Pe coridor

O zi frumoasa de mijloc de mai. Era perioada tezelor. Afara soarele era arzator parca imbiind elevii sa se gandeasca la vacanta ce se apropia si sa uite de grija tezelor.
Sanara intra curioasa din fire in scoala in care in mod normal nu avea ce cauta.
Sanara era o zana cu parul castaniu-saten de lungime medie si ondulat, cu ochii verzi, pe corp avea un tatuaj cu lujeri de vita de vie, proaspat confectionat, era imbracata cu o bluza si o fusta din frunze de tei, la gat avea un colier iar la mana stanga o bratara din aur. Statea pe coridorul scolii la etajul 2, invizibila, parca asteptand pe cineva sau sa se petreaca ceva. De fapt fusese trimisa acolo in recunoastere de catre Regele Verii.

Myra: Ma plimb la fel de nepasatoare ca intotdeauna pe holurile scolii, fara un scop anume. Doar ma lasam purtata de instinct. Insctinct ce de obicei ma ducea negresit intr-un loc frumos. Observ mica zana curioasa si total atenta la actiunea celor din jur.. Off.. Nefolositor.. Ma propii sarind copilareste de ea si ii spun:
-Uu.. Interesant..

-Hm, unteresant faptul ca vezi zane mai ales cand sunt invizibile. Nu ai auzit de regula de a nu vorbi cu zanele si a nu le deranja cand sunt puse pe invizibil, nu? Ei bine, ai noroc ca sunt una din zanele tinere si indulgente. Si in plus cred ca tu esti fata pe care am fost trimisa sa o caut. Mi s-a spus sa gasesc o fata care poate vedea lumea magica. Eu ma numesc Sanara.

OOC: Ideea acestui topic e preluata din cartea fascinatie de Melissa Marr.

-Neah.. E interesant mersul pustilor atat de stresanti in ultima vreme.. Zane ca tine am vazut, spun eu uitandu-ma apatic la ea.
-Sunt Myra.. Si in nici un caz nu imi bat capul sa stiu de ce ma cautai..

Fac ochii mari neintelegand absolut deloc logica primei propozitii in discutie. Apoi insa ii raspund:
-Incantata de cunostinta. Si sa stii ca nu esti deloc obligata. Noua zanelor ne place sa respectam liberul arbitru al oamenilor. Oameni cu puteri care sa vada zane si lumea magica mai sunt. Insa e pacat sa dai cu piciorul unei oportunitati. Ma refer la o oportunitate ce se iveste o singura data in viata care e mai rara chiar si decat castigul potului cel mare la loterie. E vorba de a deveni nemuritoare si a avea puterea de a stapani un anotimp al naturii si controlul tuturor elementelor ce au legatura cu el.
Ei bine atunci, eu am zburat. Spun eu pregatindu-ma sa ies pe fereastra si sa ma pierd in inaltul cerului.

-Hmm.. Atentia mea a fost captata.. Dar de ce as face asta? Nemurire? Poate o am deja.. Nu stii nimic despre mine si totusi tu vrei sa stapanesc un anotimp?

-Ei bine Regele Verii e prea batran si m-a pus sa caut o fata cu darul vederii. Insa el m-a trimis in orasul acesta. Si in scoala asta. Deci nu pot zice total ca e dorinta mea ca tu sa fii aceea. Poate ca mai sunt si alte fete cu darul vederii. De fapt nu sunt sigura la cine anume s-a referit insa nu stiu de ce simt ca tu ai fi cea potrivita desi da e adevarat ca nu te cunosc.

Pe fata mea para un zambet satiric care se transforma intr-un chicot neghiob.
-Bine, bine.. Adevarul e ca nu sunt potrivita.. Si chiar daca as vrea, tot nu as face-o. Deoarece nu vad intelesul acestei actiuni..

-Chestia e ca eu trebuia sa fiu urmasa la tron a regelui Verii insa in mod ironic al destinului nu pot suporta caldura excesiva. Chiar si in lumea noastra magica au loc ironiile sortii. Si drept urmare trebuie sa gasesc o muritoare cu darul vederii si cu suficient de multa putere cu care sa fac o legatura, un legamant si cu care sa impart puterea in mod egal. Dar am inteles, daca tu nu doresti mai sunt si alte fete si poate altcineva este mai potrivita pentru acest rol. Si nu m-am suaprat. Este decizia ta si liberul tau arbitru insa oferta ramane valabila daca te razgandesti si in caz ca nu gasim pe nimeni pana atunci. Spun eu si apoi imi intind aripile si sar in gol risicandu-ma apoi in aer deasura scolii.

Privesc oarecum pierduta, apoi imi continui plimbarea la fel de nepasatoare, poate-poate ma mai intalnesc cu cineva.. Sentimentul de letargie si dinguratate ma cupinsese cu totul si voiam sa vorbesc cu cineva.

Lum:

Tocmai iesisem din clasa cand trec pe langa o fata si ma opresc in dreptul ei sa o salut. Nu stiam cine e dar stiam ca o mai vazusem doar de cateva ori si ca e din scoala da habar nu aveam nici in ce clasa invata. Dar cum nu aveam ce face ma gandisem sa mai vorbesc si eu cu cineva.

-Yeah.. Salut.. Ma intreb... Ce esti? Nu esti normala pentru ca mi-as fi dat seama.. Hmm.. Poate.. Nu!! Esti un omulet verde?
Spun eu in timp ce pe fata mea apare un zambet satiric.

-Pe aproape. Sunt extraterestra dar nu sunt verde in totalitate insa e adevarat ca parul e verde natural si am si sangele verde.

Ma uit la ea haois si copilaros si ii spun chicotind:
-Frumos nume.. Si nu ma intreba de unde il stiu.. E o poveste lunga..

-Si poti sti numele la toate persoanele cu care vorbesti fara ca acestea sa se prezinte?

Ma uit la ea indiferent si ii spun:
-Cuvantul umbra iti spune ceva? Si nu.. Nu stiu numele persoanelor cu care vorbesc.. Eu stiu mult mai multe..

-Hm, umbra e doar blocarea luminii pe o suprafata de catre un obiect opac cum ar fi corpul noastru de exemplu.

-Nu nu am auzit de asa ceva. Da ai dreptate de unde vin eu nu exista asa ceva. Si bine daca tu vrei eu nu voi mai vorbi. Spun eu indreptandu-ma pasind usor spre casa scarii pentru a cobori in curtea scolii.