It's just... dark

Camera mea se aseamana cu un simplu abis al intunericului. Peretii negri, se intind peste tot parca vrand sa imi sape un mormant din care nu as mai iesi. Inca putin si as adormi, dar prin fereastra ce se afla la o distanta mare, insa usor de strabatut, se prevede o lumina blanda si pastela. Fara sa imi dau seama, raman cu ochii atintiti spre ea un timp indelungat. Sau doar asa mi se parea.

Psycho XD

La fel ca in fiecare zi, ma saturasem sa vorbesc cu fantomele. Voiam sa vorbesc cu cineva viu, sa stiu ca inca nu am innebunit. Ies din camera si bat la prima usa care-mi iese in cale, asteptand un raspuns.

Aud o bataie in usa, iar primul impuls ce se arata este uimirea. Nu stiu ce sa fac, parca timpul a inghetat. Nu... nu e timpul. Perspectiva mea a inghetat. Timpul continua sa treaca fie ca vreau sau nu. Incerc sa raspund cu un prietenos "intra" desi nu a iesit cum voiam, fiind doar posomorat.

Psycho XD

Vocea care s-a auzit e sparta, lucru care ma face sa ma intreb daca nu cumva am dat iar de o persoana moarta. Dar, la o adica, toti suntem morti, atata timp cat nu ne traim viata cu adevarat. Am apasat pe clanta si am intra, inchizand usa in urma mea.
- Nu esti moarta, nu-i asa? intreb persoana care statea intinsa pe pat, probabil uimind-o cu intrebarea mea neadecvata.

-Ai putea vorbi cu mine daca as fi? Ii raspund tot cu o intrebare, fara sa apuc macar sa o analizez pe cea care mi-a fost pusa.
Ii vad chipul ca nu transmite nici-o emotie. Am incercat sa socializez, dar totusi nu imi iese. Ma ridic in sezut pe pat, prinvinu-l si dupa ii zic pe un ton cam rece:
-Ce vrei? Cu ce scop ai intrat? il intreb, lasand ochii atintiti undeva pe jos.

Psycho XD

E bine, nu parea a fi moarta, cel putin corpul ei nu arata ca a unei fantome.
- Poate, ii spun, ridicand din umeri. Proobabil nu era cea mai buna idee sa-i spun ca sunt necroman, in fond de ce as face-o? Voiam sa socializez, ii raspund scurt, analizand-o cu privirea.

"Poate". Acel simplu cuvant nu vrea sa imi de-a pace. Urasc faptul ca mereu analizez prea mult ceea ce spun oamenii. Totusi, el mi-a starnit curiozitatea si fara sa vreau mi se schiteaza un zambet, sau ranjet pe buze. Imi intorc chipul spre el si incerc sa ii gasesc ochii, rostind:
-Ai ales persoana gresita.Ma ridic din pat si ma indrept spre fereastra continuand fara sens: Prea puternic soarele, nu?

Psycho XD

- Ei bine, depinde pe cine intrebi. Daca ar fi un vampir ar spune ca ai foarte mare dreptate, insa , mie, mi se pare ca nu e puternic deloc. Totul depinde de cum privesti lucrurile si de care parte esti. Fata asta incepuse sa-mi starneasca curiozitatea, iar asta, pot spune ca, nu se intampla prea des.

Raspunsul sau a fost complex. Poate sa dezvaluiasc multe, dar totusi nimic. Imi pun mana pe geam si privesc dincolo de el. Dar nu tot, privesc doar cerul. Am impresia ca am pornit-o bine cu socializarea la el, asa ca eu ii pun alta intrebare fara sens:
-Neh... tu ce esti?Am intrebat asta, fiindca simt ceva diferit la tine. Ceva periculos ce m-ar duce spre prapastie, dar totusi acel drum spre moarte, pare atat de... distractiv! Ii zic, ne deranjandu-ma sa il privesc.

Psycho XD

Inca ii analizam trasaturile si actiunile cand am auzit-o vorbind. Vocea ei nu mai parea atat de sparta ca la inceput.
-Ce sunt? Banuiesc ca sunt un om, insa nu toti sunt de acord cu mine, depinde de unde privesti. Un necroman este om sau nu? Este mort sau e in viata? Cum poate el sa fie viu, totusi sa vorbeasca cu mortii? Totul e complicat, indiferent de unde ai privi. Imi las privirea sa cada asupra privelistii de pe fereastra. Caldura ce intra pe ea era placuta, ma facea sa ma simt viu.

Am auzit bine... necroman. Interesant; n-am mai cunoscut pe cineva ca el. Poate chiar ar putea deveni amuzant locul asta. Privesc dincolo de fereastra spunand:
-Orice ar fi acel necroman, el e o creatura interesanta. Sa vorbesti cu mortii... sa afli ceva important de la ei. Totusi cum poate comunica el cu mortii? Intreb incercand sa ii gasesc ochii pierduti pe fereastra.

Psycho XD

Priveam absent pe fereastra, auzind vorbele ei in surdina. Aveam uneori acest obicei, sa privesc absent ceva, indiferent de situatie.
- Presuspun ca doar vorbeste. Nu el cauta fantomele, ci fantomele il cauta pe el. Nu e nimic interesant, necromanii isi pierd mintile incetul cu incetul, asta, daca nu si le-au pierdut de la inceput. Imi indrept atentia spre fata, zambindu-i larg.

Pentru a nu ma lasa mai prejos fata de el, incep sa zambesc la fel de larg asemeni lui. Inecrc sa imi aleg cand ami bine cuvinte epntru a putea sa il destind sa imi spuna mai multe
- Zici ca ele il aleg?Cum sunt ele? Ce infatisare au? Sau vei raspunde ca altii cu "depinde de tine"? Ii arunc nist intrebari poate chiar fara sens daca ma mintea. Totusi m-am cam saturat de camera asta, unde este doar intuneric.

Psycho XD

Nu stiu de ce, insa simteam ca ceva ciudat se va intampla, daca nu acum, cadva in viitorul apropiat.
- Ele sunt ... spirite ale unor oameni care au murit. In incipit, vor doar sa se joace, sa faca farse oamenilor, fie ca sunt fantomele unor persoane tinere sau in varsta, apoi, pe parcurs nu vor decat sa vorbeasca. Sunt complicate, replic la sfarsit. Ma spirjin cu spatele de perete, ridicandu-mi privirea spre tavan. Intodeauna e asa intuneric aici?

-Intotdeauna vizitezi camerele necunoscutilor? Ii zic calma, totusi continuand: Da, mereu e intuneric. Intunericul e atat de frumos si totusi infricosetor. Te trage intr-un abis de unde nu mai poti iesi, dar privind lumea... nici ca ai vrea. Ultimele cuvinte le-am rostit pe un ton mai rece ca cel de dinainte. Ma intorc si ma indrept spre el, cu mintea goala.
-Care e scopul tau de a trai? Dupa aceste vorbe, se lasa o liniste mormantal ce nu ma deranjeaza, ci chiar ma linisteste in anumite privinte.

Psycho XD

Auzeam intrebarile ei, insa nu stiam cum ar trebui sa raspund la ele, mintea-mi era goala. Nu-mi amintesc sa mai fii vizitat pe cineva pana acum si totusi, de ce am facut-o de data asta? Ma saturasem de fantome, sau asa crezusem. Probabil voiam ca ceva sa se schimbe, ceva din monotona mea viata. Mda, in general, oamenii nu ar considera faptul conform caruia poti vedea si vorbi cu fantomele monoton, ci din contra, insa eu nu eram ei, eu eram eu.
- Daca te deranjeaza, plec, ii spun, raspunzandu-i astfel la prima intrebare. Scopul meu, zici? Nu cred ca am unul, spun, lasandu-mi capul pe spate. In fond, ce e acela un scop? De ce ai avea nevoie de unul si nu te-ai lasa dus de curent? Nu e mai bine sa-ti traiesti viata dupa cum vrei tu, nu dupa vreun anumit scop care te impiedica sa faci anumite lucruri? Cel putin asa am auzit.

Pur si simplu am ramas fara cuvinte. Un om sa stie sa iti raspunda la intrebari pe care pana si tu le consideri absurde... fara sa mai spun un cuvant, m-am indreptat spre usa. O secunda am stat asa, iar dupa am pasit afara cu gandul sa ies din acel neant plin de intuneric.

Psycho XD

Nu stiam ce sa cred referitor la actiunile ei, dar la o adica, de unde as putea sa stiu ce gandeste? Sunt necroman, nu medium. Presupunand ca vrea sa plec, m-am indreptat spre usa deschisa, urmand-o. O priveam si eram surprins. Era atat de diferita de toate fetele pe care le vazusem, si totusi la fel. Uram cand cele doua extreme erau combinate si te faceau sa vezi un lucru din mai multe puncte de vedere.

Simteam un sunet enervant si persistent. Acel sunet provenea de la niste pasi ca de fantoma, insa datorita linistii insuportabile, se faceau auziti insotiti de un ecou. Imi tin capul drept privind inainte. Dar nu stiu unde sa merg. Continui sa pasesc fara o destinatie anume... precum al meu drum in viata.

Psycho XD

Nu stiam de ce, insa o urmasem dupa ce iesisem pe usa. Unde mergea? Spre ce se indrepta, mai bine spus, spre ce ne indreptam? In ce directie aveam de gand sa mergem? Si totusi, ce e directia? Stanga, dreapta, sus, jos. Privite in ansamblu sunt directii, dar cand esti intr-un plan nu mai conteaza asta, mai ales daca esti inconjurat doar de intuneric.

Deja prezanta altcuiva ma agita si enerva in acelasi timp. Ma inteleg bine cu mine, nu ajunge? Se pare ca nu. Incerc sa privesc persoana din spatele meu cu coada ochiului, desi nu reusesc. Fara sa imi dau seama, ies afara intalnindu-mi unul din dusmani... soarele. Nu sunt un vampir, dar pur si simplu nu suport acea lumina galbuie. Ma intorc repede sa ma intorc, indiferent unde dar am dat in ceva. Sau cineva...

Psycho XD

O urmaream, pastrand totusi o mica distranta intre noi. Nu voiam sa creada ca sunt un obsedat care ii invadeaza spatiul intim, sau, mai bine spus, nu voiam ca spatiul meu sa fie invadat. Si totusi, iata-ma pe urmele ei. Brusc, se intoarce si fara sa am timp sa ma feresc, intra in mine. Desi ma asteptam ca unul din noi sa spuna ceva, linistea predomina in aer.

E impresioant cum poti sa te afli intr-un spatiu negru si dupa sa fi tras intr-unul alb ce te orbeste. E prima data de cand sunt constienta de propria-mi existenta, cand nu suport linistea ce predomina neincetat spatiul inconjurator. In momentul urmator m-am indepartat repde de langa el.
-Umm... N-am de gand sa imi cer scuze. Cel putin, orgoliul nu ma lasa. Dar nici sa par o persoana nepoliticoasa... dar ce conta? El a intrat de la inceput in camera mea si el a continuat toata comedia asta parca alb/negru si momentan muta.

Psycho XD

Tacerea dintre noi a fost sparta de catre fata, ea rostind un "umm" ragusit. Din cate mi-am dat seama nu era o persoana care sa-si ceara scuze unei persoane necunoscute, si totusi cu care vorbise de mai bine de o ora. Si totusi, a vorbit? Dar pana la urma ce este vorbitul? O forma de comunicare parca.
- Nu face nimic, rostesc, incercand sa zambesc. De ce am spus asta? Ea nici macar nu a spus "scuze" sau ceva de genul si nu era vina, nu in totalitate. Ma simteam ca un idiot, un idiot pierdut in doua universe paralele care, toturi, coexista.

Imi indrept privirea spre el. Oare cat timp a trecut de cand tot imi pierd timpul pe aici. Am cam doua personalitati si nu imi pot da seama pe care o folosesc. Totusi, am momente cand imi palce sa vorbesc ca si acum.
- Si ziceai ca esti necroman? Alt subiect nu am gasit. Totusi, am o intrebare care ma cam macina. Care e numele tau? He, he! Patetic. Vorbim de un timp indelungat si nici macar nu stiu cum il cheama. Da, la fel ca acele comedii de prost gust.

Psycho XD