Pădure.

Ramurile copacilor se loveau una de alta, făcând un zgomot neobișnuit. Foșnetul făcut de frunze era într-o perfectă armonie cu șuieratul vântului.
Ah, cât îmi plăcea acest sunet. Mi-am închis ochii pentru doua clipe și mi-am întins brațele. Vroiam pentru o secundă măcar să zbor...
Mi-am amintit de ce îmi spuseseră niște rude zilele trecute. Cică să fiu și eu un vânător de vampiri, „să duc tradiția mai departe”. Huh, de parcă ar mai exista acum vampiri.
O pasăre bizară a scos un sunet îngrozitor ce pe moment îmi făcuse corpul să înghețe.

Alucard:
Terminandu-mi "masa" ca de obicei si scapand de dovezi, adica de cadavru am inaintat pe poteca unei paduri calm si linistit incercand sa ma feresc d elumina soarelui. Nu ca mi-am face ceva deoarece am inelul de protectie, dar totusi ma slabeste si o detest.

M-am asezat pe o stanca si am oftat.
Nu as mai fi vrut sa merg acasa deloc. Rataceam in padura asta de mai bine de trei saptamani. Era perfect.
Copacii pareau sa se suprapuna, lumina nepatrunzand aproape deloc.

Alucard:
Am ajuns in sfarsit la un loc linistit si fara pic de soare cand am observat un pustan pe o stanca. Pacat ca imi luasem deja masa, arata bine pustanu.

Am auzit niste pasi si m-am intors.
Nu am vazut bine, dar parea sa fie un tip. Arata destul de bine facut.
Am continuat sa-l privesc insistent, credeam ca sunt singurul ce bantuie locurile astea.

Alucard:
- Nu ma asteptam sa dau de cineva in pustiu. De obicei nimeni nu intra in luminis, atat de adanc in padure.
Am spus calm si m-am pus sub un copac intinzandu-ma si privindu-l cu coada ochiului pe pustiulache.

Nu am spus nimic si m-am intors cu spatele la el, continuand sa admir peisajul.
Soarele prinsese o culoare sangerie. Iubeam apusul. Zambeam inconstient si priveam cerul purpuriu.

Alucard:
Doamne ce copil prost crescut. Sau poate ca e bine crescut, mamicuta i-a zis sa nu stea de vorba cu strainii. Mi-am pus ochelarii cu lentila galbena pe ochi ca sa nu se observe ochii mei sangerii a caror culoare imi era imposibil sa o schimb.

M-am ridicat de pe stanca si m-am indreptat spre locul unde se afla tipul ala, pentru a iesi de aici.
Se insera in curand.

Alucard:
Adoram ca venea noaptea, era perfect, incepeam sa ma simt liber si in largul meu, din ce in ce mai relaxat chiar.

Cand am trecut pe langa tip, l-am privit atent, parca sagetandu-l cu o oarecare privire taioasa.
M-am strecurat printre copaci si tufisuri, incercand sa gasesc poteca pe care venisem.

Alucard:
Copil prost, l-as putea transforma in masa mea fara probleme mai ales ca deja e noapte, iar cat de aiurit cred ca e nici nu da de poteca.

-Aah! aproape ca tipasem.
Niste frunze afurisite imi intrasera in ochi. Le-am dat la o parte furios si am continuat sa caut poteca. Se intunecase, deci asta parea sa fie din ce in ce mai greu.

Alucard:
L-am auzit si il simteam indiferent cat de departe s-ar duce. Deja ma calca pe nervi. M-am ridicat de acolo si folosindu-mi viteza am ajuns undeva in spatele pustanului, apoi am mers inspre el, prinzandu-l de umar si tragandu-l pe poteca.
- Pe aici, gura-casca!
Am spus enervat.

M-am smucit.
-Da..multumesc..
Am grabit pasul, aproape alergand pe poteca.

Alucard:
Statea si il priveam prin ochelari deoarece ochii mei permiteau sa vad foarte departe. Parca il vedeam acum ca se impiedica si da cu nasu.

Ajunsesem la marginea drumului, de unde si venisem.
Aveam de gand sa-l sun pe sofer, sa ma ia. Singura sursa de lumina era luna.
Mi-am indreptat privirea catre cerul instelat si am zambit.

Alucard:
Mi-am dat jos ochelarii asezandu-i unde trebuie si am pornit in viteza spre oras avand grija sa nu fiu vazut.

Am continuat sa merg drept inainte.
Imi placea. Ma linistea cerul. Parea atat de limpede. Vroiam sa scap acum de toate gandurile ce imi incarcau mintea.

Alucard:
Ai fracu de vanatori cu mama voastra, dracu sa va ia de la primu neam pana temrina cu voi! Doi dintre vanatori se luasera dupa mine, asa ca am hotarat sa scap rapid de ei. Mi-am folosit magia neagra sa creez o iluzie dureroasa pentru amandoi, astfel ei chiuindu-se pe jos si implorand eliberare. Da pe dracu, de parca le-o dau!