SasuSaku : --> I`ll Come Back Soon <--

Este primul meu fic deci o sa ma perfectionez, sper. Primele capitole nu sunt diferite de restul ficurilor dar cu cat mai multe pun, cu atat mai mult se va schimba. Cam atat si va urez : Lectura Placuta!

Capitolul 1:”Introducere”
Este o splendida dimineata de vara in orasul ascuns sub Frunze, Konoha. Razele soarelui se reflecta pe geamurile caselor colorate de pe strada. Tot felul de oamneni erau afara, petrecand o calduroasa zi de vara. Vantul suiera incet, ca o muzica lina si frumoasa. Copacii incarcati cu mii de floricele, cel mai des de cires, iti incantau privirea.

Usor, o mica floare de cires roz, plapanda, se desprinse de pe ramurica sa si ateriza pe asfaltul rece al parcului. O fata cu parul de un roz rar, ca florile de cires, lung pana la talie, cu ochii mari, verzi ca cele mai pretioase smaralde si un ten alb ca spuma laptelui statea intinsa pe iarba moale. Aceasta fata era Sakura Haruno, flaorea de cires a satului. Poreclita astfel dupa culoare parului sau, urmarii tot acest spectacol al micii flori. Fata de abia 13 ani isi petrecea marea majoritate a timpului in parc, privind norii, copacii, era o priveliste mirifica. Cate odata statea ore in sir pe iarba moale privin norii. Isi imagina ca si ea este un nor, ca pluteste peste sat aducand cate odata ploaia cea rece. Zambetul ei gingas era mereu prezent.

In orice situatie se afla, ea mereu vedea partea buna si aducea zambetul pe buze chiar si coiechipierilor sai, Naruto Uzumaki, un blond cu ochii de un albastru mirific. El era cel mai agitat elev al academiei Konoha fiind inzestrat cu puterea vulpii cu 9 cozi care in urma cu mult timp atacase satul si Sasuke Uchiha, un tanar brunet cu ochii precum onixul. Cel mai rece, dur, indiferent elev al academiei. Era distant fata de ceilalti pentru ca el considera ca avand prieteni, il va distrage de la adevaratul sau tel, de al ucide pe fratele sau, Itachi Uchiha care isi omorase intreg clanul exceptandu-l pe Sasuke. Insa pe Sakura nu o deranja trecutul brunetului. Ea traia doar in prezent, iar in prezent era indragostita de Sasuke. Spre nenorocul fetei Sasuke nu se indragostise niciodata de cineva, nu simtise acel sentiment minunat care iti aduce milioane de fluturi in stomac. Sentimentul ce te face mereu sa ai zambetul pe buze, sa faci orice pentru persoana iubita, sa mergi oriunde doar pentru a fi impreuna cu iubirea ta. Era un sentiment necunoscut pentru Sasuke. Toti trei erau orfani asa ca se considerau o familie. Trei frati si tatal lor iubitor, Kakashi Hatake, senseiul echipei 7.

Sakura era inca acolo, intinsa pe iarba moale, privind cerul. Isi indrepta privirea spre locul unde trebuia sa fie floricica dar aceasta nu mai era acolo. O zburase vantul. Asa este viata. Cand esti mic, slab, fara aparare, orice obstacol iti este fatal. Aceasta este viata de ninja pe care rozalia o traia. Mereu era aparata de coechipierii sai fara sa se poata impotrivi. Doar plangea. Plangea de fiecare data cand colegii sai isi riscau viata doar pentru a o apara si ajungeau grav raniti. Naruto ii promise-se ca o va apara cu pretul vietii sale. Ce prostut. Poate ar fi aparat-o, dar daca odata, incercand sa o apere, murea? Ce s-ar fi intamplat cu visul sau de a devenii Hokage? S-ar fi dus de rapa din cauza rozaliei. Cuvintele “Te voi apara cu pretul vietii mele” rostite de blond ii se intiparisera in minte Sakurei. Tinea la el, chiar daca uneori era natarau, enervant, fata tinea la el. Doar era “fratele” ei. Mereu grijuliu, atent, distractiv, adesea ii readucea zambetul pe buze fetei.

O picatura rece de apa ateriza pe chipul angelic al rozaliei. Ploaia. Ploaia privita de toti ca un fenomen ce ii intrerupeau din activitatile lor in mintea fetei nu era asa. Ea o privea ca pe un fenomen care ne arata ca acolo, undeva, cineva sufera si cerul plange pentru el. Visatoare. Acesta era cel mai potrivit cuvant pentru a o descrie pe Sakura. Mereu visa ca va devenii destul de puternica incat coechipierii sai sa nu fie nevoiti sa o apere. Ca o sa devina suficient de puternica incat Sasuke sa o observe. Sa nu se mai uite la ea ca la o straina, sa ii vorbeasca macar odata.

Fata se indrepta spre casa ei, nu departe de parc incercand sa evite picaturile mari de apa ce veneau dinspre cer cu repeziciune. Picaturile de apa ce se izbeau de trupul ei firav aratau cat de mult sufera o persoana chiar in clipa aceea. Cate lacrimi varsa acea persoana pentru ceva sau cineva. Ajunsa in sfarsit acasa, fata se indreapta spre baie. Intrand sub dus simte aceasi senzatie ca si afara. Picaturi de apa, de data aceasta calde, care se izbesc de trupul sau parca vrand sa il strapunga. O senzatie placuta o invada pe fata. Clipele de placere se terminara aceasta iesind de sub dus. Se imbraca in rochita ei de noapte roz si se tranteste in pat adormind instantaneu.

Acesta este primul capitol. Va rog sa imi spuneti daca merita sa il continui. Bye.

Hi!! Primul fic, zici? Eu nu contest acest lucru dar parca e nu stiu cum fata de alte prime ficuri. Ma rog.. Cu siguranta ai ceva experienta in scris, nu? Daca nu in ficuri, in comentarii, ceva pe acolo tot le ai. Oricum.. Mie mi-a placut primul capitol, greseli nu am vazut decat una care mi-a sarit in ochi: "cate odata" se scrie: cateodata. Ideea, cum ai spus si tu, nu este foarte originala dar o sa mai vad pe parcurs. Descrierea mi-a placut si in rest ce sa-ti mai spun.. Astept next si te-am huguit si pupacit! ByE!!

O gresala?? Credeam ca sunt mai multe...Oricum, ai dreptate, am ceva experienta in scris si sper ca in continuare sa imi iasa niste capitole mai interesante. Multumesc de critica si iti garantez ca o sa ma straduiesc mult mai mult, si poate reusesc sa nu fac nici o greseala. Pupici :*

Nici capitolul acesta nu este prea diferit de celelalte ficuri dar cum am spus, cu cat scriu mai mult, cu atat se schimba mai mult. Lectura placuta!


Capitolul 2:O zi din Viata Mea
Sakura Haruno

Inca o dimineata calduroasa de vara. Vantul adie usor prin geamul deschis din camera mea. La auzul alarmei asurzitoare ma ridic lenesa din pat si merg la baie pentu a-mi face siesta de dimineata. Pornesc dusul si stau sub el 10 minute. Picaturile de apa se izbesc de trupul meu firav provocandu-mi o senzatie de placere. Dupa acest rasfat merg la dulap de unde imi i-au hainele zilnice. Un kimono rosu fara manesci despicat in laterale si o pereche de colanti,pana peste genunchi, verzi pe dedesupt. Ma incalt in sandalele de lupta si ies din camera.

O alta zi fara a avea cui sa ii spun “buna dimineata”, o alta zi fara ca cineva sa ma intrebe cum am dormit. Este asa de greu sa nu ai parinti. Dorul este insuportabil. De as putea, as da timpul inapoi impedicandu-i sa se duca in misiunea aia, ultima lor misiune. Imi amintesc cand eram mica, cred ca aveam in jur de 6 ani si mergeam cu mama si tata in parc, imi cumparau ingetata, ma dadeam in carusel, eram foarte fericita. Ma trezesc din transa si pornesc spre locul de antrenament al echipei 7. Razele soarelui imi mangaiau chipul in timp ce briza usoara se juca cu cateva suvite de par roz. Ma uit in sus si stau cu privirea atintita asupra norilor. Incerc sa disting cateva forme si reusesc. Vad o micuta ballerina cu…o umbrela!? Si il mai vad pe Mos Craciun care danseaza cu un vampir!?

E inutil deja. Imi continui drumul pana ajung la locul de antrenament al echipei 7.Sasuke este punctual, ca de obicei. Vreau sa il salut dar imi amintesc ca ultima data cand am incercat sa vorbesc cu el m-a respins spunandu-mi ca sunt enervanta. Daca sunt enervanta atunci nu o sa ii mai vorbesc desii ma doare. Trec pe langa copacul de care este sprijinit si ma indrept spre altul. Imi pun geanta cu mancare langa copac si ma intind pe iarba moale. Ador senzatia asta! Sa simt firicelele de iarba sub mine. Vantul adie usor jucanduse cu parul meu. Tin ochii inchisi din cauza luminii puternice dar aud cu usurinta ciripitul suav al pasarelelor. Sunt trezita din trasa de vocea asurzitoare a scumpului meu coleg, Naruto.
Naruto: Neatza Sakura-chan! Sasuke…

Sasuke si Naruto nu se inteleg deloc. Desii practic toti suntem frati, cred ca ei sunt vitregi. Nu isi vorbesc cam deloc si cand o fac, trebuie sa ai la indemana dopuri de urechi. Odata, la antrenamente, Kakashi-sensei l-a lasat pe Sasuke sa ne supravegheze in timp ce el se ducea cu o treaba in sat sau ceva de genul, iar eu si Naruto trebuia sa dam cu un kunai intr-o tinta astfel incat sa nimerim centrul. Eu am reusit din prima, iar Sasuke a confirmat dar Naruto…Prima data a crezut ca a nimerit, dar nu era asa. Si s-a certat cu Sasuke toata ziua pentru ca Naruto spunea ca a nimerit, iar Sasuke il contrazicea. Am spus s-au certat? Scuzati-ma. Am vrut sa spun, au urlat unul la altul. Si uite asa m-a durut capul timp de trei zile. Revenind la subiect. Eu eram inca intinsa pe iarba moale, Sasuke era inca sprijinit de acel copac si Naruto se holba la mine. Ce!?
Eu: Naruto!! Ce crezi ca faci?
Naruto: Nimic Sakura-chan! Doar ma uitam.
Eu: Si de ce te uitai la mine? Nu te duci sa vorbesti cu Sasuke?
Naruto si Sasuke: NU!!
Eu: In regula. Gata baieti! Cate odata ne certam dar suntem totusi cei mai buni prieteni.
Sasuke: Noi nu am fost niciodata cei mai buni prieteni.
Raman socata. Cum adica nu am fost cei mai buni prieteni? Nu isi mai aminteste de noi trei, la 9 ani? Cum a putut uita?
~~~FlashBack~~~
Eu: Sasuke-kun! De ce baiatul acela nu se joaca cu noi?
Sasuke: Nu stiu Sakura-chan.
Eu: Haide! Daca el nu vine mergem noi la el.
Sasuke: Bine.
Eu: Hei! Cum te cheama?
Naruto: E-eu?
Sasuke: Normal ca tu! Doar nu mai e nimeni aici, nu?
Naruto: Eu sunt N-Naruto.
Eu: Imi pare bine de cunostinta, Naruto. Eu sunt Sakura, iar el e Sasuke-kun, cel mai bun prieten al meu. Tu vrei sa fi prietenul nostru?
Naruto: B-bine.
Sasuke: Am o idee. Haide sa fim toti trei cei mai buni prieteni!
Naruto: Da!
~~~End of FlashBack~~~

Mai mult ca sigur a uitat ca el a venit cu idea ca noi trei sa fim cei mai buni prieteni. Ce s-a intamplat cu Sasuke pe care il stiam? Sasuke cel bun, amuzant, prietenos, unde este acel Sasuke? El nu este Sasuke! Nu este Sasuke pe care il stiam.

Cam atat. Incerc, chiar incerc sa il fac diferit si o sa imi reuseasca, dar peste cateva capitole. Huggss :*

Hi!! Trist.. Unde naiba e Sasuke cel bun, ca imi vine sa il strang de gat!! Mi-a placut mult de tot mica povestioara dintre cei trei!! Totusi ai avut cam mult dialog. Oricum, capitolul este unul reusit asa ca astept next. ByE!!

Ma bucur mult ca iti place! Ma gandeam, eu am deja urmatorul capitol, ce pot spune, ma plictisesc dar ma gandesc daca sa il pun asta seara sau nu. Are cam mut dialog si el deci il mai modific. Te pwp :*

Se pare ca am timp sa pun nextul!!
Va spun de acum ca nu am avut mult de muncit la el deoarece, este mai mult un rezumat al episodelor 109,110 ( cand Sasuke paraseste Konoha) . Are ceva mai mult dialog si, incepe sa se schimbe situatia. Nu din capitolul acesta dar din urmatoarele da. Ca de obicei, lectura placuta!



Capitolul 3:Te Iubesc prea mult

Stateam si ma uitam la ei ca la masini straine. Ce vrea sa zica brunetul asta prin ”noi nu am fost niciodata cei mai buni prieteni”? A cazut din copac si nu isi mai aminteste de copilarie sau ce? Cum sa uite tocmai asta? Era atat de bun si grijuliu acum 4 ani si acum e rau, nepasator. Cum si de ce s-a schimbat priietenul nostru?
Eu: Ce vrei sa zici? Cum adica nu am fost niciodata cei mai buni prieteni? Tip eu cat ma tin plamanii.
Sasuke: Nu ai auzit? Cand am fost noi cei mai buni prieteni? Voi nu insemnati NIMIC pentru mine!
Wow…A spus ca nu insemnam nimic pentru el. Ok Sasuke, nici pentru mine nu mai insemni nimic.
Naruto: Haide Sakura-chan! Nu mai avem ce vorbii cu el.

Eu si Naruto ne indepartam. Cum a putut? Cat de nesuferit poate fi? “Nu ati insemnat NIMIC pentru mine!”. Doar cuvintele astea imi trec prin minte. Nimic? Chiar nimic? Din nou, unde e prietenul nostru de acum 4 ani? Unde este baiatul zambaret, amuzant, grijuliu pe care l-am cunoscut? Ce a patit? A fost mancat de varcolaci si l-au inlocuit cu el? Seamana cu Sasuke, dar nu e el. Ma uit la Naruto. In ochii lui se putea citi tristetea, uimirea. Il considera pe Sasuke un frate, la fel si eu dar acum, vad un demon. Nu pot spune nimic. Cum sa il consolez pe Naruto daca si eu am nevoie de consolare?

Intr-un final Naruto pleaca spre casa lui, iar eu spre a mea. Inca ma gandeam la Sasuke. De ce a spus asta? Oare chiar spunea adevarul? Nu vorbesc neaparat de mine pentru ca sti ca de la 10 ani eu si el nu am mai vorbit cam deloc dar Naruto, el ce i-a facut? Adica da, se mai cearta ei dar asa fac prietenii. Ajung in sfarsit acasa dar simt ca mai am nevoie de o plimbare.

Ma indrept spre parcul meu preferat desii era miezul noptii. Nu am somn, si in casa ma simt ca intr-o cusca. Ma plimb prin parc pana ajung in dreptul unei banci. Vreau sa ma asez dar aud niste pasi. Cand ma uit il vad pe Sasuke cu un ruxac in spate si fara bandana satului. Ce are de gand? Ajunge in dreptul meu si imi spune.
Sasuke: Este miezul noptii. Ce cauti aici?

Sasuke nu mai spune nimic. Doar pleaca de langa mine. Trece de mine ca si cum as fi fost o fantoma pe care nu o poate vedea. Nu ma mai pot abtine. Dau drumul lacrimilor sa cada in voie pe chipul meu angelic. El pleaca. Pleaca din Konoha. Dar de ce? De ce face asta?
Eu: De ce ai fost mereu asa inchis in tine? Niciodata nu ai vorbit cu noi!
Sasuke: Nu e treaba ta! Acum dute!
Eu: Sasuke,te rog nu pleca!
Sasuke: Ti-am spus sa pleci! Imi stai in drum!
Eu: Iti amintesti? Acum 4 ani? Cand am devenit cei mai buni prieteni. Cand aveai mereu zambetul pe buze? Cand erai bun cu noi.
Sasuke: Nu…
Eu: Huh? Ouu…E ok, adica, a trecut ceva timp, dar incepand cu acea zi am fost doar noi trei. Prieteni.

Sasuke nu ma baga in seama. Face cativa pasi indepartanduse incet, incet de mine. Nu am de gand sa il las.
Eu: Sasuke! Te rog nu pleca! Te iubesc prea mult, Sasuke! Daca ramai cu mine iti promit ca nu te voi face sa iti para rau. Fiecare zi va fi distractiva. Te pot face fericit! Asa ca te rog, ramai aici, cu mine, si daca nu poti, atunci iama cu tine!
Sasuke: Esti enervanta! Nu intelegi? Esti doar o fetita slaba si plangacioasa! Niciodata nu voi putea fi ca tine sau ca Naruto!
Eu: Sasuke te rog!! Daca pleci, o sa tip si……
In momentul urmator Sasuke a ajuns in spatele meu. Ii pot simiti respiratia calda pe gatul meu firav. Inima imi sta in loc. Lacrimile mi-au ingetat pe obraz. Nu pot spune nimic. Doar stau acolo ca o statuie asteptand.
Sasuke: Sakura, multumesc pentru tot!

Soo, acesta este capitolul 3. Stiu, scena plecarii lui Sasuke este acesi cu cea din anime dar asta am vrut. Eu am plans cand Sasuke a parasit Konoha. Oricum, sper ca va placut. Va pupicesc :*:*:**

Ultimul capitol de asta seara. Nu, nu este acesta capitolul din care incep schimbarile, mai sunt doua, trei capitole si Boom!! Deci ca de obicei, lectura placuta!



Capitolul 4:A plecat

A plecat. A parasit Konoha, l-a parasit pe Kakashi-sensei, pe Naruto, pe mine. De ce a plecat? De ce a trebuit sa plece din locul in care a copilarit? Sa plece de langa prietenii lui?

Nu stiti ce e in sufletul meu. Simt ca nu mai am aer. Exact, pentru ca el e aerul meu. E singura persoana care m-a motivat sa devin mai puternica. Dar nu am reusit. Are dreptate, sunt doar o fetita slaba si plangacioasa. Credeam ca daca voi plange il va impiedica sa plece? Ce idioata pot fi! El nu e genul de persoana care sa puna la suflet orice sentiment pe care ceilalti il exprima. I-am spus ca o toanta ca il iubesc si el tot a plecat. Va crede ca sunt ca celelalte fete. O fana gata sa sara pe el in orice moment. Asta i-am aratat ca sunt. De ce a trebuit sa ii spun ca il iubesc?

O picatura de apa rece face contactul cu obrazul meu fin. Ploaia. Da, ploaia ne arata ca cineva sufera in acel moment si acel cineva sunt eu. Sufar enorm de mult, sufar pentru ca el a plecat. Nu ma intereseaza ca m-a jignit, ma intereseaza doar ca el nu m-a considerat niciodata o prietena si ca ii va fi extreme de simplu sa ma uite. Si asa voi face si eu. O sa incerc sa devin mai puternica, mai ambitioasa, si nu voi mai plange niciodata. Nu voi mai fi acea fetita fragile ca o papusa de portelan care in mana unui copilas s-ar sparge imediat. Nu, voi devenii puternica!

Plec grabita spre casa lui Naruto. Nu este foarte departe dar mi-e teama ca ma va considera o nebuna, la inceput. Adica voi cum ati reactiona daca la 1 noaptea bate cineva la usa voastra? Dupa ce o sa ii spun vestea cea noua o sa isi schimbe parerea.

Ajung in sfarsit la casa blondului. Bat timp de doua minute la usa si in sfarsit il vad pe Naruto. Arata asa de nostim imbracat cu pijamalele lui de astronaut. Dar trebuie sa fiu serioasa si oarecum, trista. Doar se presupune ca il iubesc pe Sasuke, nu? Ii povestesc blondului totul, iar acesta vazand micile picaturi cristaline de apa de pe obrazul meu care fara intentie au ajuns acolo imi spune ceva ce m-a impresionat. “Sakura, iti jur ca il voi aduce inapoi!”, acestea au fost cuvintele lui. Am ramas socata. Il va aduce inapoi? Serios? Ma bucur enorm de vorbele blondului si il imbratisez strans. Acesta imi spune sa nu imi fac griji si ca totul va fi ca inainte in curand. Asta sper si eu, Naruto. Cu o singura exceptie minora, eu nu voi mai fi aceasi Sakura.

Ii urez blondului “Noapte Buna” el facand la fel apoi ma indrept spre casa. Primul lucru pe care il fac stiti care e? Nu, nu stiti asa ca va spun eu. I-au o poza cu Sasuke si o pun pe perete. Nu ma considerati inca o obsedata pentru ca i-au cateva kunaiuri, ma indepartez de perete si incep sa arunc cu kunaiuri in poza. Da! Am nimerit nasul! Jackpot! Da acum chiar sunt nebuna dar sper sa nu fac asa si cand o sa il vad. O sa il vad…ce dragut ar fii. Dar, din nou. Daca Naruto pateste ceva cat timp il cauta pe Sasuke ce se va intampla cu visul sau? Oare va putea sa aiba grija de el? Ce viata mai am si eu. Am doar 13 ani si deja imi fac griji ca prietenii mei vor murii incercand sa ii aduca inapoi pe ceilalti prieteni ai nostri. Calmeaza-te Sakura! Nimeni nu va murii! O sa devii puternica si o sa ii aperi si tu cum te-au aparat si ei. Asa sper. Vreau, chiar vreau sa devin suficient de puternica incat sa ii pot apara sau mai bine zis, sa il pot apara. Sasuke nu are nevoie de ajutor. El mereu a fost pe cont-propriu. Niciodata nu a cerut ajutorul nimanui. Inca ma intreb ce s-a intamplat cu el. De ce nu recunoaste ca a fost cel mai bun prieten al nostru? Oare chiar nu am insemnat nimic pentru el? Daca nu e el? Daca a fost rapit de extraterestrii si…Perfect, acum delirez! Extraterestrii!? Doamne, ce gandire logica pot sa am cateodata.

Cobor treptele si ajung in sufragerie. O camera spatioasa, mobilata destul de modern.Deschid un sertar de unde scot un album foto cu coperti roz. Pe coperta 1 am scris in urma cu 3 ani “BFF” si albumul era plin de poze cu mine, Sasuke si Naruto. Chiar eram cei mai buni prieteni. Pfiuu…ma temeam ca eu si Naruto doar am visat acest lucru. Insa Sasuek nu va recunoaste asta niciodata. Oare nu poate sa isi aminteasca sau nu vrea?

Incerc sa scap de ganduri si intru sub dus. Picaturile mici de apa sunt atat de calde. Dar nu mai calde ca lacrimile pe care le-am varsat pentru Sasuke. Le-am varsat, pentru ca nu voi mai varsa nici o lacrima pentru nimeni. Dupa 10 minute de rasfat, ies din dus si ma indrept spre dulap. Imi i-au rochita de noapte si adorm foarte repede cu gandul la brunet.

Pfiuu...l-am terminat si pe asta. Acum, ne vedem maine sau, daca nu va place ficul meu, imi spuneti si nu mai scriu. Oricum, daca nu e bun, doar spuneti. Huggss!!