Scantei de 4 aprilie

Saitou:
Rosind puternic, simtind ca si eu eram la final, am raspuns:
-Cum te simti tu mai bine.
Am spus zambindu-i nevinovat.

I-am zambit dulce apoi i-am prins buzele intr-un sarut dandu-mi drumul in el. Am cazut obosit peste el, sarutandu-i suav obrazul.

Saitou:
M-am eliberat odata cu el, acum incercand sa-mi reglez respiratia.

-Esti... bine? spun eu privindu-l iubitor.

Saitou:
-Da...
Am raspuns zambindu-i sincer. Ma bucuram ca era alturi de mine.

L-am luat in brate, insa respirand greu si i-am soptit:
-Te iubesc.

Saitou:
Cuvintele sale mi-au facut inima sa se stranga dureros, dar dulce. Asta era iubirea si cu siguranta ca i-o purtam.
-Si eu te iubesc.
AM spus sincer.

I-am prins barbia cu mana apoi l-am sarutat nesatul.

Saitou:
Am raspuns la sarut bucurandu-ma de fiecare minut.

Am adncit mai mult sarutul, inima mea batandu-mi cu putere. Era dingurul pentru care simtisem asta. Simteam nevoia de a-l proteja, de a fi al meu. Si asta si avea de gand sa fac.
-Nu te voi mai lasa niciodata, i-am spus eu stregandu-i cu un deget obrajii lui inca umezi.

Saitou:
-ma bucur sa o aud.
Am raspuns zambind, iar inima mai avea putin si imi iesea din piept.

I-am prins mana in a mea, degetele noastre intersectandu-se si i-am sarutat protectiv fruntea.

Saitou:
AM strans usor mana lui ca semn ca nu am de cand sa ma despart de el vreodata. El este cel care mi-a aratat ce inseamna sa iubesti.

I-am zambit usor apoi i-am spus:
-Ce-ar fi sa ne imbracam?

Saitou:
-Corect...
Am zis dandu-mi seama ce si cum. Am incercat sa ma misc, dar am simtit ca sunt cuprins de durere in partea de jos.
-Auci...
Am zis soptit.

-Te doare? sm spus eu ingrijorat. Scuze..

Saitou:
-nu ai de ce sa-ti ceri scuze si da doare.... putin....
Am spus sincer zambindu-i.

-Am incercat sa fac asa fel incat sa nu te doara, spun eu luandu-l in brate. Imi parea sincer rau.. Trebuie sa fiu si mai bland de atat.

Saitou:
-Stai linistit, nu a durut asa tare si nu-ti fa griji o sa-mi revin imediat.
Am spus zambind simtindu-ma bine in imbratisarea sa.

-Amm.. Bine.. Daca spui tu, spun eu dandu-i cu greu drumul si incepand sa ma imbrac.

Saitou:
Mai cu chiu mai cu vai am reusit sa ma imbrac in pantaloni si sa-mi iau boxerii, apoi am luat si camasa pe mine, inchizand-o la cativa nasturi.
-Ai vazut cumva unde a zburat carnetelul?
Am intrebat confuz, desi nu prea cred ca ma voi putea duce undeva acum pentru rezolvarea vreunei crime.

M-am aplecat usor dupa carnet si i l-am dat.
-Poftim, scumpule.
Am inceput sa rad in interios de ceea ce tocmai spusesem. "Scumpule?" De unde o fi venind si asta?

Saitou:
Am rosint cat l-am auzit si am raspuns usor balbait:
-Mul...Multumesc.
Dupa care mi-am bagat nasul in carnet.

-Ce dragut esti cand te rusinezi, spun eu prinzandu-i corpul in bratele mele.

Saitou:
Rosisem si mai tare. Chiar trebuia sa specifice? Oh, Saitou ce e cu tine? De cand ai acest comportament?