. Abstract .

Buh'bau ;> Recent, sa zicem anul acesta, am inceput sa compun poezii, bineinteles cele mai reusite sunt cele triste, don.t ask why. Anyway, voiam sa vad ce parere aveti voi despre ele si cam ce ar trebui corectat la ele/urmatoarele.

Suferinta

Nu mai suport
Vreau doar sa pier,
Sa pier din lumea asta,
Sa ma cufund intr-alta.

Tu m-ai facut asa,
Doar tu cu frumusetea ta.
Ai facut din mine o sclava,
Ce te asculta fara-ndoiala.

Vreau sa plec departe,
Undeva unde voi avea libertate,
Unde nu te voi vedea
Si-mi voi gasi fericirea.

Melancolie

Tristetea e atat de mare,
Simt cum totul dispare,
Ma avant intr-un abis intunecat,
Uitand tot ce-am invatat.

Aripile visurilor mi-au fost scurtate,
Bucuria si tristetea furate,
Lasand loc unui amalgam de sentimente
Criptate, obscure si intunecate.

In fiecare clipa abisul creste,
Tristetea se mareste,
Fluturii negri, mesageri ai intunericului,
Se pierd in intunecimea vidului.


Well, cam atat pentru moment. See ya next time.

Wow tu leai creat ?! Sunt super dragute , foarte expresive si foarte interesante din punctul meu de vedere.Deabi astept poeziile urmatoare.

Dap, eu le.am creat in diferite momente in care simteam ca ... imi cade Iadul in cap. In general, scriu poezii mai mult cand sunt trista, nervoasa, suparata and so on, deci daca mi s.a parea ceva mai ciudate -> acesta e motivul. Ma bucur ca iti plac, unora se prea poate sa nu le placa, din diferite motive, dar deh, asta depinde de fiecare. Stiu ca nu sunt un as la poezie, si ca mereu tind spre rima, desi incerc sa fac poezii moderne. Anyway, sank ya pt. ca ai trecut pe aici.

See ya later.

Hmm dat fiind ca au trecut cateva zile nu se mai spune dublu-post, nu? Anyway, am venit cu o creatie proaspat scoasa din capsor, mai exact are cateva ore, nu multe doar vreo 3-4 [cel mult]. Sper sa va placa ;p

Ideal ireal

Nu credeam ca asa ceva se va intampla
Nu, este de-a dreptul anormal
Sa simt asa ceva pentru o persoana necunoscuta?
La naiba, este o soarta cu adevarat crunta.

Ma simt ca o pustoaica de 16 ani
Ceea ce totusi nu e departe de adevar
Dar ... sa topai din cauza unui lucru atat de banal?
Nu se poate, este de-a dreptul un ideal ireal.

Mai mult ca sigur e doar o inchipuire,
O plasmuire a mintii mele bolnave
Care, satula de atata singuratate si amagire
Isi imagineaza ceva cu totul special, aparte.

Nu e decat un ideal ce nu exista,
Nu, nu poate sa se intample asa ceva,
Dar totusi, pare sa fie ceva mai presus de mine,
Desi, sunt convinsa, nu are cum sa fie a bine.

Dizulet ! sunt superbe .... chiar sunt niste versuri expresive . cuvinte bine alese .. ce sa mai . imi place .

nu am ce sa critic . sfaturi .... nici deastea nu am . pentru ca ai tot ce-ti trebuie ^^
te astept cu altele mai bune :&

Chiar frumoase poeziile.Prima a avut cel mai mare impact asuprea mea.,aia cu suferinta.Parca imi vine sa plang cand le citesc.Triste...dar totusi superbe.Sa mai scrii.

helloooo

Masura mi-a atras atentia, la inceput cam deraia, dar la ultima a fost chiar buna. Se pare ca devii din ce in ce mai buna. Spor la compus.