Hii! Am venit si eu cu un One shot. Sper sa va placa indeajuns incat sa
lasati comuri. Sincera sa fiu asta am visat aseara:)) Stiu stiu am vise
ciudate.. However.. Lectura placuta^^
Dorul
de tine si de frumusetea ta orbitoare ma aduc mereu mai aproape, mai
aproape pentru a te vedea chiar si pentru o secunda. Doar tu mi-ai mai
ramas si tu imi vei ramane. Impreuna cu tatal tau mereu te vom veghea si
mereu iti vom ghida pasii de aici de sus. Chiar dca nu mai suntem vom
fii mereu alaturi de tine, noi te puteam vedea chiar daca tu nu.Ma
plimbam prin parcul mare si verde impreuna cu sotul meu si cu copilasul
meu mult iubit, rodul iubirii noastre. Sotul meu impingea caruciorul in
care statea micul bebelus invelit intr-o paturica albastra. Baiatul meu
micut si scump, il iubeam ca ochii din cap si asi putea face orice
pentru el.
Ma uit la barbatul ce impingea caruciorul portocaliu, el
era sotul meu mult iubit, un barbat brunet cu ochii albastrii si inalt.
Observase ca ma uit insistent la el si se intoarce la mine.
-S-a intamplat ceva?
-Nu, doar imi admitam frumosul sot. Ii zambesc calduros si il iau de mana in timp ce cu cealalta impingea caruciorul.
Cele
mai iubite fiinte de pe pamant erau aici, impreuna cu mine. Ne oprim pe
o banca maro din lemn si trag caruciorul spre mine. Ma uit inca odata
la copilasul din el, nu imi venea sa cred ca era al meu, era asa de mis
si de fiav, avea paul blond si ochii tatalui sau.
-Ammy? Ammy nu?
-Ah, da. Ma uit in sus si vad un barbat inalt cu parul putin grizonat ce se uita la mine.
-Andrew?
-Da, Ammy, de cand nu tea-m mai vazut, ce ai mai facut? Cum o mai duci?
Barbatul ce ma luase in brate e un fost coleg de liceu, iesisem cu el de vre-o doua ori cand eram mai tanara.
-Ah, cu sotul meu, arat spre barbatul ce statea pe banca si ne privea.
-Oh, buna, eu sunt Andrew, incantat de cunostinta ,domnule..
-Robert. Incantat de asemenea. Isi spun barbatii dand mana politicos.
-Si bebelusul? E al vostru?
-Da, e copilasul nostru. Ii spun zambitoare spre deosebire de el care parea putin abatut.
-Ce
dragalas e! Ah, trebuie sa plec am uitat ca am un caz la politie si
trebuie sa il rezolv urgent, uite m-am luat cu vorbaria.. Ne mai vedem.
-Ok. Ne mai vedem!
Andrew
se pare ca era comisar in orasul nostru si avea destul de multa treaba,
nu il puteam condamna, se pare ca si-a indeplinit visul, de mic vroia
sa lucreze in politie si acum a reusit.
In timp ce eu ma gandeam la
trecut, Robert s-a ridicat si m-a luat dragastos in brate sarutandu-ma
apasat pe buze, ma ia de mana si pornim spre casa.
Cand am ajuns
acasa m-am gandit sa ii duc niste prajituri lui Andrew, deoarece nu l-am
mai vazut de mult si ar trebui sa il felicit ca si-a indeplinit visul.
Cobor jos si cumpar de la magazin niste prajituri de casa, frumos impachetate.
Cand intru pe usa politiei m-a intimpina un barbat bine facut, inalt cu parul blond.
-Te ajut cu ceva frumoas-o?
-Nu merci. Ii spun in scarba si ma indrept spre biroul prietenului meu d eliceu.
El nu era acolo asa ca i-am lasat prajitura si un bilet pe care scria o urare de fericire si numele meu.
Cand vreau sa ies din sectie barbatul blond ma prinde de mana si ma arunca pe canapeaua mare de asteptare.
-Ce faci?! Ma rostesc la el in timp ce el se indrepta spre mine.
-Nu se vede cucoana? Am de gand sa ma joc cu tine.
Ma uit la el in scarba si ma ridic de pe canapea vrand din dou sa parasesc cladirea.
-Nu pleci nicaieri!
Imi prinde mainile in mana lui mare si cu cealalta mana imi daduse jos fusta lunga de pe mine.
-Ajutor!
Incep sa tip disperata azand ca barbatul nu glumea. Incep sa ma zbat
dar in zadat, stransoarea lui era prea tare si nu avea de gand sa imi
dea drumul. Incep din nou sa tip dar de data asta m-am trezit cu o palma
peste fata.
-Taci dracului de curva! Nu vezi ca incerc sa fac ceva.?
-Ce fel de politist esti tu?Lasa-ma in pace!
Cladirea mare era goala si nu era nimei acolo in afara de noi doi, in clipa urmatoare totul luase foc.
Cineva
de afara incendiase intraga cladire. Se simtea fumul ce imi blocase
plamanii si ma facuse sa tusesc, caldura mare ce ma inconjura. Barbatul
imi daduse deumul la maini si am inceput sa fug spre iesire. Usa insa
era incuiata.
Ma indrept spre o alta camera a cladirii si o iau la
fuga. In fumul negru nu se prea mai vede animic. In spatele meu se
auzeau pasi ce ma faceau sa fug mai repede. M-am impiedicat de ceva si
am cazut pe podea. Doua maini reci ma cuprinsera de spate si m-au
ridicat. Ma uit in spate debusolata, era Robert, sotul meu, cand l-am
vazut l-am luat in brate si am inceput sa il strang cu toata puterea
mea.
-Am crezut ca aici voi muri.
-Cat timp sunt cu tine nu ai de ce sa iti faci griji.
Un zgomot de impuscatura se auzi in spatele nostru si ma intorc repede. Era barbatul ce avea de gand sa profite de mine.
-Curva imputita! Iesi! Iesi afara!! Incepuse sa tipe disperat.
Nu schitam nici un sunet, dar Robert scoase un pistol si il tinea in mana dpreapta.
Barbatul
venea din ce in ce mai aproape de noi si indpreptase pistolul lui spre
sotul meu. In clipa aia tipatul meu era mult mai puternic ca nicodata si
am inchis ochii aruncandu-ma la pamat.
O impuscatua se auzi din nou si o lacrima mii se scurse pe obraz.
Deschid
incet ochii si ma uit in sus, Robert era bine, nu avea nici o
zgarietura, dar se uita in jos la barbatul ce zacea pe podea plin de
sange.
-Sa plecam de aici! Imi spuse prinzandu-ma de mana si luand-o din nou la fuga in fumul negru.
****
Ma
uit la baiatul blond din fata mea ce se juca cu o mingiuta, baiatul
avea 4 ani. Era o scumpete ce crescuse mare si imi bucura privirea. O
fata bruneta isi facuse aparitia si il luase de mana. Il dusese pana la o
casa mare in case intrasem toti.
-Mama, sa ai grija de Eddy pana eu ma intorc de la Paris. Se face auzita bruneta.
-Nu iti da griji, spuse femaia cu parul gizonat ce aranja un pat mai micut in care avea sa stea copilasul meu.
Ies
afara pe usa mare a casei si ma duc prin parcul din care venisem. Acolo
pe o banca statea Andew abatut. Peste cateva minute isi facuse aparitia
inca un barbat.
-Andrew, lasa, viata merge inainte, nu mai fii asa, de doua luni numai la ea te gandesti.
-Dar.. Eu chiar o iubeam, nu pot sa cred ca a murit..
Merg
mai departe si vad doua pietre funerare negre pe care scria cu lutere
romanice numele meu si anul in care ne aflasem.. Langa acea piatra se
afla sotul meu care acum era adanc in pamant langa mine.
O lacrima
mii se scurse pe obrazul meu rece gandindu-ma la viata scurta pe care o
avusem. Baiatul meu, era acum al altei femei, dar stiu ca el ne va duce
mai depate mostenirea sangelui ce ii curge prin vene.
Imi sterg
lacrimile amare si ma pregatesc sa plec de pe acest pamant. Aici nu mai
era locul meu, locul meu acum era langa sotul meu, acolo sus...
Sper ca v-a placut:)