Scantei de 4 aprilie

Saitou:
-Te intereseaza?
Am spus aratand spre carnet. nimeni nu mai incercase sa rezolve ceva legat de mistere sau crime cu mine.

-Da.. sunt foarte curios, spun eu cu un zambet larg pe fata.

Saitou:
-Pai hai mai aproape sa vezi si tu ce incerc sa rezolv.
Am spus zambind. Nu crd ca trebuia sa ma tem in preajma lui... Nu aducea a pericol.

M-am apropiat usor, analizand scrisul din carnet.
-Imi permiti? spun eu punand mana pe carnet, vrand sa-l iau.

Saitou:
-Da.
Am spus lasand carnetul pentru a-l lua el.

Am luat canetul si am citit cu atentie tot ce scris acolo apoi i-am spus:
-Sa stii ca te pricepi. Sunt foarte tari cazurile.

Saitou:
-Ce crezi despre cel cu hotul de organe? Car dintre suspecti crezi ca e?
Am intrebat ganditor.

-Hmm.. Ar putea fi dealer-ul de droguri. Adica.. A vandut droguri de ce nu ar vinde si organe. Insa nu cred ca ar avea atat de multa influenta in acea zona. Desi.. cu niste bani se poate rezolva totul. Sunt multe variabile de luat in calcul, spun eu uitandu-ma cu interes la carnet.

Saitou:
-Si totusi nu. Desi dealerul atrage suspectii este exact ce adevaratul criminal vrea. Nu exista sansa mai mare decat sa dai vina pe altul. Adevaratul criminal este ultimul suspect al politiei, un simplu vanzator intr-un chiosc de bomboane. Organele vandute sunt mereu foarte tinere, deci poti trage concluzia.
Am spus calm si explicand, zambindu-i.

M-am uitat uimit la el apoi i-am spus zambind:
-Wow.. Si eu care credeam ca sunt bun la rezolvarea misterelor. Sa stii ca esti tare bun.

Saitou:
-Neavand ce face de cand sunt mic, cred ca ma pricep pana la urma.
Am spus zambind. Chiar ma simteam bine cu tipu asta.

-Da.. Si eu am cam ramas somer de cand... mi-am implinit destinul, spun eu dand capul pe spate.

Saitou:
-Ce destin? Si cum vine asta somer?
Am intrebat curios. Era ciudat sa fiu asa, dar culmea ca sunt.

-Eee.. Am ajuns demon dintr-o prostie. Nu sunt de mult timp. Destinul meu a fost dorinta mea de a o ucide pe cea care mi-a distrus copilaria. Nici acum nu-i stiu clar numele, insa a fost cea care mi-a distrus toata viata. Si.. Am omorat-o. Dar m-a facut ca ea, adica demon. Nu-mi pare rau, insa as vrea sa am o ocupatie, ceva care sa imi tina in priza atentia.
I-am zambit slab apoi i-am spus:
-Nu stiu de ce ti-am spus toate porcariile astea.

Saitou:
-Nu sunt prostii. In caz ca vrei sa stii despre parinti mei, ai mei m-au renegat. Numai demon nu le trebe la usa casei. pana la urma,am gasit misterele si crimele ca fiind o ocupatie.
Am spus zambind.

-E bine ca ai gasit ceva la care sa te pricepi. Eu sunt cam inutil... As vrea sa fiu ca tine, spun eu oftand nemultumit.

Saitou:
-Hei, nimeni nu e inutil.
Am spus asezandu-mi mana pe umarul sau ca sa-l consolez si am zambit.

-Mersi, spun eu privindu-l in ochi. I-am zambit dulce si mi-am pus mana peste a lui.
-Acum ca o spui tu ma simt mai bine.

Saitou:
-Nu inteleg care ar fi diferenta dintre faptul ca o spun eu si faptul ca ar spune-o altcineva.
Am spus zambind.

-Ai simtit vreodata ca vrei ceva cu o persoana din momentul in care o vezi? spun eu zambind.

Saitou:
-Nu inteleg la ce te referi.
Am spus putin confuz. Ciudat, nu mi s eintampla sa fiu confuz.....

-De cum te-am vazut am stiu ca am vrut sa fac asta, am spus eu mangaindu-i incet chipul si apropiindu-mi buzele de ale sale.

Saitou:
Am ramas blocat si mai multe nu. Parca nici nu doream sa ma misc, ce aniba e cu mine?! Sper ca fata mea nu e rosie caci mi-o simt asa de calda...

Am zambit cald apoi i-am spus:
-Daca vrei sa ma opresc, spune. Esti cam rosu.

Saitou:
-Rosu?!
Am spus surprins. La naiba, nu se putea!