Capitolul I
Un criminal curat
Aerul cald de Iulie este înăbuşitor, dar ploile scurte de vară îi mai bucură de cetăţeni amabili ai Japoniei. Dar nu sunt toţi cinstiţi, dacă ar fi aşa nu ar mai fi nevoie de poliţie, corect. Pe lângă ploaia de lacrimi este şi o ploaie de sânge, o ploaie de crime. Un nou asasin, un nou nebun care bântuie pe străzile oraşului în căutare de victime. Nu erau ucişi doar oamenii importanţi, şi cei care se apropiau prea mult trebuiau exterminaţi. Aşa face un criminal, trebuie să fie sigur că nu lasă nici un indiciu, nici un martor, nici o pistă pe care poliţia să o poată folosi.
În sediul poliţie, sau mai bine zis la unul dintre laboratoarele de criminalistică este haos. o crimă nouă, două dispariţii şi nici un indiciu. Singurul indiciu sunt versuri despre o crimă, versurile au fost luate de la diverse persoane. Nimic nu mai are legică, dar nu au de ales, chiar şi fără indici trebuie să se afla cine este criminalul înainte să facă noi victime.
O carte mare, cu o copertă neagră pe care era scris titlul şi autorul este aruncată pe un birou. Un birou plin de dosare, dosare care cad şi se împrăştie pe podeaua gri şi rece.
- Ce faci? voce bărbatului era rece, ochii îi trădau acea răceală. Avea aproximativ 25 de ani, deci era un boboc în meserie. Ei nu chiar un boboc pentru că este şeful acestei secţii, dar superiori încă îl numesc boboc. Era vigilent, atent la cele mai mici şi neînsemnate detalii, se punea foarte bine în locul criminalului, şi descurca cu uşurinţă cazurile. Era înalt, un corp lucrat, şi un aspect mereu îngrijit. Tenul alb îl făcea să pare bolnav, dar adevărul e că petrecea extrem de mult timp închis într-un birou. Numele lui era Sasuke Uchiha, era fiul unui criminal, uciderea mamei sale la făcut să-şi dorească dreptate. El şi-a închis tatăl, şi s-a asigurat că nu va mai ieşi cu viaţă din spatele gratiilor. Condamnare pe viaţă, asta a dorit pentru propriul său tată.
- Naruto, nu am timp pentru a citi basme, dacă nu observi avem un caz de o importanţă extremă.
Cel căruia i sa adresat pentru a doua oară, fără ca el să scoată un cuvânt era colegul lui. Acum nu mai erau colegi, pentru că Sasuke îi era superior lui Naruto Uzumaki. Acesta era complet diferit : chipul lui era uşor bronzat, lucra mult pe teren; ochii lui erau albaştri ca cerul şi parul blond ca spicul de grâu. Şi comportamentul lor era extrem de diferit, Naruto era mereu cald, mereu deschis şi nu zâmbetul pe buze. Ochii lui era blânzi şi îţi topeau gheaţa din suflet. Aceste trăsături l-au ajutat mereu, când era vorba de un interogatoriu el era chemat.
- Sakura a dispărut de aproape o săptămână, nu ştim nimic de ea, iar pe tine te doare de ea. Nu uita că ea te-a adus aici sus, dacă ea nu era tu era acum un traficant sau asasin.
Spunând aceste lucruri blondul iese în grabă din secţia de criminalistică, nu se supăra uşor, dar nu suporta ca colegi sau prieteni lui să fie în pericol. Avea doar 22 de ani, dar un potenţial cum nu se găseşte în ziua de azi. Îşi dădea uşor seama dacă era minţit, dacă îi era ascuns ceva sau dacă spunea adevărul. Făcea totul pentru prieteni săi având în vedere că prieteni e tot ce i-a mai rămas. Părinţi lui au murit atunci când el s-a născut, copilul a fost orfan şi a trăit doar datorită prietenilor.
La râul de lângă oraş, Konoha se numea acest râu, este mare agitaţie, un nou cadavru a fost găsit de nişte copii care se jucau la malul râului. Era acelaşi mod de operare, acelaşi criminal probabil, sau un alt obsedat. Rareori de întâmplă astfel de crime, sunt doar două feluri de oameni care fac astfel de lucruri josnice. Prima categorie este cea a mafioţilor, cei care omoare doar pentru banii şi nimic mai mult, iar a doua este a nebunilor, cei care omor din plăcere şi care iubesc să vadă alte persoane cum suferă. Sasuke considera aceşti oamenii mai periculoşi decât mafioţi, pentru că ei nu sunt în totalitatea facultăţilor mintale, nu realizau când sunt aproape prinşi. Dar dacă acest criminal nu era prins atunci era o problemă, dar nu ai cum să-l prinzi dacă nu ai nici măcar un indiciu. Uchiha numea crime „crime curate”, si cei mai inteligenţi mafioţi lăsau măcar un indiciu, cât de mic, dar acum este o crimă perfectă.
Îmi cer scuze pentru greșelile de tastare.