:: Love Is A Dirty Game ::

Capitolul 5: In bataia soarelui...

~Autorul povesteste~

Incet, incet dimineata isi facu aparitia printre umbrele jalnice ale noptii crude. Un aer rece de o aviditate seaca se prelungea incet peste sufletele ratacite.
Fata isi plasa indiferent piciorul pe covorul alb, jucandu-se lasciv cu acel sentiment dulce de frica. Corpul ei micut tremura incet si temator insa privea cu libertate acea straduta ingusta. Se indrepta incet spre geamul aburit pe care se prelingeau mici picaturi de amaraciune pura si clara iar mana ei micuta si firava a atins suav suprafata rece, dansand trist printre gandurile ei silentioase.
Un ciocanit scurt taie linistea sadica ce acoperea incet si jalnic corpul ei micut. Nici o raza de lumina nu se prevedea printre norii negri incarcati cu lacrimi. Nici o raza nu se lupta cu acel intuneric pentru ai mangaia incet chipul alb translucid. Privea in gol acea mare de speranta. Ochii ei lila s-au umezit putin la gandul ca ea chiar nu avea pe nimeni. Trebuia sa razbasca singura in lumea cruda, printre cuvinte rele si fapte josnice.

-Hin.. Ce ai patit? se auzi vocea clara si slaba a lui Kurenai.
-Uite, spuse fata indreptand un deget tremurand spre strada micuta.
-Ce?
-Nimic.. Ma gandeam.. Daca as fi fost si eu o picatura de ploaie. As mai fi suferit?
-Hhh.. Credeam ca totul merge bine. Ai zis ca Naruto te baga in sfarsit in seama, se auzi vocea calda a lui Kurenai, urmandu-i un chicot slab si jucaus. Hinata se ridica incet pe un picior si a mangaiat chipul dulce al femeii, umbrit de intunericul patrunzator.
-Cred ca as vrea sa nu merg la scoala.
-Bine. Voi vorbi cu dirigintele tau pentru a sta acasa. Te simti bine?
Fata privi in gol lasand raspunsul undeva, printre gandurile ei molipsitoare. Linstea singuratica isi canta din nou cantecul fad asupra intregului peisaj. Kurenai se indeparta incet de corpul melancolic al fetei lasand in urma ei un scancet scurt si oftat venit din adancul sufletului. Stia ca nu este iubita.. Si totusi il dorea. Voia sa-i simta din nou buzele pe pielea ei si sa auda clar rasuflarea lui indiferenta. Si daca l-ar fi urmat in acea josnicie a temerii.. Nu mai voia sa sufere, nu mai voia nici o lacrima pe chipul ei.. Nu mai voia asta. Insa frica si tristetea acaparasera tot ce tinea de ea. De sufletul ei pagan si de lacrimile ei false.

Se indrepta incet spre usa mare si un scartait scurt si dureros o facu sa clipeasca. Usa s-a deschis, fiind impinsa cu bagare de seama de mana ei subtire, apoi a iesit incet suspinand greoi. Un sunet deranjant si totusi foarte cunoscut o facu sa-si grabeasca pasii spre usa de la intrare.. Pasii ei grabiti au facut o mica acrobatie sarind gratios peste doua trepte. Corpul ei firav, acoperit doar de un halat alb gros, a inaintat spre usa mica si ingusta. Mana ei a cuprins manerul usii, facand-o pe aceasta sa se deschida lent, trantindu-se nervos de peretele alb.

-Hinata? Mergem impreuna la scoala? spuse baiatul privind-o pofticios si lasciv pe tanara.
-Naruto-kun.. Eu..
-Hai, spuse acesta tragand brusc de mana firava a acesteia ce ii acoperea obrajii rosii.
-Dar, spuse Hinata dandu-se incet inapoi, simtindu-se atacata de acel sentiment negru. O teama incontrolabila si inexplicabila ii acaparase mintea hoinara, devorand-o incet si sigur.
Baiatul privea cu dezamagire chipul fetei imbujorate incercand sa se apropie de ea. Acesta i-a prins minile incet in stransoarea lui si a dus-o la piept, sarutandu-i usor obrazul. Mana lui puternica se plimba putin pe fata acesteia, dandu-i usor parul bleumarin la o parte apoi a sarutat-o suav si protectiv pe frunte.
-Sunt aici, spuse Naruto strangand-o in brate.
Privirea ei ramase intepenita undeva in trecut gandindu-se doar la acei ochi albastri ce i-au bantuit fioros copilaria, la acel zambet sadic de dulce.. La primele cuvinte adresate lui. La prima privire aruncata pe furis, la primul vis tainic, la primele lacrimi ce s-au scurs pe obrazul ei atunci cand Naruto nu se uita la ea. Doar la el..