Pierduta in realitate

Capitolul 1:Accidentul


,,-Ura-i mama necazurilor cica.Ea e cea care ne impinge sa facem lucruri ce se dovedesc a fi dureroase dar ea uneori se naste din dragostea purtata fata de persoane..." mi-e asa de somn , oare cat o fi ceasul? Nu se poate iar voi intarzia !zise fata aproape adormita dupa o noapte de studiu.
Ei bine aceasta este Tricsy Long o adolescenta foarte visatoare si plina de surplize.
-Of acuma trebuie sa alerg pana in statie ...daca nu ar fi fost testul acela tampit ,scoala astazi ar fi trebuit sa se lipseasca de mine !mormai ea plina de nervi trantind usa de la dormitor.Zgomotul provocat facu in asa mod incat tabloul, aflat in dreapta usii, sa cada lasand in jur numai cioburi.Era mai mult un portret de familie la care ea nu a vrut sa participe deloc.Nu suporta faptul ca cineva ii luase locul tatalui ei.Se bucură nespus de mult cand vazu cel mai detestat lucru din apartamentul in care locuia disparand in doar cateva secunde.Nici macar nu s-a deranjat sa se aplece pentru a-l ridica, a aruncat doar o privire plina de dispret catre locul cu pricina lundu-si apoi gheozdanul intr-o mana in timp ce cu cealalta se incalta ,plecand apoi catre scoala.
Dintr-o alta camera o femeie de varsta a doua isi face aparitia oftand cand vazu ca iar trebuie sa puna o alta rama acelei fotografii.Dansa era Marise, mama ei,care in momentul de fata era foaste trista.
In timp ce cobora scarile ,Tricsy primi un nou mesaj.Dand sa il citeasca si la cat de somnoroasa era, pierdu repede notiunea locului si se impiedica .Ridicandu-se isi cauta telefonul si incerca sa citeasca acel mesaj,numai ca nu reusi pentru ca acesta se stersese din nou.
,,E ciudat acelasi lucru mi s-a intamplat si ieri.’’rosti fata furioasa in timp ce se grabea catre autobuz.
Venise tocmai la timp deoarece tot atunci sosise si autobuzul.Vrand sa urce corpul ei se opri .Ceva din mintea sa o indemna sa nu faca acest lucru,era o presimtire mai bine zis.Ignora senzatia.In fata sa aparu o umbra ce incetisor prindea contur ,timpul se oprii iar umbra lua forma ei .Vazand-o nedumerita si nervoasa sparse tacerea prima.
-Buna ! Eu sunt una din personalitatile tale si am ve......
Dar Tricsy i-o taie repede si ii spune :
-Daca tu esti ce spui tu ca esti, apoi na ca eu sunt Regina Pneutoscopiei ...
-Tricsy te rog inceteaza !Bine m-ai prins nu sunt deloc ceea ce am spus si nu avem timp prea mult pentru explicatii, m-am transformat asa pentru a te avertiza doar.
-Si acel ,,avertisment ‘’, care ar fi?spuse plictisita accentuand cuvantul avertisment.
-Simplu ...nu te urca in acest autobuz !zise luand de data asta forma unui baiat foarte inalt si slab, avand chipul si culoarea parului in ceata.
. -Esti nebun ? Acesta e unicul mod de a ajunge la scoala mai repede.spuse fata de-a dreptul revoltata.
-Ma prefac ca nu te-am auzit cum m-ai insultat !iar apoi dupa un moment de pauza spuse ...De data asta nu te vei urca !In el mai exact..... mai bine nu iti mai spun! Oricum daca tii la viata ta te sfatuiesc sa nu te urci in el ...
-Macar spune-mi cine esti si de ce faci acest lucru si mai ales ce legatura are autobuzul cu oprirea timpului .
-Pai nu conteaza de ce fac asta iar celelalte nici atat .dadu baiatul raspunsul promt si sec fara a se mai gandi .
-Mdea! Acum multumesc ,,Nu conteaza,, dar nu cred in asa ceva.Sunt genul de om ce vrea dovezi .Tu nu ai asa ceva deci ,prin urmare va trebui sa merg azi cu acest autobuz.
-Clasic!Bine tu decizi, dar vreau sa alegi ce e bine pentru tine.
-Si sa intarzii ?! Nu ,multumesc din nou .
Dintr-o data tipul zambi iar timpul isi reintra in rol ,autobuzul in care trebuia sa se urce pleca iar Tricsy iesindu-si si mai tare din minti incepu sa tipe la tipul ce se afla acum in spatele ei .
- Nu conteaza, e numai vina ta !si ii trage o palma dar baiatul fiind mult mai rapid ca ea ii prinse mana rasucindui-o.
-Mai bine uita-te in spatele tau ! spuse baiatul cu o urma te tristete in vorbe...
Fata se uita si vede autobuzul care emana un fum ciudat apoi o explozie foarte puternica .Geamurile cladirilor acuma erau zob iar de jur imprejur doar oameni raniti iar in mijlocul soselei un morman de fiare fumegand si arzand.Tricsy suna repede la pompieri in timp ce tipul misterios disparu la fel cum a si aparut.Nimeni nu raspundea la telefon .Oameni au inceput sa se stranga la locul accidentului.Siroaie de lacrimi iereau acum din ochii ei .Vazand ca nimeni nu vrea sa se bage dupa raniti se duse ea.Rand pe rand ii scose pe cei din automobil.Majoritatea murisera pe loc .Doar cativa mai miscau.In sfarsit aparusera mai multe salvari si un echipaj de pompieri.Televiziunea deja anunta tragicul accident.Tricsy abia mai putea respirea dar in gand se ruga pentru toti prieteni ei si pentru toti de acolo ca sa supravietuiasca.Un medic vazandu-i starea o consulta si pe ea spunandu-i ca va trebui sa mearga cu ei pana la spital pentru ai face mai multe investigatii amanuntite.
In scurt timp televiziunea se afla la spitalul unde au fost dusi toti .Familiile tuturor se plimbau pe coridoare asteptand cate o veste de la doctori. Tricsy spera ca ceea ce se petrece sa fie doar un vis,un cosmar din care sa se trezeasca din clipa in clipa.Pe usa salonului unde se afla,intrara mama sa si cu sotul ei Dorin.Dorin era un om saten ,inalt ,bine facut ce incerca sa se apropie adesea de Tricsy.Precum Marise si el avea o fata din fosta casatorie ,Kelly.Fetita era foarte atasata de Tricsy fiind in stare sa faca orice pentru ea .Marise avea ochii rosii de la atata plans si se bucura nespus cand o vazu cu cateva sgarieturi si parul putin ars.
-Va place noua mea coafiura?Eu cred ca ar fi fost mai bine daca imi mai lua un pic din lungime ,voi ce ziceti?spune Tricsy printre lacrimi gandindu-se la colegi ei si mai ales la mai toti prieteni pe care i-a pierdut.
-Copil nesabuit...erai cat pe ce sa-ti pierzi viata ...
-Dar riscandu-si viata a putut salva pe altii....interveni Dorin.
Intre timp doctorul isi facu aparitia.Fata se intrista cand a aflat ca majoritatea murisera iar cativa se zbat intre viata si moarte.Se duse pe rand la toti prieteni ei,s-a dus chiar si pe la morga insotita de o asistenta ce ii prezenta de fiecare data problemele avute de amicii ei .Chiar daca acea asistenta vorbea , Tricsy nu se putea concentra deloc la spusele ei pentru ca in minte ii veneau momente foarte importante din viata sa petrecuta cu ei.Aproape toata clasa ei se prapadise in doar o fractiune de secunda.Din ce a inteles de la asistenta doar ea si inca un baiat au supravietuit acelui teribil accident ,restu supravietuitorilor fiind din alte clase ale aceluiasi liceu .Iesi in sfarsit din acea camera unde de la inceput a stiut ca ceva s-a ,,rupt,, in sufletul ei . Sopti totusi incetisor ,, Multumesc ,,Nu conteaza,, tu mi-ai salvat viata...as fi vrut si ei sa fie la fel ca mine acuma ... ,,
Intr-un colt o mama indurerata strange la piept un baietel de nici 7 ani .Aceasta era Cleo Laoshy,mama colegului ei Matei, unul dintre supravietuitori .Cleo e o femeie blanda si foarte iubitoare in ciuda renumelui negativ al familiei.In cele din urma doctorul iesi din camera unde se afla intrenat Matei ,un baiat foarte arogant si enervant .Afland ca starea lui e mai buna femeia isi sterge lacrimile si spune cu glas tare ,,Multumesc Doamne,,. Baiatul cel mic tragand-o de fusta pe mama sa ii spune:
-Mami , mami ,uita-te,uita-te! E ea ,e chiar fata care i-a salvat viata lui Matei....
Cleo auzind asta se intoarce brusc uitandu-se in directia degetelului copilului si se duse inspre ea si-i spune :
-Tricsy iti multumesc emorm de mult ca l-ai salvat pe Matei al meu.Iti voi ramane intotdeauna datoare,daca iti va trebui ceva sa imi ceri,stii situatia noastra financiara inca foarte bine deci nu va fi nicio problema.Stiu ca tu si Matei nu v-ati inteles prea bine in ultima perioada dar te rog nu vreau sa crezi asta si despre mine eu ....
-Va multumesc doamna Laoshy dar nu va fi nevoie ,e destul sa stiu daca Matei se simte bine ...spuse fata incercand sa schiteze un zambet trist.
-...da.. Matei isi va reveni incetul cu incetul...
-Atunci... atunci ma bucur.....ma bucur nespus de mult ca nu mi-am mai pierdut inca un prieten mai bine zis un frate ....
Tricsy se indeparta de Cleo .Pentru prima data dandu-si seama ca tocurile intotdeauna au facut-o sa para mult mai inalta decat era in realitate.Indreptandu-se catre salonul unde parintii ei se mai aflau inca ,auzise involuntar ceva din discutia lor cu doctorul.
-...daca va fi nevoie de psiholog sa-mi spuneti, totusi analizele ei sunt bune si starea ei e buna .Nu toti am fi avut curajul pe care l-a avut ea.Pentru cateva zile va avea o tuse mai urata dar va fi bine....
-Oh va multumesc mult domnule doctor....rosti Marise cu lacrimi in ochii.
Tricsy se hotara sa intre in salon si spre surprinderea celorlalti spuse doar atat:
-Imi este foame ! A da si Matei isi va reveni in curand ...in curand va fi ca inainte.Pe moment isi aminti ca prietenul cel mai bun al lui nu supravietuise si se intrista .
-Tricsy...Tricsy...Trocsy...
-Hmmm da mama te aud...
-Bun ...crezusem ca ti-e rau...Uite eu si cu Dorin ne-am gandit sa mergem impreuna cu tine si cu Kelly undeva unde sa putem manca cu totii..
-Imi pare rau dar eu nu vreau...
-Dar de ce ?spuse Marise trista
-Nu vreau sa plec din spital pana ce nu sunt sigura ca prieteni mei sunt mai bine .
-Nu mai insist...totusi daca e nevoie de obsolut orice sa ne suni,da ?
-Da ...am sa te sun ...
In timp ce Marise isi imbratiseaza fica ca si cum ar fi ultima data ,Dorin o incuraja si ii spunea ca totul va fi bine si ca ea este o adevarata eroina.Cei doi ies din camera lasand-o pe ea intr-o mare de regrete si mormaind doar atat ,,Nu ,nu ,eu nu sunt o eroina ,EL e eroul , daca as fi fost eroina i-as fi salvat pe toti,pe toti ...,, .
Un scartait se auzi si multi reporteri intrara in camera unde se afla ea .
-Domnisoara Sakura ,cum va simtiti dupa acel groaznic accident?intreba un reporter.
-(Inceteaza nu imi mai aminti nu ,te rog nu ..)asta vroia sa spuna dar blitul aparatului o trezi din ganduri si-i raspunse doar atat ca nu se afla acolo.
-Ce va facut sa actionati asa de brusc si sa intrti singura acolo ?
-Nu conteaza.Prieteni mei erau acolo si...si a trebuit sa ii salvez....
-Din sursele noastre am aflat ca Matei Laoshy , care e si el unul dintre raniti,ca va fii in curand pe piciorele lui la fel ca si ceilalti supravietuitori ai acelui masacru.
-Sunt fericita sa aflu acest lucru.Acum cu acordul dumneavoastra trebuie sa plec...
Cu lacrimi in ochi Tricsy acum alerga pe culoarele spitalului.Chiar daca nu le vedea ochii ,chiar daca nu putea vorbi cu ei ,se bucura mult stiind ca isi vor reveni in cele din urma.Rudele acelor copii ii multumeau pentru gestul facut.Regretele din sufletul ei se inmulteau,iar sentimentele de vinovatie apareau in inima ei.Ii parea atat de rau ...in acele momente toti se gandeau la cat de ,,curajoasa,,si neinfricata,, este Tricsy Long.Nimeni nu stia ce durere are ,nimeni nu ar fi vrut sa stie cat de rau si cat de melancolica se simtea in acele clipe,nimeni . In acea clipa isi dorea nespus de mult sa il intalneasca pe acel tip sau tipa ,caruia nu ii stia numele si pe care il poreclise ,,Nu conteaza,,.Dorea sa-i multumeasca .Vroia neaparat sa-i multumeasca....

Capitolul III: O cearta ca pe vremuri ...


Tricsy incepu sa dea semne ca se simte mai bine .Era in aceeasi camera unde era internat si Matei .De cum incepu sa isi miste trupul o muzica infernala ii atrase atentia.Deschise ochii si incepu sa se uite in jur ,zarindul astfel pe Matei cum se uita la ea ca la nu stiu ce vitrina.Vazand ca el nu scoate nici un cuvant si nervii incep sa o roada rau de tot ii spuse pe un ton mai certaret :
-De cat timp stai si te benoclezi la mine ?
-La cat de urata esti chiar nu stiu de ce ma uit la tine.
Tricsy se enerva si incepu al imita dand din cap si vorbind ca el . Vazand asta ,baiatul nu vru sa se lase mai prejos si schimonosindu-se la ea ii zice:
-Bine ma uitam la tine si oricum in pijamele esti un claun de mana intaia.Doar nas rosu iti mai trebuie ca in rest te-a inzestrat mama natura cu de toate .
-Auzi la el claun....macar eu nu am capul umplut cu heliu si nu ma gandesc numai la lucruri greu de realizat ce nu vor fi decat vise desarte .
-Pff.Stii prea bine ca oricand iti pot dezvalui micul secret si apropo cum mai stai cu frica de paianjeni ?
-Joci murdar deci.... sa stii ca si eu pot si frica de paianjeni se numeste aracnofobie, incultule !
-Aha ,zise plictisit,hai sa terminam cu cearta asta parca am fi copii mici si ne-am bate pe jucarii.
-Asta e singura data cand iti dau si tie dreptate.Macar atat poti zice si tu !
-Iti arat eu tie Tricsy.spuze baiatul de-a dreptul enervat de felul in care ii vorbea fata .
-Tremur,nu vezi ?Ce imi vei face ? Ma vei viola sau stai ,ma ve-i para mamei tale ?!
Matei se ridica si se duse langa patul ei uitandu-se fix in ochii fetei.Vru sa ii zica ceva dar fu intrerupt de Dhean care tocmai intra in camera .
-In sfarsit te-ai trezit! Incepusem sa-mi fac griji .
-Pentru o mofturoasa ?Din astea gasesti pe toate strazile si ..
-Ai grija cum vorbesti Matei si in primul rand de unde stii ?Din propia-ti experienta ?
Matei nervos foc se duse catre el vrand sa-i traga un pumn,dar pe usa aparu Saia care incepu sa zbiere la ei .
-Tot prosti ati ramas!Maine ,poimaine absolviti liceul si voi tot ca niste copii de gradinita va purtati !Sunteti din ce in ce mai insuportabili baieti .
Matei in momentul ala se intrepta spre pat ,Dhean iti aranja tricoul in timp ce Saia era usurata ca impiedica o lupta iar Tricsy se stramba la cel cu care vorbi mai inainte.
-Saia ?se auzi vocea rece a fetei in linistea apasatoare ce se lasa in camera.Diva cum se simte?Rose mai e suparata pe mine ?
-Diva se roaga incontiunuu de doctori sa o lase sa vina sa va vada iar Rose plange de alaltaieri intr-una .
-Inteleg dar de ce plange Rose?
-A aflat de starea in care esti si ii e frica sa nu patesti ceva si se simte vinovata pentru faza de atunci nu are rost sa o mai amintesc si se teme de faptul ca nu ar fi mai avut ocazia sa iti auda vocea .
-Ar fi fost mai bine!interveni Matei vizibil iritat de prezenta Saiei in camera.
De data asta sari Dhean la bataie numai ca fu oprit de Tricsy care ii spuse ca nu are nici un rost sa stea si sa isi lipeasca pumni de cineva care are partial dreptate.Auzind asta Saia se enerva sii trage o palma zdravana cauzand de asemenea un sambet victorios pe fata lui Matei pe cand Dhean era gata sa izbucneasca.
-Unde-i acea Tricsy pe care o cunosc de-o viata? Unde-i ?De cate ori vrei sa iti repetam eu Dhean si Diva ca nu e vina ta ,iar tu domnule de ce faci chestia asta ?De ce nu vrei sa intelegi ca viata merge mai departe si nu are nici un rost sa traim in trecut!spuse Saia printre lacrimi ce pareau a nu se mai oprii.
Dhean avand un zambet plin de tupeu se indrepta spre patul unde se afla Matei si punand o mana pe umar ii zice :
-Dupa ce iesi din spital si te trezesti ca te bat sa nu ma intrebi de ce fac asta ..
-Mai bine nu fa asta ca oricum nu ai de ce ...
-Tot timpul trebuie sa ii iei apararea Tricsy .Incepi sa ma enervezi zau ca nu .
-Nu chiar!intrerupe Saia stergansu-si lacrimile.Ai uitat ca anul trecut cand voi va jucati fotbal si domnu de fata mi-a spart geamul ,nimeni nu a vrut sa recunoasca numai ea in timp ce vorbea la telefon a aratat insre tine .
-Macar ar trebui sa imi multumesti cu ocazia asta, ti-am schimbat toate geamurile de la apartament pana si pe ala de la baie care era inca nou.
Toti incepura sa zambeasca .Asa erau ei,certareti dar de treaba .Se bucurau de prezenta lor fiecare dintre ei. In scurt timp usa se deschide si aparu Diva care era cu o stare de sarbatoare. Chiar avea de ce sa sa fie vesela Tricsy incepu sa isi revina ,ea nu mai avea probleme iar sora ei tocmai nascuse o fetita pe care au numit-o la fel ca pe cea care mai nou era denumita ,,eroina orasului,,.
-Ce-i cu zambetul ala ciudat,aiurito ? Camera asta vadca devine hotel pentru toti incetisor .
-Ciudata e fata ta ! i-o taie scurt fata.Oricum am o veste de zile mari!Sora mea tocmai a nascut o fetita careia i-am pus numele Tricsy.
-Felicitari pentru nepotica,Diva!Totusi nu trebuia sa ii puneti numele ce il port eu , e prea de tot! spuse oftand
-Te-ai suparat?
-Nu ,nu m-am suparat totusi..
-Fiu atunci e foarte bine.Tricsy fa-te bine de-abia astept sa mergem in parc si sa povestim .
Dupa micul lor dialog Saia o imbratisa pe Diva care era in culmea fericirii iar Dhean ii spune fel si fel de urari de bine pentru ce-a mica.Matei mima si el ceva acolo de fatada doar pentru a nu ii intalni privirea rece a lui Tricsy dar nerezistand tentatiei continua sa o atace verbal pe fata .
-In curand ar fi culmea ca si papusile sa iti poarte numele.
-Merci ,mi-ar placea ca intr-o buna zi sa am ocazia sa ma joc cu o mini eu !spuse fata in defensiva.
-Era o gluma ,da vadca ti-o cam iei in cap descreerat-o.
-De te-ar auzi mata cum vorbesti ...
-Si uite unde era tradatoarea !
-De ce o faci asa ?spuze pe un ton surprinzator Diva.
-Nu-i treaba ta sau a alt cuiva de aici din camera ...deocamdata. zise Matei parca satisfacut ca a trezit ceva interes la aflarea unor amanunte .
-Nu-l bagati in seama incearca doar sa ma faca sa nu ma calmez si sa ma fac de ras fapt ce aproape ca il reuseste
De-acuma era ora pranzului Saia si Dhean se oferira sa cumpere de mancare dar Cleo Laoshy cu un morman de pungi pline de bunatati.
-Ce mai fac copiii ?
-Ne recuperam ce sa facem ! raspunse Matei in numele tuturor.
-Ma bucur ca va simtiti mai bine acuma .spese lasand pe pat toate sacosile .
Cleo nu mai era suparata deloc din clipa in care a aflat ca Matei si-a revenit iar Dhean si Saia i-au spus cum stau lucrurile,ea a incercat sa fie cat se poate de gasca in ciuda diferentei de varsta dintre ei.In timp ce mancau ,Cleo isi aminti ca trebuia sa ii zica ceva lui Tricsy.
-Tricsy , mama ta mi-a cerut sa iti transmit ca atunci cand te vei simti mai bine sa o suni.A vrut sa vina si ea dar nu i-a dat drumu de la lucru .
- Bine am sa o sunsi va multumesc pentru mancare .Spuse rozalia in timp ce isi cauta telefonul.
-Dar ai mancat putin .Mai mananca ceva .E destul pentru toti ,daca mai e nevoie mai aduc .
-Va multumesc dar am mancat destul acum va rog sa ma scuzati.
Tricsy se ridica cu greu .Cleo se uita spre fiul ei si ii face semn sa o ajute sa mearga pana pe hol.Sub insistenta privire a mamai sale se auzi deodata vocea lui groasa.
-Stai nu te grabi ca baba la maritat ,te ajut eu .
Se sterge pe maini si apoi o ia si se duce pe hol .Ajungand acolo Tricsy bufni in ras iar Matei incerca sa isi ascunda roseata ce ii aparu pe obraji.
-Off mamele astea.Am dreptate cand spun ca ea ti-a vacut semn sa ma ajuti ,nu ?
-Mdea...parca aveai un telefon de dat.nu-i asa ?
-Asa-i asa-i...spuse Tricsy printre chicote in timp ce isi punea telefonul la ureche.
-Alo ?Tricsy tu esti ,nu ?Nu stii cat de mult ma bucur sa stiu ca ti-ai revenit .
-Da ...mama sunt bine.
-Aha credca nu are rost sa mai trag de timp avand in vedere starea ta de aceea am sa iti dau o veste si sper sa nu plangi totusi te rog sa te asezi si sa asculti ce am sa iti zic ...

CAPITOLUL V: Decizia ei ,decizia lui.



Tricsy era la urgente de mai bine de 2 ore.In fata salonului impodobit cu tot soiul de flori se aflau multe persoane ce erau ingrigorate de starea sa.
,,-Ma simt atat de adormita .Prieteni... ma bucur ...sa va vad!,, rostii fata inconstienta toata palida la fata si plina de ace in ambile maini ce proveneau de la diverse aparate si perfuzii.
-Doctore o pierdem chiar o pierdem de data aceasta !Inima nu-i mai bate aproape deloc.zice un medic rezident in graba fiind foarte agitat .Acesta nu era decat Dre un vechi prieten de-al familiei Long.
-Tu treci si resursciteaz-o acolo .Nimeni nu renunta cand se lupta cu moartea, nimeni ma auzi ? zbiera doctorul gata sa loveasca chiar si pe cineva doar pentru a se calma.
,,-Unde sunt?Mi-e atat de frig!Oare ce caut in afara corpului meu?Mai, uitati-va la mine !Tricsy, fato sus,sus!,,incepu sa-si dea ordine fata plina de de nervi stand deasupra lor cu mainile in parul ei.
-Doctore noi chiar o pierdem ,inima ei nu rezista deloc orice am face! tipa o rezidenta cu lacrimi in ochii fiindu-i mila de biata fata.
-Nu renuntati!Nu renuntati!NU RENUNTATI de cate ori vreiti sa va repet asta !Tu taci si stergeti lacrimile alea ,cum vrei sa fii un medic bun?
,,-Of nu va mai certati si explicati-mi se se petrece aici !Doctorilor sunt aici ,sunt vie nu ma vedeti ?spuse acestea ducandu-se in fata doctorului Josan.Hei da mama unde e ?Vreau sa o vad!
-Nu te grabi!spune cineva cunoscut ei tragand-o de mana.
-Nu ...nu ..nu conteaza ? Tu de unde ai mai aparut?
-Avem de discutat Regina Pneutoscopiei, dar nu in acest loc.
-Lasa ca avem timp de acum incolo sa discutam acum vreau s-o vad pe mama.
-Nu ,dupa cum ti-am mai zis avem de discutat dar nu aici pentru ca in curand va deveni prea dureros.
-Bine .Zimi ce-i asa de important de ma incanti cu mirifica ta prezenta intr-un asemenea loc?
Baiatul doar zambi lasandu-si la vedere gropitele ,si ii facu semn sa il urmeze.Sakura mai arunca o ultima privire asupra trupului ei inert aflat e acea masa tare si ofta urmandu-l indeaproape .De data aceasta baatul arata destul de diferit.parea mult mai conturat si mai inalt ca ea.Fata incerca sa isi dea seama cine ar putea fii cel pe care ea il porecleste Nu coteaza.Vazand-o atat de confundata baiatul se hotara sa o bulverseze putin sii ii rosti :
-Oricine ai crede ca sunt sa stii ca te inseli !
-Cine te crezi tu sa vorbesti ca si cum mi-ai citi gandurile ?zise fata pe acelasi ton folosit de baiat punandu-si mainile in sold si oprindu-se.
Doctorul era de-al dreptu dezamagit de rezultatul resurscitarilor si se gandea sa le de-a vestea dar nu stia cum .Nu vroia sa ii raneasca prea tare,Saia vazandu-l iesind din camera se du-se glont la el intrebandu-l de starea prietenei sale .
-Imi ...imi pare rau ,am incercat orice modalitate de a o tine in viata dar de fiecare data metodele noastre au dat gres.Imi pare extrem de rau ca trebuie sa va anunt de soarta ei dar din pacate Tricsy nu mai e in viata.Tricsy a murit.
-Nu...nu ..nu se poate.Doctore spuneti doar baliverne.Ma mintiti in fata pentru ca nu e adevarat ceea ce spuneti.Sakura nu ..nu ..nu a murit pentru ca ea e o luptatoare si mi-a promis ca nioadata nu ma va parasi .zbiera Saia devastata de cele aflate lasandu-se jos pe mozaicul de pe hol plangand in hohote.
-As fi vrut sa te mint dar din pacate ea nu mai traieste.Oricum domnisoara Saia daca ea ar fi supravietuit ar fi ramas cu sechele pe viata si cu dificultati de locomotie si ar fi trebuit sa faca proceduri de recuperare cel putin 2 ani dar nu se stie daca intradevar si-ar fi revenit.Imi pare nespus de rau ,dupa cate ati indurat copii numai o asemenea veste va mai trebuia.Off...
-Saia haide ridicate...asa incetisor..doctore macar o putem vedea ?Va rog foarte tare,vreau s-o revad din nou pe cea care mi-a salvat viata dar nu a reusit sa si-o salveze pe a ei .Vreau sa-mi revad amica.rosti Dhean cu multa tristete in glas incercand sa o calmeze pe Saia si sa primeasca aprobarea de a o revedea pe Tricsy.




Tricsy incepea sa se adapteze situatiei.Ea si acel baiat misterios se oprira in sfarsit intr-un loc de unde se putea vedea tot orasul in cre copilarise si mai bine zis crescuse alaturi de toti .Se oprira exact in locul und ea adesea se ascundea si plangea cand era mica.Acel loc ii trezea nenumarate amintiri dintrecare multe fiind neplacute.Vocea baiatului reusi sa o trezasca din visare dar ochii ei tot erau atintiti undeva in neant iar chipul ei palid incepea sa iti de-a fiori reci .
-Regina Pneutoscopiei,iti convine aceasta situatie ?Iti convine sa fii doar in spirit ?Iti place starea asta in care esti ?
-Scuze,nici nu m-am gandit .Ma doare ingrozitor de tare capul numai de asta imi mai arde acuma sa ma mai gandesc la situatia actuala.un oftat greoi ii iesi in urmatoarea clipa pe gura facand situatia mult mai tensionata pentru cei doi .
-Uite,Tricsy,eu te-am mai salvat o data iar daca vrei pot sa o fac din nou numai ca de data aceasta trebuie sa imi semnezi pe o foaie in care tu esti de...
-Sincer,sincer iti multumesc pentru ce incerci a faci ,dar nu e deloc nevoie.Iti multumesc pentru atunci dar de data aceasca nu e deloc nevoie.Nu mai vreau sa fiu salvata .Nu .Nu mai vreau si asta e decizai mea finala ,Nu conteaza.il intrerupse fata cu un glas trist uitandu-se pierduta catre orizont de aceasta data fiind tot odata constienta de ceea ce face gandeste si zice.
-Asta e ,eu am incercat oricum nu vreau sa ma cert cu tine si nici macar nu am chef de contradictii.
-Chiar asa ?rosti Tricsy pe un glas seducator indreptandu-se catre el cu o privire destul de dulce.
-Mda .....chiar asa .rosti baiatul putin rusinat.Totusi locul tau trebuie stabilit,tu esti cea care alege de data aceasta .Alege :ramai aici si iti traiesti viata sau treaci dincolo si ramai alaturi de prietenii tai ?

In acea clipa o umbra ce incepea a prinde contur din ce in ce mai tare isi facu aparitia.Tricsy cand o vazu ii dadura lacrimile si incepu sa alerge catre ea .
-Tricsulici ,ce mai faci ?Oh ce mare te-ai facut si ce dor mi-o fost de tine scumpa mea .se auzi vocea ei calma si plina de caldura.
-Helenna....mi-ai lipsit!spuse imbratisand-o strans de tot.
-Te-ai inaltat si oooo uite ,acum porti si sutien of ce mult a trecut de cand nu te-am mai vazut.Te-ai facut din ce in ce mai frumoasa iar si tu arati destul de bine M....
Helenna se opri brusc deoarece Nu conteaza ii facu semn sa taca pentru ca astfel risca sa stice totul si pe amndoi i-ar fi costat mult acest lucru.Dandu-si seama ca ceva e putred la mijloc Tricsy o intreba daca il cunoaste.
-Mă.spuse fata terminandu-si propozitia anterioara.Nu char.L-am mai vazut de cateva ori da nu suntem prieteni ,inca din contra ne certam de fiecare data cand ne vedem .Piaza rea ,piaza rea, piaza rea ce esti ! continua Helenna schimonosindu-se la el si mintand in acelasi timp.
-Ah inteleg credeam ca il cunosti oricum ma bucur sa te vad,totusi tu ce cauzti aici ?rosti dzamagita Tricsy.
-Am venit sa discutam si sa vad ce ai de gand cu viata ta.Regret tot ce se intampla in acest moment cu tine imi pare nespus de rau .Endi se va supara enorm cand va afla acest lucru.
-Endi ?Endi, e bine ?rosti din nou fata cu un micut zambet ce parea a fi mai mult un zambet fals si lipsit de orice urma de caldura.In mintea sa se derulau multe imagini impreuna cu Helenna.De cand parinti ei se despartisera ,Helenna a fost cea care ii era mereu alaturi .Ea ii purta mereu de grija ei ,lui Endi si Saiei.De la Helenna invatase multe ca de pilda cum sa fie o fata in toata regula cum sa se porte si cum sa faca fata oricarei provocari .Adesea Helenna cand vorbea despre Tricsy zicea,,Am ajuns sa creiez un mic monstru pe care il iubes mult".Acele cuvinte se repetau din ce in ce mai mult in mintea sa facand-o sa fie neatenta .
-Da Endi e bine la fel ca si ceilalti si la fel cum sunt eu si prieteni nostri .
-Cum de esti aici ?Cum de poti face in asa mod incat sa vorbesti cu mine ?asta e valabil si pentru tine Nu conteaza !
Prins intre ciocan si nicovala baiatul oricum era pregatit sa raspunda la o asemenea intrebare numai ca nu credea ca asa de repede ii merge mintea .Incerca sa para calm si relaxat in continuare ca intotdeauna si raspounse.

-E cam complicat de explicat!spuse intr-un final dupa ce a facut-o pe Tricsy sa fiarba in propriul ei suc timp de cateva secunde in timp ce el flexat isi scotea o tigara din pachetul aflat in buzunarul din spatele blugilor,aprinzandusi-o .
-La tine toate sunt complicate!E a doua oara cand te vad si ti-o zic in fata !NU TE SUFAR!Vreau explicatii!Nu te mai holba asa la mine si zi-mi odata !De ce tocmai eu a trebuit s ii "salvez"?De ce nu mai lasat sa mor in acel accident blestemat in care mai toti si-au pierdut viata?HAAA?Dupa atata timp apari iar in asa zisa mea viata si constat cu stupoare ca am murit.De vazut pe mama nu ma lasi!De explicat nici atata nu vrei sa faci !M-am hotarat du-ma la prieteni mei de dincolo,ma auzi fiinto?zbiera Tricsy intr-un acces de furie.Se simtea foarte ru nu pentru ce spusese ci pentru ca faptul ca se simtea mintita.
-Tricsy.Tricsy calmeaza-te scumpo....iti faci si mia mult rau...te rog calmeaza-te fetito.rosti Helenna cu o urma de ingrijorare.
-Las-o,Helenna, las-o .Pfff..Asculta aici fato!spuse in cele din urma enervat si el de situatia in care s-a nimerit aruncandu-si tigara.Eu te-am salvat pe tine pentru ai putea salva pe ceilalti,nu-i vina mea ca nu toti au supravietut.Nu mai boci, ca nu ma impresionezi.Daca vrei sa te duci atat de tare la prieteni tai du-te ,nu ai decat.Pleaca .Inca iti deschid si poarta catre lumea cealalta numai sa nu iti mai vad fata asta jalnica .
-Mai ,eu nu iti dau voie sa faci asa ceva.Ea are dreptul de a se intoarce in corpul ei.Ce te apuca sa comentezi tu aiurea si sa vorbesti in halul asta de micul meu monstrulut?
-Sunt de acord cu tine fraiere,batem palma!zise ducandu-se cu mana intinsa si cu un zambet satisfacut.
-Proasta face cat o duce mintea bolnava!
-Iar hapciupaliticul tot asa ramane chetros,m-ai inteles Matei!?
-Matei?Buna incercare dar nu's eu ala, poti sa incerci incontinuare daca nu ai ce face dar iti garantez ca nu vei afla cine sunt .
-Fie cum zici tu dar nu te cred.astea fiind spuse Tricsy vru sa intre in acel loc ascuns numai ca fu prinsa de mana si trasa inapoi de catre Helenna.
-Imi pare rau dar nu te las sa faci acest lucru .Esti pe punctul de a face o mare greseala.Eu nu mi-o voi ierta niciodata daca te las sa pleci.Saia,Diva,Rose ,Dhean chiar si Matei tin prea mult la tine la fel ca si noi ceilalti.Tu in primul rand ce crezi ?Iti va fi mai bine daca ne paraseti pe toti ?Imagineazati-l pe Endi .Cum crezi ca va reactiona cand va afla ca tu nu mai esti in viata ?Eu nu te las sa faci asta indiferent de ce argument mi-ai aduce locul tau e aici printre oameni ti-o zic sincer nu vreau sa faci o asemenea nechibzuinta.
Cuvintele ce ii ieseau din gura o intristau din ce in ce mai tare pe Tricsy care incepea sa regrete decizia luata.
-Poate ca ai dreptate.Poate ca locul meu nu e acolo ci aici si poate ca inca mai am o sansa sa imi traiesc viata asa cum mi-as dori .
Baiatul statea linistit,dar numai el stia cat de multa furie poti acumula la un singur cuvant auzit.Fierbea in sinea lui si ii venea sa sa ia la bataie pe primul care mai spune o singura data Endi pentru acea zi .In cele din urma el disparu la fel cum a si aparut .
Tricsy nu pare deloc surprinsa sau afectata.Helenna in cele din urma reuseste sa o convinga sa se intoarca inapoi in salon.

-Te voi revedea?rosti cu lacrimi in ochi Tricsy.
-Shhh secret!spuse Helenna zambind cald si dulce.
-Iti multumesc Helenna ,iti multumesc si iti zic din nou ca imi vei lipsi .
-Si mie imi vei lipsi !raspunse fata imbratisand-o strans de tot.
Helenna disparu la fel ca si Nu conteaza.Tricsy se aseza langa corpul ei fiind ca prin surprindere aspirata.Intrand in propriul corp deschise ochi mari si incerca sa respire cei drept faza cu repiratul aia ii reusea.Se ridica de pe patul in care se afla si porni pe holurile reci si intunecate gasind-o pe Saia stand pe un scaun aplecata cu o cafea in mana plangand foarte tare.

-De ce plangi?spuse in soapta fata .
-Cine a spus asta ? Tricsy ???Tra….Traiesti !si scapand cafeaua din mana se duse alergand catre ea si o imbratiseaza intreband-o de ce e asa de rece .
-Nu-ti fa griji imi revin incetisor.Mama ce face ?
-E pe punctul de al pierde pe cel mic.rosti Saia cu o oarecare ezitare.
-Saia?Cu cine vorbesti ?se auzi glasul lui Dhean .
-Buna Dheniel ,vorbesc cu Tricsy, e chiar aici langa mine am avut dreptate ea nu a murit,vezi ?numai ca atunci cand dadu sa se intoarca vazu negru in fata ochilor.
Tricsy pati acelasi lucru.Incet i se facea rau si se simtea din ce in ce mai slabita iar in maini avea strania senzatie ca are ceva acolo.Uitandu-se vede sange numai ca prin surprindere nu o durea deloc.In fata sa o oglinda gigantica apare.O lumina orbitoare iesi din ea.







-Helenna ?! Saia ?! se auzi in linistea acelei incaperi.Unde ma aflu ?

CAPILOLUL VI : Trezirea la nebunie



-Helenna ? Saia ?stiga Tricsy cu multa disperare in glas.
-Nu-i nici una dine le aici ,ciudato !primi un raspuns in cele din urma.
-Atunci…..totul a fost doar….un cosmar dar ….nu mai continua deoarece lacrimile o podidira din nou.
Dupa ceva timp ,Matei incepe sa sparga tacerea ce se lasase in camera.
-Hmm…arfi cazul sa te schimbi in hainele alea de pe pat daca tot ti-ai revenit in simturi.Trebuie sa mergem la cimitir.
Tricsy debusolata rosti in sinea ei :,,Totusi nu a fost un cosmar…accidentul ….moartea lor…zambetul din ultima clipa traita ce inca il purtau pe buze….ranitii din jur,pana si starea mea deplorabila imi arata ca,chiar s-a intamplat….dar..eu de ce inca traiesc ?Eu parca murisem…ce caut aici in camera asta cu Matei ?Oare am facut infarct ?Mama oare l-a pierdut pec el mic ?Saia oare ce-a patit ...stai putin,Matei a zis de cimitir ceva…ce cauta hainele astea negre aici ?El de ce e imbracat in negru ?Doar nu…doar nu.. doar nu azi e inmormantarea !Trebuie sa aflu !’’gundurile au ajuns sa o copleseasca la fel si lacrimile ce parca nu mai doreau sa se opreasca,fiind din ce in ce mai amarui.Matei,azi e ceea ce eu cred ?zise cu vocea stinsa incercand sa isi scoata perfuziile din mana si sa se ridice de pe patul tare in care corpul ii amortise.
-As vrea sa te mint dar,dupa cum ai zis si tu ,nu te poate minti nimeni daca ai vazut déjà ce se petrece.spuse si el intr-un sfarsit cu fata aproape pregatita sa izbucneasca in plans,dar se redresa incercand sa schiteze un zambet fals si rece ce pe Tricsy o inspaimanta si o facea sa aiba mici fiori reci pe spate in timp ce baiatul se apropia de ea ajutand-o sa se ridice.
-De ce ma ajuti ?Mama ta nu e aici sa te oblige sa fii dragut cu mine !
-Uite ce e Tricsy..vreau sa iti zic ceva de multa vreme dar…mai bine o lasam balta.Nu mai suntem copii mici ca sa ne tachinam ,sa ne certam intr-una si oricum in curand totul se va sfatsii.terminand de spus se indreapta spre usa ,pentru a o lasa sa se schimbe in rochia,boleroul si balerinii de aceeasi culoare pe care o purta si el.
In mintea sa Tricsy era total cu gandurile in alta parte.,Ai dreptate !In curand,totul se va termina !Nimeni de aici nu mai are nevoie de mine,stiu lucrul acesta de foarte mult timp.Stiu ca lumea nu se invarte in jurul meu,stiu ca Helenna e moarta .Stiu ca Endy e de mult timp plecat si ca nu imi e aproape si inca mai sufera,stiu ca Saia i-a promis Helennei ca va avea grija de mine.Oh,Helenna,stiu ca ti-am promis ca atunci candi ti voi rosti numele nu voi plange,nu voi suferi si n u voi fi trista dar mi-e imposibil,nu pot face asta !De atunci totul s-a schimbat pentru mine.Am devenit si mai rece,mai rautacioasa si mai ignoranta,uitand tot ce tu m-ai invatat.Saloanele spitalului ăstuia ma bantuie la nesfarsit.Cred ca e timpul sa pun capat…zise terminandu-si monologul inbracata in acele haine ,indreptandu-se spre geam zambind foarte trist.Scuze…se auzi in camera ca si cum ar fi rostit acest cuvant pentru tot ce s-e intamplase deschizand in cele din urma geamul .
-Dureaza prea mult de acuma…ce…ce ai de gand sa faci Tricsy Long?Nu-ti permit sa mori!Spune-mi ca nu vrei sa te arunci de la etaj!Spune-mi ca nu vrei sa fugi de nebunia asta!Zi orice numai ,minte-ma mai bine in fata,numai nu mai sta la fereastra aia !rosti baiatul cu o voce plangareata sperand sa duca la razgandirea fetei,dand buzna in camera.
Fara a mai spune ceva ,inchide geamul si isi sterse lacrimile indreptandu-se spre Matei ,ce o imbratisa strans de tot fiind gata sa ii zica in orice moment ca ii va fi alaturi.Dupa cateva clipe baiatul o lua de mana pornind spre iesirea spitalului unde ceilalti ii asteptau.Observandu-I ca se tineau de mana,Dhean si Saia zambira din suflet in ciuda momentului sumbru in care se aflau.
-Ce e cu voi?intreaba suspicios Matei.
-Nimic, doar ca ne bucuram sa va vedem.rosti Saia in timp ce Dhean isi muta privirea in alta parte.
-Haideti sa mergem ,si Matei…Ma bucur sa va vad!zise si ea la rand Cleo.
-Oare la ce tot bat ai apropos?Nu ii inteleg deloc din nou!vorbi in sinea lui Matei dandu-I drumul la mana lui Tricsy lasand-o sa mearga in voia ei.
In scurt timp se aflau la cimitir alaturi de rudele ,prietenii si cumoscutilor celor decedati.Tricsy era cu capul plecat si ambele maini pe fata incercand sa isi stearga lacrimile sis a se calmeze.
-Tricsy…iar te musti?spuse Diva dandu-i mana de la gura.
-Nu… urmele astea le am asa , cred ca sunt alergica la ceva si eu nu stiu , totusi si tu ai aceleasi urme ca si mine!
-Da…mmm…vezi?Asa ma calmez si eu,in dimineata trecuta am inceput.Dintottdeauna m-am intrebat de unde ai urmele alea ca niste floricele rosii pe maini,abia ieri mi-am dat seama.zise muscandu-se pentru ai devedi ca nu trebuie sa se ascunda.Tricsy,spune-mi ce te doare oricand!Nu-I nevoie sa te mai musti pentru a te calma.
-Nu pot…oricum nimeni nu trebuie sa sa stie.Nu vreau sa impovarez pe nimeni cu chestii asa banale si lipsite de sens .
-Dar,Tricsy,tu nu impovarezi pe nimeni si nu te mai musca! Ma auzi?tipa Diva revoltata .
In zadar,Tricsy isi duse mana la gura muscandu-se din nou,pe buzele si in jurul acelui loc aparura firisoare de sange ce se scurgeau pe rochie.Incetisor se aseza jos plangand.
-Diva ,spune-le lui Matei si Den sa ii zica acelui am sa il scoata pe Simon de acolo…te rog Diva!Nu-i lasa,te rog zile sa se opreasca!Spunele sa le scoata de acolo pe Dee Dee si Dora nu au ce cauta acolo.Timmy si micutul K nici atat nu au ce cauta acolo.Diva te rog spunei Saiei macar sa ii opreasca ea,daca nu ii opriti ,ma duc dupa ei.spuse enervate la culme ca nimeni nu vrea sa o asculte.
-Dhean,tine-o de maini1Tricsy nu te mai uita acolo,sunt absolut sigura ca ei nu ar fi dorit sa te vada plangand!
-Haide ,Tricsy asculta-ne sip e noi macar o data.spuse intorcand-o spre el, Dhean.Asa…calmeaza-te…suntem aici.Iti suntem alaturi orice s-ar intampla.
In zgomotul clopotelor si al rugaciunilor preotilor,Tricsy izbuccni si mai tare in plans.Matei ii era alturi familiei sale si familiei Martin care la randul lor ii sustineau pe ceilalti.Saia si Rose stateau imbratisate stergandu-si una alteia lacrimile.Diva ne mai putandu-se abtine ,se musca de mana stanga.Locul incepu sa devina din ce in ce mai populat.Televiziunea incepu sa relateze de acum sfarsitul slujbei.Un morman de flori se aflau se sicriele tuturor.In mintea sa,Tricsy isi amintea diferite momente ce le petrecu-se alaturi de ei.Vrivirea ei era atintita undeva pe cer,unde parca imaginile cu ei erau imortalizate intr-o fotografie.Fetele lor zambitoare o faceau parca sa viseze.
-Nu va voi viza niciodata!Voi pentru mine ve-ti trai vesnic,va promit ca mereu va voi purta cu mine in suflet.isi spuse asta in gand apoi se desprinse din bratele lui Dhean intorcandu-se spre multime ,se apleca si rosti cu glas tare:Imi pare rau pentru tot ce s-a intamplat nu voi mai spune deacum niciodata pentru ca ei oricum nu se vor mai intoarce.Ceea ce vreau sa spun e ca imi voi asuma toata vina daca e nevoie,numai sa stiu ca nu le voi pata memoria.
Un nor de ploaie isi facu aparitia aducand cu el multe picaturi si multe lacrimi pe fetele oamenilor prezenti.Inainte ca ploaia sa isi intre in rol deplin Tricsy rosti ca si cum cineva e in spatele ei si o asculta: Vine soarele si la mine in inima…e cald si …incep ca ador aceasta senzatie stranie.
Intorcand capul spre morminte cateva soapte iesi din gura ei.Ele fiind:Imi veti lipsi.Zambind se intoarce si incepu sa alerge printer morminte cautand parca ceva anume.Se opri in cele din urma dupa cateva minute de cautari.
-Scuze ca nu am venit deloc la tine,am facut asta doar pentru ca am vrut sa iti pastrez imaginea vie.In tot acest timp am vrut sa cred cat u esti departe alaturi de Endi.Am sperat ca intr-o buna zi va voi revedea ,dar acum stiu ca a fost doar o speranta falsa.Iarta-ma,ca nu mi-am tinut promisiunea fata de tine dar e pre dureroasa,azi mi-am dat seama abia ca tu nu mai esti langa mine.E tarziu,stiu asta!spuse fata neoprindu-se din suspinat in fata unei pietre funerare atent ingrijita si plina de flori proaspete
Acea piatra funerara avea poza cu chipul prietenei sale dragi inramata in roz si intr-un colt scris marunt,,Ma voi intoarce!,,.Vazand astea Tricsy izbucni in ras.Parca stia ca ceva nu e in regula dar ignora acea senzatie.Stropii cei grei de ploaie fura inlocuititreptat de niste picaturi inoffensive lasand loc printer nori soarelui sa lumineze.O raza a soarelui lumina parca dinadins numele scris.
-Mmm…mi-am amintit.Ma intorc in cinci minute draga mea Helenna.spuse Tricsy ridicandu-se si incepand sa alerge din nou.Vroia sa-I cumpere florile ei preferate.Intr-un moment de neatentie se impiedica si cazu pe un morman de Frunze
-Of,Trics,cand te vei invata sa nu mai faci contact cu pamantul?se auzi o voce din neant aparuta.
-He..Helenna?Dar cum?Esti o fantoma?spuse incapand a rade.
-Pai..nu sunt.
-Dar atunci, cum se face ca iar mi-ai aparut in fata?
-Ti-ai pierdut cunostinta din cauza cazaturii…hahaha,glumeam ,glumeam.
-Ma sperii!
-Dar nu vreau asta!Ia vin-o tu incoace.si-un zambet aparu pe fata ei luand-o pe Tricsy in brate,incepand a vorbi din nou.Iti mai amintesti ultima saptamana care am petrecut-o impreuna?
-Da mi-o amintisec….sunt prezente in memoria mea tot timpul.
-Ma bucur sa aud asta….pentru mine acele clipe inseamna mult.Fetele voastre zambitoare m-auu facut sa am si eu un mic suras in suflet,chiar in pofida durerii ce o aveam.Tu si Andrew mi-ati facut ultimile clipe de trait niste momente unice ,chiar si acum imi vine sa zambesc cand imi amintesc cum va prosteati prin salon si cum o terorizati pe micuta Saia.Ooo..doar nu plangi din nou,Tricsy?ii spuse dulce.
-Imi lipsesti Helenna…am multe regret legate de acel eveniment si….
-Shaaaat…. Gata nu te mai gandi la alea.Gata,au trecut…in plus imi pare bine ca nu ai fost atunci de fata,asa amintirea mea iti ramane vie in subconstient si in plus nu ai pierdut multe,doar cum boceau mai toti la patul meu si mai stiu ca sit u ai facut asta chiar daca te-am rugat sa n-o faci!Apropo te salute ceilalti sit e roaga sa zambesti sis a fii mereu vesela , ca daca nu o faci te vor bantui toata viata!
-Voi incerca…se aude intr-un sfarsit din gura fetei schitand apoi un mic zambet in coltul gurii.
-Asa te vreau,numai ca zambetul ala nu e destul de larg!zicand astea ii baga degetele in ambele colturi ale gurii si ii arata cum ar trebui sa zambeasca.
Pentru prima data Tricsy nu regret si nu avea ganduri sumbre legate de viata sa. ,, Soarele “ chiar ii radia si ii incalzea sufletul la fel ca si zambetul Helennei.,,E o dulce ”isi rosti fata in gand in timp ce imaginea ei devenea din ce in ce mai neclara.Inainte de a disparea Helenna o cuprinde din nou sarutandu-i frunIea si rugand-o sa fie vesela.Vru sa-si duca din nou mana la gura dar se razgandi.Isi intoarce fata catre mormantul frumos impodobit al celei ce purta numele Helenna Josan.
-Vreau sa fiu prima cate iti ureaza,,La multi ani!chiar daca ziua ta e maine,iti multumesc..iti multumesc din suflet.
Telefonul ii suna facand-o sa tremure ,in cele din urma prindre curaj si raspunde:
-Alo?Tricsy?intreaba Saia
-Da eu sunt!
-Ce bine.Te-am cautat cu totii mai peste tot.Unde esti?
-La cimitir…aveam de terminat ceva…
-Inteleg…ti-ai facut curaj deci…
-Iham, m-am dus la ea la mormant in cele din urma.spuse cu o voce joasa ce incerca sa ascunda cu adevarat ce simte.
-Sunt fericita sa stiu ca in sfarsit ai trecut pe la ea,erati asa de bune prietene…nici nu imi vine sa cred ca a trecut cinci ani si ceva de cand ea a plecat dintre noi!
-Stiu,eu ..eu chiar nu am vrut deloc sa ii patez memoria dar dupa ce am aflat ca a murit i-am spus lucruri absolut oribile….mi-as dori sa fie aici ea si Endi.Imi lipsesc amandoi mult de tot.
-Tuturor ne lipsesc.Chiar daca noi eram mici atunci,Helenna ne ajuta intotdeauna sa fim ca ea.Iti mai amintesti atunci cand venea dupa Andrew sic and ne vedea pe noi doua imbricate ca baietii ,ne lua la ei acasa si ne aranja?
-Da.spuse incepand a rade.’’Voi sunteti fetite si ar trebui sa fiti ca niste printese nu ca niste huligani!Uite ce frumos vas ta cu fustite si fundite in par!”de fiecare data ne repeat asta.
-Ihim…oricum mie imi placea cand ne prindea moate si ne arata cum ar trebui sa fim si imi placea mult sa o vad alergandu-te de fiecare data cand vroia sa te pieptane sis a-ti spele din nou fata.zise razand Saia.
-Hei ,da si tie iti facea acelazi tratament.spuse victorioasa Tricsy.
-Da ,recunosc ,imi era draga sao vad nervoasa…
-La fel de mult cum iti placea de Endi?
-Mi-a trecut de mult…eram micuta atunci si chiar daca l-am asteptat atata timp sa imi dea o veste ,nu am primit nimic.Pentru mine el e ca si Helenna.Am alte planuri de viitoar.Ohh ,mi-am amintit,maine ai putea sa vii la locul nostrum secret?
-Sa vad,acum tot ce imi doresc e sa imi mai revin.
-Inteleg,inteleg…atunci mai vorbim noi.Daca ai nevoie de ceva sa imi spui.Noapte buna draga mea.
-Da,noapte buna.spuse zambind Tricsy inchizand telefonul si intorcandu-se de la poarta cimitirului cu un buchet mare de lalele rosii sangerii asezandu-l in fata mormantului,oftand ii zice din nou:La multi ani,draga mea!Din pacate trebuie sa plec dar voi reveni curand cu un buchet si mai mare de flori!
-Speram sa fiu primul care ii zice la multi ani Helennei!se auzi din spatele fetei pe un ton miorlaitor.
-Hmmm ,am facut ceva rau?spuse fata intorcandu-se si zarind pe cineva cunoscut ,blocandu-se din a mai rosti ceva.
Cu un zambet cald pe fata, acea persoana continua:Nu ne-am mai vazut de mult,Tricsy…
Fata isi duse mainile la ochi in timp ce doua brate subtiri o cuprinsese incercand sa ii arate ca nu viseaza sic a totul e real.
-Bine ai revenit…ma bucur sa te vad cupa atata timp…se auzi in cele din urma din gura ei.