Oglinda sperantei in jurnalul iubirii

Buna! M-am gandit sa postez si eu un fic pe care il am si pe alt site. Sper sa va placa iar personajele sunt din Naruto, deocamdata.Cand scriu cu roz inseamna ca e la persoana 1, scrisul in cyan este la persona a 3 dar si a 2 sa-mi spuneti va rog daca nu sunt bune culorile..
Lectura placuta!

Suflet ratacit...

Dragostea nu va pieri
niciodata! Nu poti sa poruncesti inimii ce sa faca. Esti controlata fara
sa vrei de impulsurile vietii! Iubirea e cheia vietii, elicsirul
omului. Te iubesc! Cuvinte cu atatea semnificatii, un val putenic care
iti strapunge sufletul! Dragostea iti topeste inima si te face sa
zambesti. Taramul pe care il cuceresti e plin de sentimente sincere.

Razbunarea are un scop
bine definit, pedeapsa din cer e bine data. Oamenii nu sunt perfecti dar
nici esecuri. Taramul e plin de carari ce duc spre iad, infruntarii
care spulbera speranta in mii de cioburi care trebuiesc stranse.
Daca renunti esti un las!
Un om josnic care nu stie sa lupte, viata e o scena iar tu personajul principal.
Iubirea e speranta, salvarea suprema. ''Te iubesc'' nu e un sacrifiiu.

Capitolul 1

Cerul
plange cu lacrimile sale reci care imi ingheata trupul firav si ranit.
Suvitele mele rozalii si ciudate se plimba pe fata palida. Mereu am
crezut ca norii vor sa spuna ceva, cerul sa te pedepseasca. Urasc
ploaia!
Imi urasc sufletul ratacit! Nu stiu ce sa fac! Inima imi
spune ceva, nu vreau sa ascult. Imi pun mainile la tample, cad si nu-mi
pasa. Sufletul este ranit si nu poate sa se ridice. Sunt fara
aparare...O imbratisare mi-ar fi suficient dar persoana mea intotdeauna a
fost singura!

Moartea
m-a vegheat ca pe un soim clarvazator. Ma simt ca intr-o conserva
stramta, fara mijloc de scapare. Un taram pustiu care ma incolteste,
dragostea e o pedeapsa. Viata e un esec de-al meu. Ochii verzi ca iarba
nu vad altceva decat o realitate stupida. Mana stanga ma doare
tare...vreau sa inchid ochii mereu. Sa uit ca l-am intalnit.
Nu a
fost nimic...nu m-am ales cu iubirea lui..mi-am pierdut timpul...Inima
bate ca o tornada, zambetul de piatra ma dezvaluie. Nu o sa ma schimb
niciodata...Asa sunt eu..tocilara ciudata Sakura Haruno.

L-am
iubit pe baiatul cu parul auriu, m-a lasat in suferinta mea. Sa ma
bantuie gandurile si sa fiu eu pedepsita in locul lui. Un print care
mi-a distrus modul de a gandi, m-a fermecat cu acel zambet. Ma impusca
cand vroia iar eu zambeam. Vreau sa fiu cu el dar nu ! Decat sa mai merg
acolo voi prinde sfarsitul mai repede si voi uita ce am facut. Sunt o
fraiera care merita cosmarul, constiInta ma loveste si vrea sa ma faca
sa platesc. Dar nu am bani, am doar viata mea! Si nu-mi pasa, voi plati
toata datoria, ma voi risipi ca ieri! Nu vreau sa plec dar trebuie!

Fata
cu parul rozaliu inchide ochii brazdati de suferinta. Mainile pline de
taieturi se impreuneaza iar picioarele lungi cedeaza in fata oamenilor
speriati. O fata ambitioasa care vrea sa mearga undeva si nu reuseste.
Se taraie incontinuu lasand urme sa sange. Pieptul ranit o ustura
neincetat dar ea se acomodeaza cu durerea...Chipul hotarat pare de
piatra, bine sculptat. Un inger cazut in lumea oamenilor....Cu aripile
taiate, nu e un blestem bizar e doar o intamplare.

O fata care isi cauta speranta in acest abis. Nu renunta, poate va reusi. Iubirea exista si nu va pieri niciodata!
Dupa o furtuna urmeaza soarele senin care incalzeste orice trup fara vlaga. Labirintul poate fi patruns, nu e sfarsitul!
O noua poveste incepe!

Heii !! Am trecut si eu pe la ficul tau, foarte tarziu chiar :((. Rusine sa imi fie . Asa deci ce sa spun, im place muult cum descrii si in concluzie, iti ador ficul, chiar daca e doar primul capitol . Cand pui nextul sa imi dai si mie te rog un mesaj ca sa ajung mai repede pe aici. Te`am pupacit si Ja Ne !!

De ce tot schimbi culorile ? Ai facut o combinatie buna, dar nu era mai bine daca era cu italic ? Da si un aer mai regal, mai sofisticat. Dar nu cred ca e nevoie sa schimbi naratiunea, cand o sa ajungi la o scena interesanta o sa incurci cititorii. Lasa doar una.

Imi place stilul tau...

Speranta

O inima zdrobita de cioburile vietii se frange incet ca o floare si se se uita....Sa uiti de prietenii e cel mai mare pacat.
Speranta e o noua lume, e o sansa doar pentru tine. Ploaia nu va dura o viata, totul e cu un scop bine definit.
Nu te abate in furtuna din suflet, fii curajos si nu inceta sa zambesti. Nu esti singur niciodata!
Viata e un taram lung si plin de plante. Culege florile potrivite si nu uita sa traiesti in prezent.

Viitorul
e o nesiguranta in plus, trecutul o piatra pe inima. Ingerul e scutul
unei persoane, e puternic ca o stanca si bland ca o lebada. Tristetea
si razbunarea au un tel nobil, dar nu trebuie uitat ce este mai
importat.

Norii
fumurii s-au risipit ca prin minune iar cerul zambeste dandu-i cale
libera soarelui. Lumina orbitoare ma trezeste din visul acesta ciudat.
Un cosmar care m-a zdruncinat pana in maduva oaselor, m-a invins si
purtat aiurea printre ganduri. Dar cel mai rau este ca a devenit
realitate. Stiam de la inceput greselile facute, nu mai vroiam sa fiu
mustrata. Oare sa ma razbun? Inima bate mai linistit semn ca urmeaza
ceva special. Sunt nedumerita si nu mai vreau decat sa vad viitorul. Dar
nu prea imi mai pasa, nu sti ce sa fac dar stiu cine sunt.

Nu mai sunt o copila proasta, trebuia sa ma maturizez demult. Urasc sa gandesc chestii inutile!
Imi deschid incet ochii verzi ca frunzele pline de roua. Lacrimile mi s-au uscat ca o frunza de toamna.
Genele
lungi se dau la o parte din vizorul meu. Linistea si pacea domneau
intr-o camera larga si pasnica. Aerul proaspat ma facea libera si
sanatoasa. Imi indrept privirea obosita si dau de chipul unui inger
pajitor. Sunt in rai? Nu are aripi dar caldura din mainile sale e atat
de ireala. Ma tine de mana stanga si imi zambeste, se vede ca nu are
nicio grija. Ochii ca un abis ma innebunesc, cine e acest print? Chipul
perfect imi aminteste de.....Naruto.

Nu! E un cosmar! Lacrimile
mi se scurg incet si inca nu am platit suficient sa se termine
realitatea asta dura! Vreau sa fug dar nu pot, baiatul ma strange bine
si ma....imbratiseaza? Nu sunt singura? Ma calmez pentru ca el nu e un
cosmar....dar e strain. E atat de diferit si nu vreau inca o
dezamagire. Cad in genunchii raniti si imi amintesc ultima clipa cu
blondul nenorocit. El m-a marcat pentru totdeauna. Vreau sa ma tina
imbratisat pentru tordeauna acest om, imi place la nebunie sa fiu la
pieptul sau. Ma simt protezata...

Flassback
Sangele
plutea liber pe o podea veche. teama ce se prelingea de pe chipul
fetei speriate era de necunoscut. Atata suferinta de la iubirea vietii
ei. Pistolul negru ca taciunele era pornit la maxim. Gloantele ce se
innapsteau asupra pielii rozaliei creau urme de durere si nervi intinsi
la maxim. Blondul avea fata nepasatoare si vroia distractie ca un
obsedat. Mainile pline de sange strangeau arma la maxim, costumul
sifonat ca de un animal il facea mai salbatic.

Ochii misteriosi ca marea se inchideau incet.
Fata
cazu la pamant secerata, putand sa rosteasca doar:''De ce?''Suferinta o
fi doar o incercare? Mafiotul blond parasi camera lejer fara sa arunce o
privire in spate. A parasit-o cu trupul dar gandurile inca o blesteama.


In timpul confruntarii trecutului pamantul plin de sange
unde a adormit mica printesa cu parul roz a fost atins de un caiet
negru. Gros si plin de pagini albe, o energie diabolica curge crezand o
umbra cidata. Pe caiet e o inscriptie:[/font]https://2img.net/u/1711/58/73/34/smiles/208323.gif[/img:3b54]

O combinatie intre Death Note si Naruto, am mai vazut-o, insa aici este intr-un mod elegant si suptil. Ficul este cu adevarat bun, sper ca o s aduci capitolul cat se poate de repede, nu mai pot sa astept...

Miscarea lenta a vantului
provoaca fiori si teama exact ca si cosmarul. Oare visrile au un rol
atat de imporatant? Conteaza doar prezentul mistuit de greutati, momente
sumbre ca te urmaresc ca o umbra si iti provoaca neincredere.? Sa
visezi e omeneste, sa iubesti e lege. Omul are numeroase cai in fata,
durerea vrea sa l mistuie cu fiecare secunda.


Dar viata merge
mai departe, visul e doar o alinare a sufletului. Iubirea este elicsirul
vietii, nu e doar un capriciu plin de pacate. Inima nu uita niciodata,
mintea nu poate sa fie doar logica. Strigatul iubirii este o cale dreapta. De aici incepi povestea adevarata...


Capitolul 3

Ambitii si vise


Trupul
bine facut al biatului statea intr-o pozitie bizara, chipul trist si
ganditor privea neincetat pe fereastra . Ochii albastrii ca marea
gazduiau lacrimi amare iar parul de culoare aurie era ravasit.

Din incaperea luxoasa si moderna nu se gaseau lucruri curate, praful era ca o patura foarte groasa. Urmele de sange erau vechi.

Usa
din lemn se deschise brusc reusind sa-l scoata pe Naruto din visare. O
femeie bruneta imbracata intrun costum negru si tocuri avea privire
amenintatoare. Ochii tulburati priveau cu dispret urmele rosiatice,
inima o durea ca si o vanataie. Sufletul era plin de urme de dispret, il
iubea pe blond dar acesta este innebunit dupa Sakura.


Naruto
nu se uita deloc la frumoasa cu ochii furiosi, a parasit-o pe rozalie
pentru vitorul Yakuzo si pentru Tokyo. Modul brutal prin care si-a
parasit iubita ii provoaca cosmaruri, si ii distruge viata. Pe o parte
vrea sa o aiba toata viata pe regina inimii lui, pe cealanta parte banii
si parintii il impiedicau sa-si urmeze visul. [/font][/color]


Flasback

Cerul
razbunator plange peste capitala Tokyo. Plantele rad de fericire pentru
bautura lor preferata. Intr-un conac inalt si infricosator, plin de
fenomene stranii, statea pe un scaun vechi un batran cu fata incruntata
si plin de nervi. Inima lui razbunatoare batea la maxim chiar daca avea
100 de ani. Mainile subtiri miscau un baston iar ochii negrii ca moartea
erau plini de cruzime . In fata lui, Naruto statea in genunchi ca un
umil servitor care executa toate poruncile.

Batranul cu inima de piatra rosti urmatoarea porunca:

-Fiule!
De maine imi vei cauta carnetul mortii, cand il vei gasi iti voi da tot
ce vrei oricand, oriunde. Si o vei ucide pe Sakura, tatal sau a detinut
carnetul, nu vreau sa se repete istoria. Daca nu faci ce vreau nu doar
ca te voi desmosteni dar o sa regreti toata viata aceasta hotarare, si
tu si mama ta!

Naruto se simtea nehotarat, las, nu seful Yakuza.
Avea doua posibilitati: sa o omoare pe rozalie sau sa-si salveze mama,
familia si orasul.

Hi, pisic!! Ei.. De mult nu am mai citit ceva atat de bine construit. Felicitari!! E foarte reusit si o spun cu mana pe inima. Mi-au dat lacrimile, draga. Imi place cum resuseti sa descrii atat de detaliat dar totusi sa nu te pierzi in detalii. Atat de profund si totusi atat de simplu. Ai reusit sa-mi captezi atentia. Nu sunt chiar usor impresionata, dar pot spune ca am ramas fara cuvinte.
So.. Tine-o tot asa, scumpa!! Nu mai am ce comenta.. Doar sa ai grija la greselile de tastare. Atat.. Ideea este buna si descrierea la fel. Te-am pupat si astept next!! ByE!!!

Capitolul 4

Glasul
linistit si lin al pasarilor cutremura frumosul oras numit si orasul
''de argint'' . Padurea plina de safire este invaluita intr-o mantie de
roua. Iar aerul rece ca de toamna face corpurile din jur sa vibreze.
Cerul lacrimeaza neincetat peste taramul naturii, ochii albastrii se
ascund in norii pungasi care danseaza mereu. Stolul de fluturi de argint
se pierde peste straturile cu miresme de flori. Un fluturas sensibil si
unic se rataceste in micul spital cu numele de''Zona verde''. Isi
intinde aripile neasemuit de colorate pe patul rozaliei. Parul ei
matasos si stralucitor prezinta in ochii acestei creaturi cu aripioare
ofloare care inveleste chipul unei zane.

O
mana calda se intinde pentru a da jos creatura cu aripioare de pe
umarul rozaliei. Ochii negrii si de necucerit privesc parca cu teama
pentru a nu o trezi pacienta. Inima il pocneste iar constiinta nu vrea
sa o lase pe frumoaasa singura. Mica bijuterie cu aripi isi ia zborul
iar Sasuke tresare putin speriat. Zambeste discret lasand sa se vada
dintii albi ca perla. fericirea il cuprinde doar cand o priveste iar
sufletul ii este in al noualea cer. Delicatetea fetei il fascineaza pe
baiat si parca il vrajeste.

Smarandele verzi si atat de profunde
se deschid iar vantul se asterne prin fereastra deschisa. Buzele
delicate se arcuiesc pentru a schita un zambet micut dar atat de
natural, zambetul unei persoane care a scapat din marea involburata. Din
taramul alb ca un desert, lumea unde ajunge omul aflat intre viata si
moarte. Obrajii ei devin rozalii iar mintea incerca se uite momentele de
agonie, inima plina de rani bate instantaneu iar sufletul devine incet
ca de piatra. Zambetul siret devine unul larg si monstruos, deoarce
telul fetei este de a se razbuna. Corpul i se misca automatic reusind sa
dea peste Uchiha Sasuke. Ochii ei devin mari cat cepele iar gandurile
iar o incoltest . E bine sa fii egoist cu oamenii fara scrupule dar cu
ceilanti? O urma de blandete alina sufletul acesteia facandu mai cald.
De ce sa renunte la tot pentru Naruto? Dar acesta era destinul ei, asta
vroia sa faca cel mai mult.

Baiatul ii vorbea cu multa ardoare,
cuvintele lui fiind ca esenta vietii, cadura si grija nu pot sa lase pe
nimeni indiferent. Uneori, pana si cea mai scurta
vorba aruncata cand trebuie poate sa aduca un zambet. Sasuke se opri la un mic amanunt:

-Sakura,
politistii au gasit acest carnet in locul unde ai lesinat. Ma gandeam
ca l-ai scapat din mana. Orice ar fi, ti ai facut deja un prieten si
poti veni la mine oricand.

Sasuke o lua incet de mana si o
strange cu caldura, rozalia ii amintea de sora lui decedata pe nume:
Karin. Carnetulnegru era ca un scut de aur, stralucitoarea coperta era
rasfoita de vantul care devenea mai asru. Inima Sakurei se zdrobea in
mici de bucati iar ingerul ei pajitor nu mai are mult si moare. Carnetul
mortii ii apartinea tatalui sau sever care s-a sinucis singur in
decembrie ''99.Glasul suav al printesei cu parul roz se auzea prin toata
camera, era hotarata sa se razbune pe viata ce a bantuit-o. Se
adreseaza lui Sasuke :

-Multumesc din inima pentru ca esti cu
mine, eu doar m-am drogat si am patit acest lucru. Nu vreau altceva
decat sa vorbesc cu doamna Bianca, profesoara mea. Imi pare rau ca te-ai
deranzat pentru mine.

Mintea fara sa-i pese dar acest lucru nu
era pe vreaun motiv de care sa-i pese, nu vroia sa creada acest baiat cu
inima de aur ca ea are lagatura cu mafia sau ceva de genul, al doilea
scop era sa l indeparteze de ea.
Isi lua mana deoparte iar toate
aceste lucruri le-a zis cu ochii inchisi. Acum avea nevoie de o prietena
adevarata. Dar nu avea deloc asa ceva, acest gand o macina si o fierbea
din ce in ce mai tare dar stia ca nu trebuia sa se consume degeaba,
pentru noul ei scop nu avea voie sa fie asa. Toate sentimenetele o
incercau :furie, teama, fericire, tristete....

Viata e cadoul
suprem, exista mii de chei in acest ''joc''. Trebuie doar sa strabati
nivelul si sa nu mori. Oamenii sunt cele mai complete fiinte, mireasma
florilor este acelasi lucru cu bunatatea si frumusetea omului. Iubirea
este o arma care trebuie folosta mereu, razbunarea este o sabie cu doua
taisuri. Orice ar fi se invata din greseli. Aceasta este calea
adevarata!