Give Me a Sign

Aarin:
Imi scot castile din urechi in timp ce intru in teatru, pe usa din spate. Imi salut colegii si ma indrept spre cabina mea speciala. Deschid usa cu numele meu pe ea si o inchid imediat in urma mea. Imi las genata pe cel mai apropiat scaun si ma asez in fata oglinzii. Zambesc dulceag figurii frumoase care ma privea. Imi trec degetele prin par si incep sa ma pregatesc pentru spectacol.
Eram gata. Costumul pentru Macbeth imi era putin stramt, dar oricum nu conta prea mult. Rin, cinci minute. Ma anunta o voce de dupa usa. Zambesc si ies din cabina. Eram pregatit si imediat aveam sa simt din nou freamatul salii. Incepeam en avant apoi balançoire si. Acum! Si intru in scena.

Annalise
O cunostinta dea mea lucra in teatrul orasului si imi daduse un fel de permis pentru a intra la probe. Ajunsa acolo se auzea vorbe asa ca deschid usa incet, deaorece nu vroiam sa provoc zgomot si sa-i diztrac de la munca lor. Intru cu pasi marunti si tiptil tiptil.

Intru in teatru, strecurandu-ma pe la intrarea actorilor insa avand grija sa nu fiu vazuta de paznici apoi in culise apoi in Loja VIP si apoi urc niste trepte pana la loja 0, locul destinat exclusiv familiei imperiale japoneze si ma asez, pe locul destinat exclusiv printeselor.

Annalise
Ma uitam la probele minunate pe care le faceau cu toti. Cu atat de mult interes si multa pasiune, mi-ar fi placut si mie sa am o pasiune asa de mare pentru ceva anumit, dar din pacate nu prea eram asa.

Priveam spre scena si urmaream probele pe care le dadeau cei care vroiau sa fie actori incepatori.