SasuSaku - Vampire Love

Bun, cum ideile nu ma lasa sa dorm noaptea am decis sa fac un alt fic. Sper sa va placa si, Lectura placuta !!



Capitolul 1: “Introducere”

O nopate instelata in marele oras Tokyo, capitala Japoniei. Multi tineri erau afara, majoritatea in cluburi. Zeci de masini parcate pe soselele apropiate de cluburile de fite, muzica care nu te lasa sa dormi decat spre dimineata, luminile, toate acestea descriau cel mai bine Tokyo-ul. Insa nu toata lumea din oras era asa. Intr-o padure de la marginea orasului se plimba un baiat. Un brunet cu tente albastre, ochii precum onixul, ca un abis intunecat in care te puteai pierde, un ten alb ca spuma laptelui si un corp bine facut. Acest adolescent ce nu parea mai mare de 17 ani prefera sa isi petreaca noptile privind stelele nu ca ceilalti tineri de varsta lui, in cluburi. Acesta era Sasuke Uchiha.
Sasuke:
Imi place aici, mai ales noaptea. Unii ma considera ciudat, ba chiar nebun pentru ca eu noaptea ma plimb prin cea mai periculoasa padure a Tokyoului. Dar mie imi place. Stelele se vad mai bine de aici. Pana si parintii mei ma considera nebun, doar orice animal ma poate ataca. Dar ei mereu imi spun ca ma vor lasa sa fac ce vreau cu viata mea. Tatal meu este un avocat renumit in Tokyo, iar mama mea este creatoare de moda. De obicei tata nu sta acasa fiind prea ocupat cu serviciul dar mama mea a avut grija mereu de mine. Nu mi-a lipsit niciodata nimic. Nu am fost genul de baiat rasfatat dar parintii mei considerau ca eu ar trebuii sa am un viitor mai stralucit decat al fratelui meu, Itachi. El este mai mare ca mine cu 3 ani. A fost primul copil al parintilor mei, el fiind cel alintat dar in urma cu 2 ani a plecat din oras devenind un criminal. Parintii mei au fost distrusi si din acest motiv imi ofera totul ca eu sa nu ii i-au exemplul fratelui meu.

Nici mie nu mi-a venit sa cred cand am aflat. Eram nedespartiti. Nu ne-am certat niciodata. Mereu imi spunea ca vrea sa ma vada impreuna cu o fata pentru ca eu, mofturos la acest capitol, nu am avut nici o prietena. Jenant, stiu. Sunt dorit de multe fete dar nu sunt pe placul meu. Sunt doar niste depravate. Mie nu imi plac genul acesta de fete. Ca o fata sa fie pe placul meu trebuie sa fie desteapta, frumoasa, finuta, nu ca celelalte. Si cum v-am spus nu am intalnit inca aceasta fata speciala.

Ma opresc brusc si vad niste urme de…sange!? De la ce sange? De la un animal sau om? Ma i-au dupa urme si acestea se termina langa un copac. Merg cu teama in spatele copacului unde vad un cadavru. Acesta avea o urma pe gat. Urma de colti. Cine sa ii fi facut asta? Si mai exact, ce i-a facut? Din spatele unui copac iese cineva. Nu ii pot vedea foarte bine chipul insa imi dau seama ca este barbat si poarta haine negre. Cine e si asta si ce i-a facut bietului om? Daca inainte era la douazeci de metrii de mine, acum era la mai putin de un metru. Incredibil, a ajuns atat de aproape de mine in nici o secunda. Se uita la mine si acum ii pot vedea chipul. Este palid, foarte palid si are colti!? Ce este el? Un fel de…vampir!? Nu, vampirii nu exista! Dar urmele de sange si apoi acest barbat si coltii… Daca este un vampir atunci eu clar sunt in pericol.

Incerc sa fug de langa cadavru dar se pare ca am avut dreptate, este un vampir. Am incercat sa fug dar inzadar. M-a prins de incheietura mainii. Am impietrit. Adica, voi cum ati reactiona daca un vampir va prinde de mana? Il vad cu isi trece limba peste buze. Semn rau. Sa sti ca sangele meu nu e bun! Se apropie de gantul meu si isi infige coltii. Spre surprinderea mea nu imi suge sangele. O durere insuportabila pune stapanire pe mine. Ce mi-o fi facut?
El: Vad ca esti un baiat tanar, puternic, de ce sa iti iau viata? Din potriva, ti-am dat mai multa. Acum esti unul de-al nostru. Un monstru.
Spunand asta dispare. Un monstru? La ce se refera? M-a transformat in vampir? Dar de ce? De ce eu? Nu vreau sa fiu un vampir. Nu vreau sa omor oamenii doar pentru ca sunt un vampir si vampirii se hranesc cu sange. Chiar nu vreau asta.

Fug cat de repede pot din padurea asta blestemata. Incep sa cred ca nu e chiar o idee geniala sa imi petrec majoritatea timpului aici. Totusi idea ca o sa traiesc vesnic nu ma supara deloc. Din cate am inteles vampirii nu imbatranesc si sunt invincibili. Merg inapoi acasa si intru cat pot de repede in camera mea. Intru in baie si ma opresc in fata oglinzii. Coltii nu sunt. Atunci cum sunt vampir daca nu am colti? Deschid lapptopul si dau cautare pe google la “ informatii despre vampiri”. Interesant, se pare ca vampirilor le apar coltii doar atunci cand se enerveaza. Un lucru rau pentru ca eu ma enervez destul de des.

Aud batai in usa. Inchid repede lapptopul si pe usa isi face aparitia mama. Se mira vazandu-ma acasa deoarece era ora 21:00, iar eu veneam acasa deobicei dupa miezul noptii. Este mama mea, sa ii povestesc despre micul/marele incident din seara asta? Nu am de ales. Oricum va afla. Ii povestesc mamei totul ea la inceput crezand ca este o gluma dar isi da seama ca spun adevarul. Se intristeaza cand ii spun ca eu nu vreau sa omor oameni. Normal, doar asta e treaba lui Itachi. Pleaca din camera mea spunandu-mi sa nu imi fac griji si ca totul o sa fie bine. Sigur ca da. Totul o sa fie perfect. O sa fie perfect sa fiu inchis undeva intr-o celula de unde sa nu am scapare si sa ma prapades din lipsa sangelui. Ma trantesc pe pat si adorm imediat.


Acesta a fost primul capitol. Ma scuzati pentru eventualaele greseli si va rog sa imi spuneti daca merita sau nu continuat. V`am pupacit si Ja Ne !!

Logic ca merita continuat! Mi-a placut atat de mult primul capitol! Imi place cum descriii si in special ideea. Te rog sa-mi dai un mesaj prvat cand pui urmatorul capitol.
Te pup dulce si spor la scris si la idei!

Heii !! Am adus nextul. Sper sa va placa si astept in continoare comentariile voastre. Soo, Lectura Placuta !!


Capitolul 2: Templul Soarelui

Dimineata. Razele soarelui intra in camera mea prin geamul deschis. Deci informatiile cum ca vampirii ard la lumina sunt mituri. Perfect. Numai asta imi lipsea, sa ard la lumina. Ma ridic din pat si ma indrept spre baie pentru a-mi face un dus. Ma imbrac cu un tricou rosu cu dungi albe pe margini si cu o pereche de pantaloni negrii de blugi. Ma incalt cu o pereche de adidasi negrii si la gat imi pun un lant. Cobor treptele ajungand in living unde se pare ca erau ambii mei parinti. Ei ne stiind ca sunt treaz continua sa dezbata problema transformarii mele. Ma apropii de ei si pot observa ca sunt tristi. Si al doilea fiu al lor va devenii un ucigas. Asta e chiar trist. Mama incearca sa para cat de cat vesela intrebandu-ma cum am dormit insa eu i-o tai:

Eu: Stiu ca sunteti tristi insa trebuie sa intelegeti ca de data asta nu e vina mea.
Tata: Gresesti. Ti-am spus sa nu iti mai petreci timpul in padurea aia si tu tot nu m-ai ascultat. Ai noroc ca am gasit o solutie la problema cu omoratul oamenilor pentru sange. Imi spune tata vizibil dezamagit. Nu l-am mai vazut niciodata asa de trist, poate doar atunci cand a aflat de Itachi.
Eu: Si aceasta fiind?
Tata: Am citit un anunt despre niste temple care gazduiesc vampirii si ii ajuta sa se controleze.
Eu: Si de ce sunt mai multe?
Tata: Sunt doua. Unul este templul Soarelui in care inveti sa te autocontrolezi de la nevoia de a omara si altul este templul Lunii de care nu cred ca vrei sa auzi pentru ca la el inveti metode de a omora oamenii pentru a obtine sangele cat mai repede. Ce spui?
Eu: Cand plec?
Tata: Acum. Bagajele ti l-ea facut mama ta. O masina te asteapta afara. Ai grija de tine.

Imi imbratisez mama si tatal si ies pe usa. Wow, chiar plec. Dar e spre binele meu. Daca raman l-e pot face rau chiar si parintilor mei. In fata casei ma asteapta o limuzina neagra. Se pare ca tata s-a gandit sa imi faca drumul spre noua mea casa cat mai placut. Am intrat in limuzina si mi-am deschis bagajul de unde am scos lapptopul. Caut informatii despre acest templu si aflu ca dupa ce esti capabil sa iti mentii controlul poti pleca. Aflu si ca propietarul acestui templu este un barbat al carui nume de familie este Haruno si ca este si el un vampir. Se pare ca acest barbat detine decat templul Soarelui si ca are o fiica care se afla si ea la templu fiind vampir. Fiica? Interesant. Inchid lapptopul si imi sprijin capul de geam. Vad copii care se joaca in parc linistiti si imi amintesc ca si eu eram un copil ca ei. Visam sa devin ceea ce am devenit si se pare ca asa voi ramane. Nu voi imbatranii, nu voi murii. Viata mea va fi vesnica. Pierdut in gandurile mele nu observ ca deja am ajuns la templu si sunt practic aruncat din limuzina de catre sofer. Mdaa…ai noroc ca nu mai sunt stapanul tau! Era un temple destul de mare, cu multe camera si o gradina cu un lac in mijloc. Era destul de frumoasa noua mea casa. Pasesc spre intrare si bat incet la usa. Sunt intampinat de o femeie, cred ca muncea aici care imi spune ca Senseiul, adica domnul Haruno ma asteapta in biroul sau si imi arata directia in care se afla.

Inaintez pe holurile lungi pana cand ajung in fata unei usi mari din lemn de cires. Bat cu ezitare si aud un simplu “intra”. Deschid usa si intru in camera. Domnul Haruno, pardon, senseiul ma astepta. Ii spun cine sunt si de aici incepe conversatia.

Senseiul: Deci tu esti noul meu elev. Imi pare bine sa te cunosc, Sasuke. Imi poti spune cum ai devenit vampir?

Ii povestesc senseiului totul iar acesta imi spune ca va chema pe cineva sa imi arate templul. Dau afirmativ din cap, iar acesta suna dintr-un clopotel. In Tokyo cand chemi pe cineva urlii pana te aude dar ma obisnuiesc eu. Pe usa isi face aparitia o fata cu parul roz, lung pana la talie, tenul alb ca spuma laptelui, ochii de un verde ca smaraldele si un corp…mama, mama. Oare cine e domnisoara asta?

Sakura: Ma-ti chemat, sensei?
Senseiul: Da. El este noul vostru coleg, Sasuke Uchiha. Sasuke, ea este fiica mea, Sakura. Ii poti arata tu templul draga mea?
Sasuke: Sigur! Vino Sasuke!

Dau afirmativ din cap si o urmez pe rozalie. Imi place sa ma uit la ea cand e intoarsa cu spatele. Bine, nu ca, cu fata nu ar fi frumoasa dar intelegeti voi. Cred ca ne-am plimbat jumatate de ora prin templul care pana acum mi se parea destul de mare, acum mi se pare gigantic si am aflat ca in total suntem zece elevi.
Eu: Doar zece?
Ce intrebare stupida. Da cati as vrea sa fie, o suta?
Sakura: Da. Din pacate pentru oameni majoritatea vampirilor sunt cruzi si se duc la templul Lunii.
Aaaaa. Mi s-a aprins si mie beculetul. Uitasem ca mai exista si celalalt templu.

Sakura: Am ajuns. Aici este camera ta. Maine dimineata va trebuii sa vi in curte sa cunosti si ceilalti elevi. Noapte buna!
Eu: Noapte buna!



Acesta a fost capitolul 2. Ma scuzati pentru greseli si ca e scurt insa nu am avut inspiratie. Ja Ne !!

Super! Ce ma bucur ca ai adus capitolul! Imi place tema, actiunea si s.a. Acum.. e mai bine sa lucrezi la fic cand ai mai multa inspiratie, o sa-ti iasa mult mai bine.Prima data m-a atras titlul ficului, nu am citit de mult un fic cu vampiri. Imi place ideea cu cele doua temple, e chiar misto. Ma intreb daca se va isca o lupta intre cele doua lacasuri.
Te pup dulce!

Sakura: Ma-ti chemat, sensei?
Senseiul: Da. El este noul vostru coleg, Sasuke Uchiha. Sasuke, ea este fiica mea, Sakura. Ii poti arata tu templul draga mea?
Sasuke: Sigur! Vino Sasuke! :waface:

Deci Sasuke spune: Sigur! Vino Sasuke!

Stai calma, e doar o greseala, dar am vrut sa arat cat de mult te poate incurca sa scrii cine spune replica. NU este teatru, nu trebuie sa subliniezi emitatorul, dupa ce se spune replica informezi cine este acea persoana. Arata mai bine, ai 15 ani, ar trebui sa iti dai sema din mers de fiecare discutie.


Ficul imi place foarte mult...:X

Soo am adus next`ull. Sper sa va placa.


Capitolul 3: Mumia =))

Dimineata. Spre nenorocul meu visul in care ma “jucam” cu Sakura s-a terminat. Ma ridic lenes din pat si ma indrept spre baie. Imi fac un dus si ma imbrac cu o camasa alba, o pereche de pantaloni negri si ma incalt cu adidasii de ieri. Ies din camera si ma indrept spre curte. E ora 8:00. De ce ceasul meu a sunat asa devreme? In Tokyo ma trezeam pe la 11 si ceva. In fine, gata cu vaicareala.

Observ ca in curte sunt unu, doi, trei, toti cei noua elevi ai templului care cred ca ma asteptau. Merg in curte si vad ca suntem cinci fete si cinci baieti. Dragut! ma prezint si apoi se prezinta si ei. Sakura, Tenten, o satena cu parul prins in doua coculete sus, Temari, o blonda cu parul prins in 4 cozi, Hinata, o bruneta cu parul lung si ochii lila si Ino, o blonda ( din primul minut m-am prins ca e blonda si la propriu si la figurat ) cu ochii albastri. Si baietii: Sai, un brunet cu parul scurt si ochii negri, Naruto, un blond cu ochii albastri, foarte activ, Sikamaru, un brunet cu parul prins sus, un lenes si Neji, un saten cu ochii lila, se pare ca e verisorul Hinatei. Bun, deci ei sunt coleguti mei.

Singurul coleg care ma intereseaza este rozalia. Nu stiu de ce dar din prima clipa in care am vazut-o am simtit ceva ce nu am mai simtit pana acum. Este frumoasa, firava, de treaba, cred ca ma indragostesc pentru prima data in viata mea. Desii e inutil. Cum sa ma dau la ea daca “scumpul” nostru sensei este chiar tatal ei? Cred ca daca ar vedea ca ma apropii de ea m-ar sugruma. In fine, incercarea moarte n-are. Sau poate are.

Sunt trezit din transa de catre rozalie care isi flutura mana prin fata mea. Probabil din nou am uitat sa clipesc. Imi spune ca pentru o clipa am speriat-o,iar eu imi cer scuze. Imi spune ca eu si ea vom merge sa ne antrenam intr-o padure si dupa nu mai stiu ce a zis pentru ca eu eram concentrate doar la formele ei. Doar cuvintele “noi doi” le-am auzit. Cred ca iar am uitat sa clipesc pentru ca de data aceasta toti colegii sa uiatu la mine ca la felul paisprezece. Ca sa nu ma considere ciudat din prima zi am intrebat-o pe Sakura cand mergem iar ea a spus ca acum. Oare e vreo pestera prin padurea aia? Poate mi se adevereste visul. Ahh, ce as vrea eu. Fata asta e fata pe care am cautat-o toata viata. Acea fata speciala care mi-a furat inima din prima clipa.

Din nou sunt trezit din transa de catre rozalie care imi spune ca am ajuns. Ma uit o clipa in jur si imi dau seama ca suntem in mijlocul padurii. Ce ar trebuii sa facem aici inafara de…?
-Si ce vom face acum?
Chiar nu mi-am dat seama cum a sunat? “ce vom face acum?”, oare ce am putea face? Cui nu i-ar sta gandul la…?
-Il asteptam pe senseiul care te va ajuta sa iti controlezi puterile.
Perfect. Sensei!? De ce nu ea? Ea ce are? De ce nu ma invata ea?
-Credeam ca tu o sa ma inveti.
-Eu sunt doar un elev ca si tine. Si eu am nevoie sa fiu antrenata.
-Atunci antreneaza-te impreuna cu mine.
Aici vroiam sa ajung. Haide papusa, spune da!
-In regula!

Intr-un final senseiul ne-a onorat cu prezenta lui. Era un mos chelios si scund. Ce sa invat eu de la o pruna uscata? O vad pe rozalie cum isi impreuna mainile si face o plecaciune in fata mumiei si imi face semn sa fac la fel. O ascult si ma inchin in fata mosului. Acesta ne spune sa il urmam. Perfect, asta stie ca am mers doi kilometrii pana aici? Cred ca am mai urcat inca un kilometru. Am urcat un fel de deal si am ajuns la un fel de cabana care defapt era o sala de antrenament. Am intrat si vedeam pe pereti zgarieturi si pete de sange. Nu mai era nimeni acolo semn ca eram singurii nefericiti care au primit un astfel de sensei. Ne face semn sa ne asezam iar noi se asezam, pe podea. Astia au auzit de scaune? Probabil ca nu. Am stat si ne-am holbat unii la altii timp de un sfert de ora. Deja devenea enervamt. Ce antrenament mai e si asta? Si eu care credeam ca va fi unul dur, nu, noi stam si ne uitam la mosul asta care are un zambet tamp pe fata.

Pana la urma imi fac curaj si il intreb in ce consta antrnamentul iar el imi raspunde sec, “rabdare”. Rabdare!? Serios!? Rabdare pentru ce? De ce sa am rabdare? Credeam ca venind la templul asta voi invata sa ma stapanesc dar eu simt o pofta imensa de sange. Imi musc buza de jos in continuu mai sa imi dea sangele ceea ce ar fi fost un lucru bun la cat de disperat sunt. Rozalia se uita la mine cu uimirea. Cine mai stie ce se intampla aici? Se uita asa la mine pentru ca vreau sa imi sparg buza ca sa gust sangele? Ce vrea sa fac? Sa imi aduca ea sange acum si o sa vada ca nu imi mai sparg buza. Mumia ne spune ca pleaca pana in curte iar rozalia da afirmativ din cap. In sfarsit a plecat! Daca mai statea aici doua secunde aruncam cu ceva dupa el.

O vad pe Sakura care pare destul de suparata, ma intreb ce s-a intamplt cu ea.
-Sasuke, te rog incearca sa te abtii.
Sa ma abtin? De la ce? De la sange? Asta pot. Cred ca ma musc in continuu din cauza ei sau mai bine spus, din cauza corpului ei.
-De la ce sa ma abtin?
Sakura: Stiu ca tentatia de a gusta sange e mare dar trebuie sa te abtii. Am vazut ca mai aveai putin si sareai pe sensei cand ti-a spus sa ai rabdare. In asta consta antrenamentul, Sasuke. Vrea sa iti testeze nervii, sa stie cat de repede te enervezi.
Aaaa. Bine ca mi-a spus altfel picam testul asta. Cum sa nu te enervezi cand esti in fata unui mos care iti tot zice “rabdare”, “rabdare”, “rabdare”? Va zic eu. Daca o ai pe Sakura langa tine uiti si de testul la care esti supus, si de mumia din fata ta, te concentrezi doar asupra ei. La chipul ei angelic,la ochii ei ca cele mai pretioase smaralde, zambetul ei, buzele ca petalele de trandafiri si apoi cobori din ce in ce mai jos.
-Nu iti face griji. Ma pot abtine. Multumesc ca mi-ai spus. Ai dreptate, mai aveam putin si saream pe el.
La auzul vorbelor mele, Sakura incepe sa chicoteasca. E atat de dulce. Ce n-as da sa ii gust buzele alea rozalii. Sa imi petrec o noapte, doar o noapte cu ea. Sta jos si se uita la mine. E atat de perfecta. Ochisorii aia verzi parca ma hipnotizeaza. Pur si simplu nu vreau sa mai plec de langa ea. Vreau sa stam asa o vesnicie, sa nu ne desparta nimeni. Simt ca o iubesc atat de mult, dar oare ea simte ceva pentru mine? Oare in inimioara ei este vreun sentiment incoltit pentru mine? Nu stiu. Nu cred. Adica, de ce pentru mine? Eu am aparut din senin aici, iar ea a fost aici din tot deauna. Sunt ca un strain pentru ea. Nu stie nimic despre mine, nici eu despre ea. Dar o sa aflu cat de multe pot despre floricica asta de cires.

Trebuia sa se intoarca si mumia, nu? Da, trebuia pentru ca s-a intors spunandu-ne sa venim cu el. Sa venim cu el? Cat de mult vom mai merge? Ne duce pana intr-o pestera care are pe pereti niste inscriptii scrise cu sange. Pestera!? Unde era asta cand eram doar eu si ea? In fine, mosul imi spune ca pe pereti este scris numele fiecarui vampir si ca va trebuii sa il scriu si eu pe al meu. Imi spune sa imi musc degetul mare astfel incat sa imi dea sangele si imi arata un loc liber pe perete. Bingo! Locul liber era langa al Sakurei. Nu mai stau sa comentez si imi scriu numele. Dupa ce termin aveam nevoia sa imi ling sangele ramas pe deget dar Sakura ma priveste parca spunandu-mi “nici sa nu te gandesti!”. O ascult, sau mai bine spus ii ascult privirea si imi las degetul in pace desii salivez dupa acel sange care, era al meu. Cat timp va trebuii sa mai rezist? Ma gandesc ca cei de la templul Lunii sunt mai norocosi dar dupa ma gandesc ca daca mergeam la acel temple: 1. As fi omorat oameni fara mila. 2. Nu as mai fi intalnit-o pe rozalie deci imi este bine aici.

Se gaseste si mumia sa vorbeasca si ne spune ca putem merge inapoi la templu. Dam afirmativ din cap insa eu am uitat drumul inspre templu. Ma uit la rozalie care intelege si ma i-a de mana disparand amandoi intr-un nor de fum. Ce mana catifelata are! Ahhh…Sakura, tu vrei sa ma inebunesti?
Ajungem inapoi la templu unde suntem intampinati de Naruto. Se pare ca senseiul n-e chemase pe toti la el in birou sau camera, ce o mai fii si aia. Ne indreptam spre camera, biroul ma rog si Sikamaru bate la usa. Se aude un simplu “intra” iar noi il ascultam. Statea pe scaun cu fata la geamul din spatele sau, deci era cu spatele la noi. Inaintam incet. Ce care intra in vorba cu Senseiul nostru e rozalia.
-Ne-ati chemat, sensei?
-Da. Am o veste proasta copii. Lado ataca din nou.
Toti tresar. Cine este acel Lado? Toti sunt speriati, parca au aflat ca urmeaza sa fie spanzurati. Ce e asa de rau la acest Lado?
-Ma scuzati. Imi spune si mie cineva cine este acest Lado? Intreb eu putin nedumerit.
-Lado este senseiul templului Lunii. Pornind un alt razboi cu noi suntem supusi unui pericol imens. Nu numai ca cei de la templul Lunii sunt mai multi la numar, dar si Lado este mostenitorul puterii intunecate a Vampirilor.
Ok, oficial sunt confuz. Lado asta e ceva de genu personajul negativ al lumii vampirilor. Bun, inseamna ca trebuie sa fie si un personaj pozitiv. Si daca vampirii de la templul Lunii sunt rai, si liderul lor este personajul rau, inseamna ca si senseiul nostru ar trebuii sa fie personajul pozitiv, nu?
-Dar daca Lado este stapanul intunericului si este de partea rauli, nu ar trebuii ca si dumneavoastra sa fiti stapanul luminii sau ceva de genul?
-Esti destul de destept, Sasuke. Dar nu eu sunt stapanul luminii.


Acesta a fost capitolul 3. Scuzati`ma pentru greseli si astept comentarii. Bye

Hi, scumpa.. Cum de mult nu mai citisem ceva, am zis sa imi delectez privirea cu opera ta. Pai.. Sa incepem..
Ideea cu vampirii este sincer destul de neoriginala, dar cum ai dezvoltat-o tu e foarte interesant. Imi place chiar mult cum ai construit actiunea.
Descrierea a fost inlocuita de naratiune. Ti-as spune sa paginezi mai multa descriere si chiar si descriere sentimentala. Insa actiunea este simpatica si imi place. Ar trebui sa mai descrii detalii si astfel actiunea nu ar mai fi asa grabita. Sincer.. Actiunea aia ai fugarit-o rau de tot.. Hmm.. Imi place amuzamentul si nota jucausa ce resuseti sa o dai textului. Mai ales ca Sasuke e si pervers. Asta imi place.
Exprimarea este clara si nu reprezinta o problema. Greseli de tastare am vazut cateva dar nu cred ca trebuie sa ti le enumar pe toate, nu? Greseli de ortografie nu am vazut, aspectul este detul de resuit desi ai mai putea schimba cate ceva.
Pe mine nu m-a impresioant atat de mult descrierea si nu am simtit ce s-a intamplat, insa am fost oarecum captata de actiune si idee.
In concluzie mai ai de lucrat putin la descriere si ai grija la gereseli. Astept next si sper ca nu te-a deranjat critica. Te-am huguit si pupacit!! ByE, my darling!!

Heiii, deci am adus next`ull. Sper sa va placa !!


Capitolul 4: Stapana Luminii [ Partea 1 ]

-Esti destul de destept, Sasuke. Dar nu eu sunt stapanul luminii. Intradevar, si noi avem stapanul luminii dar nu sunt eu.
-Dar cine este? Ai spus ca atunci cand va venii momentul ne vei spune. Un moment mai potrivit nu exista.
Rozalia mea era destul de stresata, cred si eu dupa ce am auzit de acel Lado chiar si eu ma simt putin nelinistit. Stapanul intunericului, suna destul de serios. Cine poate fi asa de puternic?
- Ai dreptate. Acum ceva timp am spus ca va voi spune, si acum e timpul. Normal, eu ar trebuii sa fiu mostenitorul puterii luminii dar nu este asa. Se pare ca nu sunt suficient de puternic pentru a primii o asemenea mostenire.
- Atunci? Cine este? Intreb eu putin nedumerit. Deja treaba devine serioasa. Ce ii trebuie razboi lui Lado ala? Nu poate si el sa stea cuminte la templul lui si sa ma lase pe mine sa ma antrenez? Nuuu, lui ii trebuie razboi. Normal, la ce sa te astepti de la templul Lunii?
- Sakura. Ea este mostenitoarea puterii luminii.
Dupa ce Senseiul ne spune adevarul, o liniste apasatoare pune stapanire pe noi si sev pare ca nimieni nu intentioneaza sa o sparga. Pana cand ......
-Eu? Dar… Cand rozalia a auzit vestea mai sa cada din picioare. Ea, este stapana luminii? Cum se poate asa ceva? Ea este atat de firava, blanda, cum se poate sa aiba o asemenea putere?
-Sakura, stiu ca iti este greu insa asta e adevarul. Tu esti suficient de puternica. Mereu am avut incredere in tine.
- Dar nu sunt suficient de puternica incat sa inchei un razboi cu Lado. El este mult prea puternic. Am incredere in colegii mei ca se vor ocupa de restul dar eu nu ma pot descurca singura cu Lado. Imi este imposibil.
- Nimic nu este imposibil pentru tine, Sakura. Esti fiica mea, am incredere in tine.
Stau si privesc uimit scena tata-fiica daca o pot numii asa. Din cate stiu eu o fata vorbeste cu tatal ei despre ce haine a vazut la mall si cat costa sau despre masini care le-ar incanta dar rozalia mea vorbeste cu sensei despre razboi. Si cred ca are dreptate. Stiu ce inseamna un razboi de la tatal meu. Este un lucru goraznic. Cum poate o fata sa reziste intr-un razboi? Dar rozalia mea nu este orice fata, este speciala. Sta in fata tataui sau si il priveste cu teama. Ar trebuii sa incerc sa o calmez.

Ma aproopii de ea si ii spun ca noi toti avem incredere in ea apoi o i-au in brate. Imi zambeste dupa care se apropie de urechea mea si imi sopteste un dulce :” multumesc”. Senseiul continua spunandu-i rozaliei ca razboiul este intr-o saptamana. Ok, acum ma sperii si eu. Din cate stiu, vampirii pot omora vampirii daca ii ataca la punctual slab al fiecaruia. Numai ca eu nu cred ca am asa ceva. Punct slab? Nu stiu pe unde ar trebuii sa se afle dar sper sa nu am asa ceva. Inca sunt in stare de soc. De cum am auzit "vestea" am simtit ca nu mai am aer. Am simiti ca nu mai am pamant sub picioare. Daca eu ma simteam asa, rozalia oare cum se simte? Cred ca nu prea bine, pot vedea ca acea scanteie din ochii ei a disparut odata cu zambetu lei dulce.
Iesim din camera/birou si o vad pe rozalie ingrijorata. Desii incerca sa ascunda asta printr-un zambet fals, cu mine nu merge. Ceilalti pleaca in camerele lor si, coincidenta, camera mea era imediat dupa a ei. Era inca ingrijorata, asta se vedea chiar daca nu dorea sa recunoasca. Am ajuns in fata camerei sale. Mi-a spus un “noapte buna” fara vlaga dar cand a vrut sa intre in camera am luat-o de mana si am intors-o cu fata spre mine. Buzele noastre erau la doar doi centimetri distant. Cat as fi vrut sa l-e gust pe ale ei…dar nu pot. Ii spun ca eu am incredere in ea si ca o voi ajuta cat de mult voi putea. Imi zambeste, iar de data aceasta era zambetul ei dulce si ma saruta pe obraz dupa care intra in camera. Buzele ei sunt atat de fine, ce as vrea sa le simt peste ale mele. Intru in camera mea, imi fac un dus apoi ma culc cu gandul la razboiul ce se apropie.
[/center]


Acesta a fost capitolul 4. Stiu ca e cam scurt insa nu prea am avut inspiratie. Astept comentarii si sa imi spuneti daca merita sa continui. Bye

Hi, my darling!! Vrei sa-ti spun ce prostie ai spus? Cum adica sa-l inchizi? Nici un scriitor adevarat nu renunta la ficul lui. Trebuie sa crezi in tine si sa continui. Ai auzit? Ca de nu.. Ma supar!!
Asa.. Capitolul a fost unul tranzitiv, ca sa-i spun asa. Un capitol tranzitiv, pentru mine, reprezinta un capitol pe care trebuie sa il pui ca sa ajungi la momentul de intensitate maxima. Nu-i asa? A fost bine. Avand in vedere ca nu ai avut inspiratie nu pot spune ca e nereusit. Dar tot nu a avut descriere din abundenta. M-ai facut foarte curioasa, asa ca astept cu sufletul la gura nextul. Mai introdu descriere si nareaza mai subiectiv. Pune-te in pielea personajului si povesteste din prisma lui. Mai foloseste procedee artistice si descrie mai complex, mai profund.
Off.. Ce sa-ti mai psun. Greseli nu am vazut dar dialogul a fost de-a dreptul sufocant. Mai transforma-l in vorbire indirecta si mai redu din contactul cu cititorul. Aa.. si nu mai folosi expresii de genul:
-"Ce ii trebuie razboi lui Lado ala?"- Mie mi se pare o exprimare prea prematura si infantila. Invata sa te maturizezi, in ce priveste scrisul. Foloseste cuvinte cu sens figurat si nu mai folosi expresii atat de comune, de tipice.
Eu spun ca cu putintel ajutor si putina munca vei scrie foarte bine. Doar trebuie sa te straduiesti. Iti urez succes in continuare si tine-o tot asa. Astept next si te-am huguit si pupacit!! ByE!!