covorul albastru-închis simt cum îmi pierd stabilitatea. Am reuşit să mă ridic, dar nu-mi mai simt piciorul stâng, sau mâna stângă. Bufnitura ce s-a auzit când am căzut, şi piuitul strident scos de apar, l-au făcut pe doctor să vină în grabă. Ştiam că nu-i de bine să fi văzută cum ai încercat să pleci de aici fără a ştii măcar unde eşti, aşa că m-am lăsat pe jos şi am închis ochii.
Se auzeau pași dinafara camerei, apoi o voce masculină a spart liniștea. Furia cu care acesta i se adresa omului mă făcea și pe mine să tremur. Oare cine era acest om şi ce vroia de la mine?
- Incompetentule, ce parte din ai grijă de ea de de propria ta viată nu ai înțeles. Am deschis ochii când bărbatul scoase un pistol și-l îndreptă spre bărbat apoi continuă: Dacă așa ai grijă de viața ta, fie, ne vedem în Iad.
Am scos un țipăt scurt înainte ca acesta să apese pe trăgaci ceea ce le-a atras atenția. Îl priveam pe băiat, semăna atât de mult cu Sasuke, doctorul a ieșit în fugă din cameră în timp ce băiatul se îndrepta spre mine. Încă avea pistolul în mână, dar nu îmi era deloc frică, dacă dorea să mă ucidă nu mă ținea în viață până acum.
S-a așezat lângă mine pe covor şi mi-a atins fața cu degetele. Erau atât de reci, am tresărit fără să vrea iar aceasta a încercat să-şi retragă mâna, dar l-am oprit. Mi-am pus mâna peste a lui şi i-am cerut să mai stea așa puțin. Mă simțeam foarte bine, mâna lui rece pe pielea mea fierbinte era un calmant.


Ukataka

Mi-am retras în cele din urmă mâna şi am ridicat-o pe tânără în brațe. Era aşa de ușoară. Am așezat-o pe pat spunându-i că merg să-l caut pe doctor şi să nu facă nimic nesăbuit.
După cel-am trimis pe incompetent la ea m-am așezat pe canapeaua din sufragerie începând să închid şi să deschid pumnul. Încă simțeam atingerea pielii ei calde şi fine. Nu ştiu ce se întâmplă cu mine, acum că şia revenit ar trebui să scap de ea, dar nu pot. Ceva îmi spune că acesta a doar începutul călătoriei noastre împreună.
Doctorul s-a întors spunându-mi că totul decurge bine, a ieșit din comă şi e stabilă, dar au apărut câteva complicații. Nu era nimic grav, în timp cu siguranță va reveni la normal, dar acum partea ei stângă era paralizată. Am simțit cum cade cerul pe mine, e doar vina mea, dacă nu conduceam ca un nebun puteam evita asta.
Am părăsit sufrageria mergând spre dormitorul meu, acum al Sakurei. Dormea atât de liniștită, nici nu-şi imagina ce greutăți o va aștepta. Am simțit un impuls ciudat, m-am apropiat de pat, m-am lăsat în genunchi şi am sărutat-o.


Nu e prea lung, l-am făcut la grabă, spor la citit.