Dialoguri.. dialogate.

Ryuuka:
-Asa e.
Am spus zambind.

L-am luat din nou de mana si am inceput sa mergem prin ploaie. Eram singuri pe strada, doi nebuni ce se iubeau in ploaie.

Ryuuka:
imi placea la nebunie, chiar daca eram ud leoarca. Alaturi de el, prin ploaia abundenta, picaturile formand un dulce sunet.

M-am oprit deodata. Nu suportam sa ratez un moment asa bun, astfel incat l-am luat din nou in barte, sarutandu-l. Era asa dulce incat nu ma puteam abtine. Era mai mult decat perfect.

Ryuuka:
Am raspuns la sarut, bucurandu-ma de gustul sau dulce si minunat ce ma facea sa ma topesc pe picioare, parca ploaia nu ami era asa de rece si nici nu imi pasa de vantul usor ce trecea pe langa noi, doar de buzele acelea moi si dulci.

Am continuat sa-l sarut, lipindu-l de mine, de parac as fi vrut sa ma contopesc cu el la fel cum faceau picaturile reci de ploaie pe corpurile noastre.

Ryuuka:
Incetul cu incetul firele realitatii se pierdeau in cele visatoare ale iubirii si ale singurului sentiment ce ma tinea lipit de el: era mai mult decat iubire, ceva ce nu putea fi descris in cuvinte, nici exprimat ci doar noi doi sa stim ca este acolo, in sufletul nostru facandu-ne sa fim uniti mereu.

Pierdusem clar contactul cu realitate. Frigul se transforma in caldura, ploaia in petale de flori, vantul rece in unul caldut de primavara. Iar el; el era atat de dulce, atat de minunat. Il iubeam si stiam asta; si el o stia, eram facuti unul pentru celalt.

Ryuuka:
Fulger, tunet, vant si ploaie, de langa el, de langa buzele sale nu ma mai desparteau, iar inima pompa sangele cu putere, lasand sa se auda bataile sale ce acum pareau ale unui gong, un sunet creat parca pentru a fi simtit si auzit de catre el. Doar chipul sau, vocea sa, gustul sau, toate astea conturandu-l pe el, doar asta puteam sa vad in spatele pleoapelor mele inchise, iar gura mea era mai mult decat fericita sa fie dominata in valsul pe care doar el si eu il dansam cu spiritele noastre.

Daca as fi putut tipa de fericire as fi facut-o insa buzele noatre erau prea unite, de parca ar fi fost lipte. Si asa si erau; nu voiam sa ii mai dau drumul, nu voiam sa stiu ca mai este realitate. Decat el si acel sarut...

Ryuuka:
Bratele mele subtiri se incolacisera in jurul gatului sau, fara sa rup vreo cipla sarutul. Imi miscam usor capul, asemeni lui, in momentele de respiro, fara ca vreunul sa vrea sa intrerupa ceva atat de magic si parca rupt din alta lume, cea a fericirii eterne.

Cat timp trecuse? Nici eu nu mai stima, stiam doar ca am din ce in ce mai multa nevoie de buzele sale, de atingerea sa, de el.

Ryuuka:
Simteam ca daca se va departa fie si un centimentru voi muri de dorul sau, parca inima lui se lipise de a mea, facand-o sa bata tare, mult mai tare ca oricand. Timp, realitate, tot ce era in jur si exista acum nu mai erau reale, tot ce mai era real eram doar noi doi.

Ud, infrigurat si foarte fericit. Cuvinte ce defineau starea mea din acel moment. Nici ca putea fi mai romantic sau mai frumos de atat. Era perfect, absolut divin. Simtisem pentru el mai mult decta mi-am imaginat ca pot simtit vreodata. Voiam sa fie vesnic al meu, sa il stiu in bratele mele, sa il protejez, sa stiu ca buzele lui le vor intalni la nesfarsit pe ale mele.

Ryuuka:
Euforie... Un sentiment ce poate ca nu exprima indeajuns... Asa este, eram mai mult decat euforic, mai mult decat fericit, mai mult decat implinit, simteam... ceva ce nu poate fi descris in cuvinte, inuman, divin si totusi un sentiment ce ne apartine doar mie si lui.

M-am desprins de sarutul lui pentru ca am stranutat. Se pare ca aveam sa racesc, insa nu imi pasa. Eram cu el si asta imi pasa cel mai mult.

Ryuuka:
Am zmbit iubitor, privindu-l. Il iubeam din toata inima si puteam fi sigur.

-Cred ca voi raci, am spus eu stranutand din nou.
-Dar nu imi pasa.

Ryuuka:
-Hai totusi sa plecam din ploaie.
Am spus zambind.

-In regula, am spus eu zambind si mergand spre casa.

Ryuuka:
Mergeam alaturi de el zambindu-i.

Ajunsi acasa Mi-am dat jos repede tricoul si m-am sters cu un prosop.

Ryuuka:
-Ai avea cumva un tricou de schimb in locul astuia? Si pantaloni?
Am intrebat zambind, fiindca eram ud pana la piele.

-Da.. Dar mai intai, am spus eu tragandu-l dupa mine spre baie. L-am intors cu spatele la mine, apoi iam dat jos tricoul.

Ryuuka:
-Ce?
Am intrebat confuz.