« Înger În Acţiune » [+12 . +18]

Subiect: « Înger În Acţiune » [+12 . +18] Mar Iul 19, 2011 11:01 pm

OK. Deci:
Ficul acesta nu l-am început decât pe un forum anume, nu voi face reclamă.. deci nu am să spun pe care.
Oricum nu toţi poate îl ştiţi.
Din păcate acolo nu mă lasă cu +18 şi ficul cam trebuie să aibă, aşa câ îl deschid şi aici.
Ficul are maxim 2 capitole scrise.
Deci e bine. ^^
Sper să vă placă.

Capitolul 1:
"Dragul meu înger..."

Stăteam rezemată cu coatele de pervazul unui geam din living.
Focul mocnea în şemineul aflat între cele două rânduri de dulapuri pline de cărţi, prăfuite de un veac întreg.
Câldura se instalase creindu-mi o stare de comfort într-un anotimp alb şi pur precum acesta care se râsfrânse asupra capitalei nipone.
Cerul părea trist, cenuşiu... de unde câdeau mii de biluţe rotunde şi neuniforme de fulgi jucăuşi care se alăturau vântului nărăvaş, formând un dans plăcut privirii mele complet cumprinse de basmul acesta lăptos şi râcoros. Oriunde priveam doar zâpadă puteam să vâd, încetul cu încetul pâmântul uscat şi fără de viaţă prindea o mantie lucioasă şi albă, pufoasă dar extrem de rece, precum şi crengile zdrenţuite de timp acum se îmbrăcau cu veşminte de sărbătoare... fiindcă noaptea de Crăciun se apropia treptat, mai erau câteva ore şi totul era încâ în pragul pregătirii. Nu doar oamenii alergau de colo-colo pentru împodobiri, cât şi natura îşi pregătea straiele pentru noaptea aceasta magică ce urma să vină.
Privind aşa de întens pe geamul cel aburit din cauza atmosferelor create în jurul lui, am omis complet vorbele care se auzeau sparte în timpanele mele, ale celor aflaţi în camera aceasta împreună cu mine.
Pur şi simplu aspiram la vise în momentul acesta de linişte şi pace. Fiinţa mea parcă fiind hipnotizată de jocul năstrujnic al fulgilor de afară, care se învârteau într-un ritm aşa de alert, fugind în diferite locuri, iar la final poposind de oboseală pe pământul rece.
- Sakura ! O voce feminină îmi atrage atenţia, iar eu, fată silitoare şi ascultătoare îmi întorc privirea spre acea persoană.
- Da, mamă ? Îi râspund frumos, fiindcă nu doresc să mai provoc vreun scandal.
- Fi o dulceată şi mergi şi anunţă-l pe tatăl tău ca să vină să mă ajute cu pregătirile de petrecere.
- Desigur.
M-am ridicat frumos şi am abordat o poziţe de drepţi, apoi am părăsit camera în care am fost înainte şi cu paşii repezi am fugit la tata în birou, dar nu înainte de a da peste cineva pe drum.
Câteva holuri străbătute şi câteva camere pătrunse şi imediat am zărit acea uşa mare, din lemn de abanos sculptată frumos. Mi-am aranjat ţinuta pe care o aveam pe mine şi am ciocănit cu ezitare, fiindcă înăuntru se auzeau şi alte voci înafară de ale tatălui meu mult iubit.
După am auzit un "intră", cu puţină sfială am deschis cu grijă uşa cea grea, împingându-mă cu gravitate asupra ei pentru a reuşi să o mişc. I-am salutat pe acei domni politicos, iar după mi-am fixat părintele cu privirea mea verzue, ascultănd ce dorea să-mi spună.
- Fica mea iubită ce te aduce pe la mine ? mă întreabă acesta pe un ton aşa de blând ca întotdeaună, apoi se ridică din poziţia lui comfortabilă pe care o abordase pe scaunulul din mătase neagră-maronie.
- Scuze că te întreurp tată, nu ştiam că avem deja musafiri, dar mama... doreşte neapărat să te vadă, fiindcă are nevoie de ajutorul tău pentru câteva aranjări. Vocea mea era sfioasă, dar am prins destul de mult curaj atunci când dânsul mi-a zâmbit mulţumit de întroducerea mea în cameră.
- Ah...Desigur.
- Domnule Haruno dacă aveţi treabă, putem reveni în altă zi, oricum se apropie noaptea de Crăciun deci..
- Să nu te aud Yoru, eşti bine venit şi tu cât şi amici tăi care te-au însoţit aici la mine şi de ce nu... poate vin şi iubitele voastre.
Cât de generos putea fi tata, un adevărat bărbat,cu suflet.. dar cam prea mare.
- Vă mulţumim, sper că nu este un deranj foarte mare ? Întreabă domnul Yoru, al cărui nume l-am aflat tocmai acum.
- Ah, ce amuzant eşti... La câte persoane se vor strânge aici, voi sunteţi ca şi familie.
Tata a început să râda destul de zgomotos, dar îi dădeam dreptate. Fiindcă o mulţime de oameni aveau să se străngă la noi şi cu toţii vom petrece această seară magnifică.
Am părăsit camera lăsându-i din nou singuri, dar imediat ce eu am făcut câţiva paşi înainte, au ieşit şi ei dând mâna unul cu celălalt, apoi nu i-am mai putut vedea fiindcă au luat-o pe celălat coridor.
Am oftat cu un zâmbet mic pe chip şi până la urmă m-am refugiat la mine în cameră, de unde aveam să-mi sun prietenele pentru a le invita şi pe ele la petrecere şi desigur şi pe părinţii lor, fiindcă tata s-ar fi supărat pe mine dacă nu făceam asta. Mereu îmi spune cu un zâmbet aşa de sincer pe chip: "Eşti singurul meu copil Sakura, vreau să fi mereu fericită, iar zâmbetul să nu-ţi dispară niciodată de pe chipul tău angelic şi fin."
E linguşitor rău de tot, dar nu am ce să-i fac, însă nimeni nu-l iubeşte mai mult ca mine, iar femeia cu care tocmai s-a logodit acum de curând şi care trebuie să-mi devină peste câteva luni mama... nu prea observ ceva sentimente pentru acesta, cred că tot ce vede ea la el sunt doar averile şi duzina de bani pe care familia Haruno o deţine...
Trist, fiindcă de când a murit mama am simţit cum o parte din inima mea s-a rupt pe veci, iar acum când tata mi-a dat vestea că voi avea o nouă mama aveam să sar de bucurie în sus, dar când am descoperit ce fel de femeie este, pur şi simplu am simţit că acel gol nu se v-a mai putea reface şi că v-a rămâne pe veci aşa...
Cu privirea tristă am apucat telefonul de pe birou, unde am format numărul uneia dintre cele mai bune prietene ale mele, apoi altul şi tot aşa mai departe, până când am terminat lista cu aceştia.
Pe geam se putea vedea cum totul se înegura, stelele deja strâluceau pe bolta pictată de cerneală, îmbibată într-o noanţă de basm.
Mi-am adus aminte abia pe ultima sută de metri că trebuia să fug până în centrul oraşului ca să-i cumpăr un cadou lui tata. Imediat am alergat până la dulap de unde mi-am scos o bluză groasă şi pufoasă pe care am îmbrăcat-o şi după o pereche de blugi albaştrii, iar în picioare cismele albe şi o geacă de aceiaşi culoare ca cizmele.
Val-vârtej am ieşit pe uşa de la întrare, lovind câţiva învitaţi care se pregâteau să ciocăne. Mi-am cerut scuze şi le-am spus că pot întra, fiindcă totul este gata.

Centrul era plin de lumini sclipitoare, multicolore, aranjate frumos pe brazi ce înconjurau străzile sau pe tufele frumos amenajate.
Miresme cât se poate de plăcute îţi înfundau simţurile, râsfăţând pe toţi cei care treceau pe lângă rafturile pline de mâncare.
Totul era împodobit de sârbâtoare, doar eu începeam să-mi pierd zâmbetul... findcâ într-un fel mă simţeam foarte singură... Tata era foarte ocupat şi mai des uita de mine, fiind şi prea asaltat de acea femeie nesuferită, care i se cocoţa precum o maimuţă în cap. Nu am fraţi sau surori cu care să-mi petrec timpul, prietenii mei au fost şi ei ocupaţi zilele acestea şi eu treptat am fost dată afară din peisaj, ştearsă cu radieră, fiindcă existenţa mea nu prea mai are importanţă pe acest pământ, de care nu prea am putut beneficia în ultima vreme.
Inima mi se frânge încetul cu încetul, simt asta fiindcă durerea devine insuportabilă, iar lacrimile stau gogoloaie ca să se rostogolească pe obraji mei îmbujoraţi de la frig.
Încerc să nu fac şcene, dar mi-e greu, trebuie să fiu puternică şi să nu renunţ aşa de uşor... simt că nu sunt aşa de singură.
Vântul a bătut lin, împrăştiindu-mi şuviţele rozali ale părului ascuns sub fular, mi-am ridicat încet capul spre cer şi o stea stălucitoare mi s-a ivit în privire.
Atunci chiar am simţit o căldură care mă apasă... şi mă face să zâmbesc. Palmele mi le-am unit, iar pleoapele mi le-am închis:"Dragul meu înger, tu cel care mă priveşti de sus.. vreau să-ţi mulţumesc fiindcă eşti acolo lângă mine mereu şi mă înveseleşti cu sclipirea ta puternică şi caldă. Te rog eu nu mă părăsii, fi mereu alături de mine şi protejează-mă de tot ce este mai rău. Te iubesc !"

Subiect: Re: « Înger În Acţiune » [+12 . +18] Mier Iul 20, 2011 2:46 am

Helo !

Deci , fiind primul capitol nu am prea mult de comentat .

Ok , mi-a placut ultima parte , ceea cu ingerul . :D
Dialogul nu este sec , ai descris destul de bine si vocabularul imi place . Aspectul e frumos .

In concluzie ,
te astept cu next-ul .

Cya <3 !

Subiect: Re: « Înger În Acţiune » [+12 . +18] Mier Iul 20, 2011 4:00 am

Bunaaa ! Ai pus un fic , iai !

Este foarte interesant , sunt sigura ca ai tu o idee super pe acolo . :D
Aspectul imi place mult , mai ales ca ai scris cu diacritice .
Imi place si cum povestesti , mai mereu gasim epitete si tot felul .
Greseli ai cateva , cum ar fi " fica - fiica " , " întreurp - intrerup " , " se v-a mai putea reface şi că v-a rămâne - va mai putea , va ramane [ este vorba de persoana IIIsg. , viitor " , " findcâ - fiindca " " cismele - cizmele " , " nu mă părăsii - parasi " . :P
Sa nu crezi ca ti le-am aratat pentru ca nu stii cum se scriu , stiu ca le`ai gresit deoarece te`ai grabit sau nu ai fost atenta .
Sper sa nu te superi ca ti`am atras atentia .
Te pup , astept next`ul ! :*:*

Subiect: Re: « Înger În Acţiune » [+12 . +18] Joi Iul 21, 2011 11:14 pm

Internetul meu ste in copac si copacul in aer... astept o mie de ani numai sa se deschida google...offf

Lasand stresul meu momentan sa trecem la ficul tau.
"Inger in actiune" ma interesant titlu , m-a facut curioasa , inainte sa incep sa citesc ma intrebam " Va fi vorba de un inger cu mitraliere care lipta in Avganistan?" Nu! Este un fic cu Sakura care are un tata , o mama in mormant si inca o potentiala mama pe capul lui taica-su.
Interesant... pe mine una m-ai facut curiosa deci sa vedem cum dezvolti!

Subiect: Re: « Înger În Acţiune » [+12 . +18] Joi Iul 21, 2011 11:38 pm

Nextul dragele mele.
Mersi de comuri fetelor, să ştiţi că accept şi critică.. chiar dacă am ajuns la nivelul acesta, tot cale lungă mai am.
Iar criticile sunt bine venite.
Oricum eu sunt critic.. dar nu pot să-mi critic ficul.. bine de modificat pot.. dar tot am nevoie de critică. : ))
Uitaţi şi linkul de la maşina cea frumoasă.. pe care la naiba`, că o ador şi eu XD : https://2img.net/r/ihimizer/i/lastbugattiveyron.jpg/

Lectură plăcută. ; ))

Capitolul 1:
Eroul din umbră

În minte doar sunetul scos nestingherit al ceasului atârnat de perete, îmi mai putea distrage atenţia de la lucrurile cele mai importante ale zilei acesteia de intâi septembrie.
Toamna se instalase deja pe întreg oraşul Tokyo, capitala frumoasei ţari nipone. Luminile începeau să sclipească pe sticla geamului în care eu îmi aruncam adesea privirea verzuie.
Un chip plin de viaţă, însă cu nici un fel de expresie facială, braţele încrucişate la piept ridicând sănii acoperiţi de materialul scump şi de firmă al costumului albastru... Stăteam.
Priveam şi admiram, eram precum o păpuşă de ceară... Fără viaţă dar parcă acei obraji îmbujoraţi te purtau cu gândul că odată, de demult avea viaţă şi trăia regeşte.
Am surâs discret la gândurile care mă cuprinseseră subit, eram o naivă într-o lume plină de posibilităţi. Aveam tot ce mi-am putut dori şi nici un deget de al meu dat cu ojă de o culoare crudă. Un verde deschis totuşi cu tentă de strălucire movalie nu a fost ridicat, pentru a obţine acel amar de bani ca să pot să-mi cumpăr tot ceea ce inima mea şi-a dorit.
Pentru toate poftele mele au fost angajaţi mulţi oameni pentru a aduce profit imperiului nostru, exact... Haruno, un nume scris cu aur şi de neuitat. Prima fică a căpeteniei imperiului nostru de firme cu o diversitate de slujbe şi angajamente, viitoarea moştenitoare... dar cu o încăpăţânare cumpită.
Nici în ruptul capului nu aş...
- Domnişoară Haruno, a-ţi reuşit să completaţi hărtiile de înscriere ? o voce dulce, simplă de tânără secretară mi-a aruncat cu realitatea în gând şi m-am trezit ca după un somn adânc, realizând că de câteva minute bune terminasem cu acele hârti ce îmi vor adice succesul.
- Desigur, am zămbit eu discret.
Apoi după ce aceasta mi le-a luat de pe masă, m-am putut ridica uşurată şi liniştită. Mă simţeam de parcă un taifun ar fi trecut pe lângă mine.
Golul meu era unul bun şi nu aveam cum să renunţ aşa de uşor la această meserie care îmi crea o plăcere nemaipomenită. Mă calma doar gândul că aş putea cutreera întreaga lume şi că pot să comunic în voie cu toţi doar apelând la cunoştinţele mele avansate în limba şi literatura engleză.
Nu înainte de a părăsi biroul secretarei, aceasta cu zâmbetul ei mulţumit mi-a spus că mâine la ora când doar cocoşi s-ar mai trezi, trebuie să fiu la muncă.
Am aprobat din cap, trecându-mi degetele subţiri printre şuviţele rebele care îmi acopereau privirea încântată, dându-le la o parte şi apoi am părăsit frumos clădirea, trecând în exterior, adică afară în lumea reală.
Se întuneca treptat, vremea se răcea, iar lumea mişuna şi tindea la îmbulzeală.
Ah, câteodată îmi doresc să nu fie aşa de aglomerat totdeauna... dar nu am ce să-i fac, acesta este Tokyo, mereu vei fi întâmpinat de câte o melodie noua a artiştilor noştrii ajunşi pe culmile succesului sau de o reclamă la nu ştiu ce fel de produs. Vânzători care te privesc cu ochii lor proeminenţi, băgând cei mai temuţi fiori în tine...Aerul nu e aşa de curat precum pare, da.. asta este viaţa unui japonez.
Dar aş putea chiar acum să aterizez într-o zonă de munte, un sat frumos, plin de tradiţi ţipătoare sau plăcut de incitante. Însă şansele sunt minime, mâine de dimineaţă întru la lucru şi e prima zi.
Am început să-mi frec mâinile, dar era doar data de întâi.. cât de repede a venit frigul. Priveam în jur şi încercam să-mi găsesc un loc unde pot savura ceva cald de băut, sau chiar şi o prăjitură... dar de abia de am găsit un chioşc mic unde puteam cumpăra ceva bun cu un preţ pe măsura poftele mele rafinate.
Am început să înfulec acea plăcintă cu carne moale şi fragedă de pui. Îmi răsfăţam şi singură gusturile pretenţioase, nu doar comportamentul îmi era unul de fată răsfăţată, dar chiar şi gustul, mirosul îmi era fin şi ascuţit. Nu acceptam orice lucru.. obişnuit sau cum ar fi fost el de simplu, mai mereu tindeam spre ceva înalt, de rang mare. Cu toate că nu predam la un liceu cu o prestaţie remarcabilă, ci la unul modest şi de cartier... momentan eram mulţumită că o dorinţă mi-am îndeplinit-o şi că am reuşit să-mi termin studiile la timp.
În timp ce savuram şi o ceaşcă de cappucciono îndulcit prea mult, admiram drumul spre un părculeţ din apropiere. Expresiile celorlalţi, într-un anotimp ca acesta încă timpuriu de a purta un şeal sau chiar fular, mă amuzau pur şi simplu. Oameni oboşnuiţi, modeşti care se bucurau mai ales atunci când le mulţuimeai că ţi-au oferit o bomboană.
Mi se părea aşa de greu să fiu un om simplu, chiar foarte greu.
Încă de mică am fost crescută în puf, mereu la lecţi de pian, vioară, harpă sau de sporturi precum: tennis sau scrimă. Rar s-a întâmplat să merg la un curs mai dinamic... Mama mea noua nu mi-a dat voie la asemenea cursuri, mereu spunea acelaşi lucru: "Eşti Haruno Sakura, nu o simplă tânără ". Da, veşnica predică. Nu am reuşit niciodată să o înţeleg...
Acum cu toate că am douazeci si patru de ani, asta nu înseamnă că nu am educaţie sau că mă dezlănţui în cel mai haotic mod şi să ajung să fiu luată pe sus de poliţie. Nu.
Chiar dacă câteodată sunt o pacoste infernală, am inimă şi gândesc lucid atunci când ştiu că vine vorba de dezmăţ.
Mă retrag sau petrec, dar într-un stil mare şi elegant.. nu ţip sau urlu cu sticla în mână, ci prefer să-mi beau cocktailul liniştită la bar tocind de zor un subiect cu fetele mele, iar băieţii care ne ţintesc cu privirile lor ucigător de perversă, le alung cu o vrajă scurtă: "Bye, bye boys !" şi fac cu mână.
Da, sunt răsfăţată... dar educată. Însă de multe ori nici eu nu ştiu ce doresc, dar în momentul acesta vreau să ajung acasă la mine în cameră, iar menajera să-mi pregătească cada cu spume de arome exotice şi petale multicolore împrejur. Ah ce vis ! dar cine a spus că trebuie să visez pentru a primi aşa ceva...
Arunc repede ambalajul de hârtie al plăcinţii, odată cu paharul din plastic al băuturi cremoase şi fierbinţi la cel mai apropiat coş de gunoi. Privesc puţin strada şi vâd că destule cabine de taxi roiesc peste tot, aşa că ridic mâna şi unul se opreşte la primul împuls. Întru şi descriu destinaţia mea, iar la final şoferului îi plătesc fără să îi mai mulţumesc.
Cu paşi mari întru pe poarta din fier forjat, care deschidea cale liber unei grădini acum ofilite, însă încă pline de viaţă deoarece grădinarii se pregăteau să planteze flori de toamnă-iarnă şi mai în faţă se întindea somptoasa vilă a familiei Haruno, luminată în întregime.
Încep să alerg, fiindcă mă grăbeam să întru doar ca să mă afund în apa caldă şi plăcută pe care o pregătea menajera mea personală. Dar nici nu întru bine, că sunt întâmpinată de mama mea. Venea în viteză cu mersul ei ondulat, ţinând braţele deschise pentru a mă cuprinde mai apoi la pieptul ei mare.
Ce drăguţ... vreau să scap naiba odată. Îmediat ce-i simt prezenţa plăcută a tatei, sar de la dansa din braţe şi mă afund în ale tatei, care mă curpind iute şi cu putere. Strângerile lui îmi alină orice fel de durere, iar zilele chiar dacă ar fi furtunoase şi reci pentru mine devin însorite şi călduroase.
- Ah fetiţa mea scumpă ! Exclamă tata cu zâmbetul lui blând care se strecurase pe sub mustaţa zdrenţuită de timp.
- Of tati, ţi-am purtat dorul. Pe unde ai umblat ? Întrebarea mea a venit odată cu o privire înocentă care doar lui i-o prezentam, la fiecare întâlnire a noastră.
- Sakura, să ştii că am aflat de planurile tale.
Foarte repede, cum ? Şi aveam de gând să-i dau eu vestea. Desprinzându-mă de el, paşi i-am făcut înapoi şi privirea afundată în scorbura aflată între clavicule am surâs încet, dar ştiam că nu v-a fi supărat pe fapta mea îndrăzneaţă. Prezenţa mamei deja se răcise, iar ea plecase de pe holul care mai era din când în când călcat de câte un majordom sau servitor util, plecat să decurgă sarcini prin vilă.
Tata a tuşit în semn ca eu să nu-mi plec capul când port o discuţie cu cineva, precum el. Nu aveam de ce să mă jenez, dar simţeam nevoia să o fac... Nu ştiu cum de reuşeşte mereu să mi-o i-a din urmă cu veştile, aveam în plan o surpriză, dar oare are să-l încâte locul meu de muncă ?
- Tati, ascultă. Am spus eu emanând tot acel amalgam de emoţii năstrujnice care îmi jucau înodate în gât. Liceul la care eu am să predau este unul de cartier, nu cu rang înalt, de clasă sau care să deţină copi a căror cunoştinţe de dau pe spate. Priveam cu ochi către el aproape închişi, stătea la o distanţă mai mare acum din cauza faptului că mă îndepărtasem prea mult de el.
- Roza mea, îţi trebuie ochelari ?
- Ce ? Nu, nu, nu.. Sunt bine, şti doar că îi folosesc la citit doar. Am exclamat eu oftând mai apoi şi zâmbetul mi-a apărut înocent pe buzele mele rozali.
- Sunt mândru de tine, iar dacă coondiţiile pe care acel liceu nu sunt în măsură să te bucure, putem interveni cu câteva modificări.
- Mersi ! Dar momentan nu am nimic de spus, fiindcă nu am fost la liceul acela încă. Am spus toate acestea în timp ce urcam scările spre primul etaj de sus, unde se afla camera mea cea spaţioasă.
Făcându-i cu mâna şi acesta s-a pierdut pe holul cel acoperit de un covor lung şi roşu de mătase foarte fină, iar eu mi-am continuat drumul până când am ajuns să păşesc pe marmura albă şi strălucitor de luminoasă fiind în ea replectate luminile lampelor tradiţionale atârnate de pereţi.
Am tras aer adânc în piept şi apoi m-am descălţat chiar acolo, fiindcă doream să simt răceala podelei mele lucioase, care mă răcorea cu fiecare a tingere lentă pe care picioarele mele le executau de alungul holului.
Zâmbeam, a trecut ceva timp de când nu am mai făcut asta, însă imediat ce am prins cleanţa sferică şi aurie a uşi de la camera mea am simţit atunci când intru o răcoare de temut şi am presimţit ceva neobişnuit, un fior puternic străbătându-mi şirea spinări.
După ce mi-am revenit din transa subită am privit înăuntru, unde am observat-o pe menajera mea personaşă cum chitea ceva în braţe, sigur prosoape.
Am dat din umeri în sus în semn de neştiinţă, fiindcă eram complet ruptă de realitatea aceasta spartă şi aruncată într-un basm rece şi veştejit, din cauza sosiri prea timpuri a toamnei.
Cu cât înaintam mai mult cu atât simţeam că păşeam pe cioburi, iar pielea îmi era sfuşiată de acestea. Durere, cât de crudă poate să fie, dar niciodată nu m-am mai simţit atât de speriată sau nesigură de ce avea să se petrecă în următoarea secundă.
Mi-am ridicat capul odată cu privirea nedumerită spre balconul deschis şi puteam vedea cum perdelele se ondulau în viteză înauntru şi in afară... straniu, cât de puternic era vântul şi aerul, nici până femeia care îmi chitise acum câteva secunde prosoapele nu reuşea sub nici o formă să închidă uşile mari din sticlă ale balconului.
Iar de fiecare dată când se apropia parcă ceva o dădea în spate, aşa că văzând situaţia grea în care s-a pus, i-am ordonat să plece şi să-şi vadă de restul munci, fiindcă nu mă deranjat aşa de tare acest fenomen straniu care cuprinsese întreaga încăpere.
După ce uşa s-a auzit trântindu-se zdravăn, un vuiet precum un ecou s-a făcut auzit şi nici acum nu-mi dau seama cum se formase, înafară de mine nu mai era nimeni în această cameră...
Mă crispasem pe loc, din cauza acestei atmosferi grele şi îmbâcsite atât de straniu.. simţeam o căldură puternică venind .. dar de unde ? nici nu-i găseam răspunsul. Dar simţeam că mă topesc, de parcă aş fi picat în Iad, deodată pătrunsă de cei mai temuţi fiori posibili care se strecurau până şi ei sub pielea mea zgribulită, de frică.
Gândindu-mă puţin mai mult, fuga mă mai putea salva din acest infern fierbinte. Paşi mei s-au mărit, sărind până la balconul învolburat de vântul violent care transmitea ceva răcoare, pe care acum o puteam în sfârşit pe pielea mea fină. Tânjeam după aer rece acum, ceva pur şi simplu nu se lega, iar când am apucat de ambele capete ale perdelei fantomatice, ce se unduia precum valurile înspumegate ale unui ocean presat de o furtună îngrozitoare, m-a cuprins o stare de linişte şi calmitate.
Câldura s-a ascuns undeva, iar acum puteam admira cerul pictat cu cerneala nocturnă, brăzdat de un şir lung de steluţe strălucitoare. Luna şi ea cu aceste splendite astre şi sori, lumina blând oraşul plin de lumini orbitoare, care îmi strâpungeau privirea tulbure, ce încă reuşea să ţină frâu unor picături umede care nu au reuşit să se rostogolească pe obraji mei roşiatici de la văpaia aceia de flăcări nebune din dormitorul meu.
Lin şi pur, vântul se lovea de mine, dezmierdându-mi trupul cald şi acum prins într-un ritm tremurător, care aducea nesiguranţă.
Şi brusc parcă cineva mi-ar fi suflat în ceafă... Speriată şi luată prin surprindere privirea mea nu a neglijat restul camerei, dar acum totul fost cuprinsă de întuneric şi mă întreb cum de s-au stins luminile ?
- Straniu... Am şoptit eu în timp ce-mi masam gâtul.

După micul încident am reuşit să îmi fac o baie.
Trupul îmi era acoperit de un prosop scurt, nici până la genunchi nu ajungea dar era bun încât să-mi acopere părţile intime.
Un prosop îl ţineam pe cap, încâlcit odată cu părul meu lung şi roz, din care mai picau stropii de apă.
Cu paşi lenţi şi cu braţele întinse am reuşit să i-au o carte pe care o începusem acum ceva timp să o citesc. Vorbea de îngeri şi domoni.
Când aveam şapte ani am descoperit-o prăfuită într-un colţ de raft al bibleotecii din camera de studiu a vilei. Faşcinată de coperta învechită şi înteresant creată am luat-o fără a mai grăi în legătură cu ea, oricum ne aparţinea.
Abia acum citesc şi sunt cam pe la primele patru pagini. Timpul s-a presat pe umeri mei şi toată treaba nu se termină uşor, doar dacă nu te opreşti din a o ami face.
Lângă mine se afla un fotoliu mic de o singură persoană, de noanţă roşie şi cu câteva imprimeuri în formă de trandafiri, unde m-am şi aşezat cu cartea cea groasă. Ochelari deja îi aveam pe nas, iar degetele mele începeau să o răsfoiască, trecându-mi uşor ochii pe încă o foaie mai în faţă şi la final citeam.
Mobilul care se afla tot lângă mine pe o măsuţă din sticlă, a început să vibreze şi să se mişte ca să cadă. L-am prins repede şi l-am dus la ureche.
- Alo !
- Sakura ! Am tresărit când vocea aceea masculină şi răstită de volum mare mi-a răsunat în timpanul firav. Of slavă Domnului că ai sunat.
- Şi eu mă bucur să te aud, am spus eu pe un ton ironic de serios. Ce vrei Naruto ?
- Nu te pune pe jar, iubito ..
- Nu îţi permiţi un asemenea limbaj cu mine, ai iubită, adică pe prietena mea bună şi deja te dai la mine ? Ce e în capul tău băiete ?
Nervoasă de modul în care mi s-a adresat i-am şi închis, dar după a început din nou să sune.. însă spre bucuria mea era chiar Hinata.
- Mă bucur că eşti tu.
- Scuză-i comportamentul scumpo, aşa face, chiar dacă acum nu mai este adoleşcent şi e mai mult un om matur.. dacă ar şi fi, nu încerca să te seducă. Ne-am bucura să te avem aici la club cu noi, fiindcă nu există petrecere fără replicile tale înalte şi râsul tâu dulce. Nu vi ? Vocea Hinatei era scumpă, o iubesc mult şi din pricina aceasta renunţ la liniştea monotonă care a început să se abată la mine în casă.
Nu a dura de mai mult doua minute să-mi aleg o pereche de blugi mulaţi, cu o curea din piele fină, o bluză mai bufantă la capete şi verde, iar în picioare o pereche de sandale cu un toc convenabil mie. Câteva bijuteri, pecum două brăţări de aur la mâna dreaptă şi una din argint cu câteva pietre preţioase la stânga. Cercei, poşeta albă şi scumpă, cheile de la Bugatti Veyron-ul meu cel mult iubit.
Adoram maşina aceasta şi mă bucur că o am, nimic nu o poate înlocui.
Şi am pornit la drum după ce motorul a început să toarcă precum o felină, iar pe şoseaua acum liberă roţile mele lăsa dâre negre. Puteam spune că mă simţeam mai bine, dar tot ce s-a petrecut acum câteva ore nu puteam să găsesc un răspuns plauzibil pentru a descrie toate acele fenomene ciudate.
În mai puţin de şase minute m-am văzut în faţa clubului, după ce am parcat undeva lângă un bloc, fiindcă numai acolo am reuşit să găsesc spaţiu destul pentru Veyron-ul meu scump.
Geanta îmi era la umăr, arătam splendit aşa că fără a mai ezita am intrat fără probleme, fiindcă toti cei care lucrau acolo mă ştiau. Veneam des cu prietenii mei buni, deci totul era perfect.
Muzica suna frumos, lumea dansa şi nici vorbă de vre-o problemă seriasă, iar atunci când am zărit-o pe Hinata cu restul am alergat la ei, fără să dau peste cineva, nu doream să creez vreo ceartă urâtă... totul este posibil, aici.
Le-am sărutat pe toate fetele mele pe obraz, cu băieţii am dat mâna fiindcă aşa oboşnuiam, sau ei să-mi sărute mâna... drăguţ. Şi tot restul şederi noastre am vorbit diverse lucruri, până când cineva a pomenit de ceva care m-a făcut să scuip băutura.
- Deci sakura, ţi-ai găsit pe cineva ? un băiat mai special ? Începe Ino să mă tachineze, în timp ce-l privea pe vărul lui Hinata.
Da.. sincer simţeam ceva pentru el, dar nu am destul de mult curaj în mine ca să-i mărturisesc tot amalgamul de sentimente acumulat atâţia ani... E trist, toate prietenele mele au pe cineva doar eu sunt încă singură.. şi îmi omor timpul cu povestitul acestor prostii chiar lui Neji, care sincer mă ascultă şi mă înţelege... Sincer nici eu nu mai înţeleg cum stă treaba cu băieţii, sunt complet neştiutoare în privinţa cuplurilor sau a relaţiilor...
- Eh.. Am oftat eu zgomotos şi am turnat băutura din pahar pe gât.
Restul dansau, doar eu mai stăteam pe canapea şi priveam mulţimea cum se distra. După ce că nu prea mai aveam chef să stau, l-am văzut pe Neji, vărul brunetei cum vorbea cu o tipă de la bar.. Mai bine de atât nu se putea, acum se cuplează şi el.. ce rost mai are prezenţa mea aici.
Ceasul indica ora unu noaptea, puteam să mai rămân, ar preferam să merg să mă culc, mâine merg la liceu şi nu vreau să fiu asaltată de elevii mei.
Mi-am plătit partea şi m-am cărat plictisită, aproape că izbucneam în nervi.. sigur m-a afectat băutura ... şi mersul îmi era de raţă.
Cu greu am reuşit să ajung la masina mea, pe care m-am şi sprijinit pentru câteva secunde. Trebuia să rămân fresh, fiindcă deja observam cum trei tipi se apropiau de mine şi chiar nu aveam nici o vagă idee ce doreau de la mine, dar nu mirosea de bine.
- Frumoasă maşină drăguţă, a spus unul dintre ei care s-a apropiat de mine puţin mai mult ecât trebuia.
- Da, am spus eu şi m-am rezemat şi eu pe capotă, dar am alunecat puţin şi după mi-am revenit în timp ce-mi dădeam părul de pe chip, mersi şi tu... ce faci ?
- Bine, cu amici şi ne gândeam să ne petrecem puţin timp cu tine.. Ce zici ?
- Nu, nu pot sunt obosită şi mâine este prima mea zi la liceu, deci trebuie să muncesc, nu pot băieţi.
La naiba`, eram beată şi aştea doreau cam prea multe de la mine. Au ajuns să se prelingă de mine ca nişte lipitori scârboase, atingându-mă şi alte chesti dintrăştea...Bleah.
Am încercat să-i îndepărtez dar eram cu mult mai slabă decât ei şi ei al naiba de puternici, sau încă nu am făcut eu cunoştinţă cu toată forţa lor furtunoasă ? Nu am de unde ştii, dar cred că în curând am să aflu.. şi nu are să-mi placa.
- Nu, lăsaţi-mă. Am strigat eu şi am dat din mâini, clătinându-mă puţin ca după să le mai zic câteva. Sunt virgină, nu mă atingeţi, nu suport bărbaţii ca voi... mă scârbiţi.
Dar impul sul lor nu a fost unul foarte prieteos, pe lângă că le-am zbierat în cap să mă lase, i-am mai făcut şi "scârboşi". unul dintre ei m-a apucat de braţ, zdruncinându-mă, dar în următoarea secundă tot ce am putut auzi sunt doar strigăte şi lovituri bubuitoare.
Nici nu vedeam extraordinar, din cauza băuturi şi a ameţelei care mă cuprinsese, dar se părea că Dumnezeu a trimis pe cineva să mă salveze.
Am dorit să-i mulţumesc atunci când ceilalţi tipi au fugit de frică de tânăr, însă picioarele m-au trădat cumplit şi a fost acesta nevoit să mă prindă în braţele lui puternice şi puteam simţi acest lucru după cum se contractau muşchi lui...
- Mul..
- Nu trebuie să-mi mulţumeşti, mereu ai făcut asta... dar încercă să înveţi că lumea în care tu eşti nu e una de ciocolată şi lapte.
Ce voce.. m-a dat pe spate, nu că nu eram deja dată... Cât de blând a putut vorbi, iar eu m-am pierdut în vorbele lui, totul era neclar şi uram lucrul acesta, fiindcă nu am reuşit să-l văd pe eroul meu din umbră.

Subiect: Re: « Înger În Acţiune » [+12 . +18] Vin Iul 22, 2011 9:20 am

Heii , ai venit cu next`ul ! Super . :D

Mi`a placut tare mult . Ador felul in care descrii si toate cele .. Parca chiar ai scrie o carte . :P
Insa de multe ori uiti sa pui doi " i " la sfarsitul cuvintelor :D ( " obrajii mei .. etc. )
Pai , te astept cu urmatorul capitol . A , si am uitat sa`ti spun : imi mai place mult faptul ca scrii capitole luuuungi !

Te pup ! :*

Subiect: Re: « Înger În Acţiune » [+12 . +18] Dum Dec 25, 2011 3:06 pm

helloooo

Primul capitol nu m-a dat pe spate, puteai sa pui acele informatii in al doilea capitol, pentru ca acela chiar nu-si avea rostul. Imi place ca folosesti diacritice, semn ca iti pasa de ce scrii, de asemenea, limbajul este foarte elegant, dar nu de hentai.