Cybernetic Thunder Crash.

Subiect: Cybernetic Thunder Crash. Dum Oct 09, 2011 1:43 am

Ok care e faza: idea m-a trăznit când răsfoiam galeria unei artiste de pe dA(foarte talentată fătuca, care este mare) şi când am pus ochii peste un desen de al ei, sigur un fan art, dar nu ştiu din ce anime, dar nu mai contează, am ştiut încă din primele clipe că este o idee genială la prima vedere. : )) And so, am decis să mă apuc cât mai repede să făuresc această idee. Nu cred că a mai fost folosită de cineva, se poate, dar eu nu am văzut, cu adevărat nu am văzut.
Pe mine chiar m-a inspirat iamginea cu acel băiat, pe care vi-l şi voi arăta, fiindcă este un personaj principal în poveste, WTF!!
Şi da, vor avea personajele img. şi da le voi pune la început, nu la finalul capitolului, ca să vadă bine neamul Zupului bunăciunile. : > mrr... :3 Şi de asemenea sper să vă placă idea.

Genurile sunt: SF, acţiune, romance, aventură, YAOI.
E ceva nou pentru mine cu SF-ul deci, am să-mi dau silinţa.
Personajele(vor mai apărea pe parcurs):

Etern

Thunder (Ace A.)

Atenţie: Voi povestii din perspectiva ambelor personaje!!!
Dicţionar(vor apărea cuvinte inventate): Galaxsi - bani intergalactici, moneda universului , Xen - drog.

Capitolul I
- Etern -

„Etern, trezeştete!”

“Ce?!” Prima mea întrebare care şi-a făcut contur în mine, eram complet comfuz şi nu ştiam absolut nimic... Ce se întâmpla?!
Ochii mei au început să se plimbe fulgerător prin orbite pentru a cerceta locul, spaţiul în care mă aflam şi tot felul de ferestre transparente şi albastre îmi apăreau în privire, detaliind în scris tot ceea ce mă înconjura.
Mi-am privit trupul şi se părea că membrele superioare şi inferiare îmi erau acoperite de un fel de cătuşe alcătuite din diamant şi turnate în otel pentru a le reda acea străşucire metalică aparte, mă ţineau în loc.
Rezemându-mi la loc capul de suprafaţa albă şi dură pe care tocmai eram întins am putut vedea luminile ce se loveau de sticla care era un fel de sigiuliu pentru întreaga mea fiinţă, dacă aş putea fi vreodată numit aşa. Însă se părea că mă aflam într-o capsulă şi pe lângă ea se plimbau tot felul de fiiniţe îmbrăcate în halate albe, erau acei numiţi doctori?
Mă priveau şi buzele lor se arcuiau într-un semi cerc , însă eu chiar nu-mi dădeam seama de ce aveau acea expresie pe faţă şi totuşi parcă le crea o stare de împăcare şi fericitre...
Un zgomot se auzise şi un fluid albăstrui începuse să inunde capsula unde eram eu, acaparându-mă în umezeala lui, făcându-mă să plutesc foarte uşor. Şi se părea că îmi dăduseră drumul member, deoarece nu le mai simţeam aşa de înţepenite ca la început când m-am trezit brusc din somnul acela adânc.
În momentul în care mi-am închis ochii şi mi-am lăsat trupul greu şi metalic să plutească în fluidul acela, am simţit ceva trăznindu-mă cu putere, făcându-mă să-mi pierd controlul asupra întregului sistem ce funcţiona perfect înainte. Am îzbucnit şi şimţeam cum eram cuprins de o forţă luminoasă, electrică şi totul în jurul meu a explodat, sticla s-a spart, iar duburile ataşate de ceafa mea, tâmplele, braţe şi picioarele mele au sărit ca nebunele continuând să se onduleze prin aer din cauza acelei energi ciudate ce mă cuprinsese într-o fracţiune de mili secunde.
Mă simţeam viu şi acea forţă curgea prin fluidul din circuitele mele, încârcându-mă extraordinar de mult, iar eu nici măcar nu reuşeam să depistez funcţiile şi sursa de unde toate acestea apăreau, părea ieşit din comun.
Toţi din jurul meu căzuseră la pământ speriaţi de ce tocmai se petrecuse, iar în momentul acela când am văzut că uşa metalică se deschisese, am fugit spre ea ieşind de acolo, continuând să-mi găsesc calea de ieşire, fiindcă simţeam că ceva nu era în regulă cu acest loc unde mă şi născusem acum câteva minute.
O alarmă se declanşase şi răsuna peste tot, cred că erau pe urmele mele şi imediat ce cotisem după un colţ urma un hol destul de mare şi spaţios, ce avea un perete din sticlă, iar în faţa mea se adunase o armată mare de oameni ce aveau arme mari în braţe, ţintind spre mine toţi şi când a dat cineva din spatele lor comada să tragă, eu am fugit spre geamul din sticlă şi am sărit spărgându-l şi evadând din acel loc.
După ce mi-am dat mâna la o parte de pe ochi, mi-am dat seama că mai mult câdeam în gol şi multe maşini zburau pe lângă mine, iar până ajungeam la sol mai era destul, deci puteam risca să mă fărâm imediat dacă nu făceam ceva repede.
Am încercat să activez unele din opţiunile de salvare care acum câteva minute străbătuseră funcţiile cerebrale, dar fără şansă, iar acele scântei albastre spre alb şi strălucitoare începeau să dispară în aerul ce ne înconjura pretutindeni.
Mi-am aruncat privirea asupra vehicolelor zburătoare, ce se părea că transportau fiinţe umane ca cele de sus, pe care le-am văzut când m-am trezit. Însă numărul lor varia de la unu până la douzeci, aşa că a trebuit să aterizez pe una din ele ca să pot să ajung la sol, deoarece cădeam de ceva vreme. Mă şimţeam mic faţă de ceea ce tot vedeam aici.
Într-un final mi-am arcuit braţele şi picioarele pentru a cădea mai repede pe o maşină zburătoare. pe care o zărisem imediat şi venea chiar în dreptul meu, doar că ceva mai jos. Am căzut pe ea cu o forţă destul de mare trântind-o până aproape de sol, iar toţi cei care mergeau pe străzile mari şi populate de tot felul de creaturi, mă priveau cu nişte ochii...
Am coborât sărind şi imediat ce am dorit să plec de acolo, cel ce conducea maşina, un mascul în vârstă de douăzeci şi doi de ani, cu înălţimea de un metru şaizeci şi şase, după informaţiile mele se apropia nervos de mine şi punându-şi mâna pe umărul meu, eu m-am întors spre el, privindu-l şi analizându-i reacţiile extrem de vulcanice.
- Cine te crezi, cum mama dracului ai sărit pe maşina mea scumpă de 1230000 galaxsi? Şi de ce pleci aşa fără să plăteşti pagubele, nemernicule?
Striga şi ţipa la mine şi la un moment dat o femelă ce aparţinea aceleiaşi rase ca el a sosit, ieşind din maşina destul de turtită.
Venise în grabă pe nişte cuie ciudate pe care le purta în tălpi...
- Ce sunt acelea din picioarle tale, cuie cu piele? am întrebat eu arătând cu degetul spre cheştiile din picioarele fetei.
Ea m-a privit uimită, iar băiatul de lângă ea a început să ţipe iar ca apucatul, deoarece credea că m-am adresat iubitei lui cu vorbe urâte.
- Nu pricep, ce e aceea o iubită? Am întrebat iar, fiindcă doream şi muream de curiozitate să aflu ce înseamnă acel cuvânt, plus că fata nu îmi răspunsese la întrebarea anterioară.
Deodată un sunet destul de subţire ieşise din gura tinerei, care mă cam bruia puţin.
- Ce simpatic poţi să fii. Sunt pantofi cu toc cui, e o modă luată din timpurile lui 2000 şi 2015 şi cred că şi de mai mult timp, oricum iubită înseamnă, păi hai să spunem că este o persoană cu care îţi petreci mai mult timpul şi împărtăşeşti aceleaşi sentimente.
Mi-a explicat, dar chiar şi aşa datele mele nu găseau toate acele informaţii decât o mica definiţie şi aşa am reuşit să mă prind câtuşi de puţin.
- Eşti prost omule? Se răsteşte acela din nou.
- E un cyborg, nu-ţi mai bate capul cu el tipule, cu toate că ar trebui să fie mult mai inteligent... Spune o altă fiinţă cu cap de... creatură marină.
- O ce tare, nu am dat până acum de un cyborg aşa de tânăr şi frumos, exclamă tănăra încâtată şi începe să mă atingă.
- Mai bine, aşa pot să-ţi arăt recunoştinţa aparatule, spune din nou acel mascul şi se apropie spre mine ca să mă lovească în partea de jos a pieptului, dar când mă atinge rămâne pe loc, iar toţi privesc la noi. AUUU...! strigă acesta şi încearcă cu greu să-şi deslipească pumnul încleştat de pe mine, însă doar cu ajutorul fetei deoarece nu şi-o mai putea mişca.
Informaţia am perceput-o imediat, era un act violent pe care masculi îl executau doar în siţuaţii critice sau atunci când se enervau. Interesant manifest, deja prinsesem idea lui şi chiar doream să încerc şi eu asta, aşa că m-am apropiat de el şi l-am lovit în aceiaşi zonă în care el m-a lovit, doar că acesta a zburat imediat într-o clădire, lovindu-se destul de tare.
Toţi au început să rădâ alţii să se panice, iar eu parcă eram cuprins de ceva destul de plăcut, care mă făcea să-mi arcuiesc buzele într-un semi cerc, ca cei de la laboratorul acela de unde am venit.
Nu a durat mult până ce o gloată mare de persoane s-au adunat în jurul meu şi din nou am simţit acel împuls şi forţa neobişnuită care m-a cuprins din nou. Însă de data aceasta nimic nu a mai explodat în jurul meu, ci doar că membrele mele inferioare au pornit-o la fugă, îndepărtându-mă de acele persoane adunate. Se părea că mă aflam într-un pericol, dar conştientizam că eram cu mult mai puternic decât ei toţi, deoarece nu eram alcătuit din carne şi nimic nu mă afecta, nici fizic cât şi emoţional.

Trecuseră patru ore de când scăpasem de acei indivizi care mă urmăreau şi cu siguranţă încă o mai făceau, deoarece furia lor se ramifica prin undele aerului afumat. Ajunsesem într-un loc al oraşului unde o toxină de xen şi tutun îmbâcseau aerul destul de mult şi lumea se freca între ea în diferite colţuri strâmte şi chiar în largul privirilor trecătorilor.
Mă uitam curios la tot ceea ce se petrecea şi nu puteam înţelege, de ce făceau asta, cu toate că unii din ei erau de acelaşi sex? Un mister pentru mine, aşa că am continuat să mă mişc printre ei, pentru a merge mai departe.
Văzând că toţi erau aproape la pielea goală, nu cred că era o problemă că doar un material îmi acoperea partea de jos a trupului. Se părea că mă încadram în peisajul de aici şi asta mă mulţumea, pentru că lumea nu avea să se mai ia de mine.
Un val întunecat punea stăpânire pe cerul albastru, asta putea însemna un singur lucru, că noaptea devenise stăpână pe oraş şi că totul avea să se schimbe.
Ce lume şi câte lucruri poate să ascundă, chiar vreau să le descoper pe toate şi mai ales, ce era acea forţă electrică şi puternică ce mă cuprinsese şi mă făcuse să-mi pierd controlul asupra mecanizmului întreg?
Cu cât mă aventuram înainte, cu atât mulţi barbaţi se apropiau de mine, însă nu ştiam de ce o făceau, se putea să fie aceia de la început sau cei cu accidentul? Chiar şi aşa nu m-am oprit, tot mergea spre... gol. Nu aveam un scop anume, nici nu ştiam ce caut aici.
Odată ce am ajuns în dreptul unei clădiri, cineva m-a prins de umeri şi m-a trântit de peretele aceleia, privindum-mă.
- Nu credeam că am să dau peste aşa ceva în seara asta, eşti frumos şi din faţă şi cred că şi bun.
El continua să vorbească, iar eu îi citeam datele acestuia care îmi apăreau în acele ferestre transparente din ochi.
- Zure, nu ştiu ce vrei, dar nu am ce să-ţi ofer. Am spus eu, pronunţându-i numele şi acesta surprins de ce tocmai am spus a trântit pumnul în perete, începând să se împingă şi mai mult în mine, ca apoi să-şi poziţioneze câlcâiul în zona dintre picioarele mele. Ciudat mod de a întâmpina o persoană, am spus.
- Eşti prost sau idiot? De unde îmi ştii numele?
- Nu, nu sunt! Păi...
Era nervos, nici nu m-a lăsat să termin şi a ridicat palma la mine, dar cineva i-a prins-o şi i-a sucit-o la spate, făcându-l să scoată nişte sunete grave de durere. În momentul acela eu priveam în jos şi când respectivul care l-a imobilizat a început să vorbească mi-am îndreptat privirea spre el.
- Zure, cina mama naiba nu te ştie pe tine? Chiar eşti un pervers nesimţit, cum poţi ataca un tănăr aproape gol, mai ştii de unde a venit sau ce a păţit, poate că este rănit? A exclamat acesta cu o voce uşor nervoasă, dar în acelaşi timp calmă, abordând uşor şituaţia în care s-a băgat şi în care mă băgasem şi eu.
- Nu, nu, îmi cer scuze Thunder, te rog lasă-mă, promit că nu mai fac aşa ceva. Tot se plângea la el şi într-un final i-a dat drumul.
Nu mi-am luat ochii de la el, continuând să-l privesc şi mă surprindea faptul că baza mea de date furniza aceiaşi înformaţie - “Nu există date”, era chiar ciudat, fiindcă pe fiecare persoană o puteam analiza şi imediat găseam informaţiile necesare.
Eram prea absorbit de gândul meu artificial, încât nu observasem că acesta mă atinsese pe umăr şi se uita fix la mine.
- Eşti un cyborg foarte interesant, dar de ce umblii aproape gol? Mă întreabă şi eu continui să mă uit la el, fără să-i mai dau vreun răspuns. Nu ai corzi laringiale implantate? Nu, nu cred, poate eşti timid. Haide cu mine să-ţi dau ceva să îmbraci, fiindcă nu ai cum să umblii aşa de străzile oraşului Selere, mai ales în locuri ca acestea.
Înainte de a porni spre locul indicat de acesta, mi-a acoperit spatele cu o pelerină lungă, neagră cu reflexi verzui şi am pornit la drum, pe strada lungă şi aglomerată. Într-un final am reuşit să ajungem într-un magazin destul de mic şi aproape dărăpânat, iar când am intrat totul era pustiu, prăfuit însă bogat în cutii şi mobilier.
- Uite ia tricoul acesta crem pe tine, scuze dacă nu are mâneci şi este mai tăiat la umeri, însă acesta este modelul lui şi blugii aceştia negrii. Mi-a dat frumos hainele, iar eu am şi îmbrăcat pe moment totul.
După, când am ieşit de acolo drumurile noastre s-au despărţit, el luând-o în faţă, iar eu rămânând în urmă privind cum se îndepărtează şi se pierde printre trecători.
Capul mi l-am plecat în jos pentru a privi solul cimentat, iar după pleoapele mi s-au închis...

Subiect: Re: Cybernetic Thunder Crash. Dum Oct 09, 2011 10:45 am

Bun, in primul rand Buh'bau, in cel de.al doilea scuze daca comentariul o sa sune putin ciudat, insa sunt racita si ... stii cum este. Si iarta-ma pentru ca nu am dat "feedback"ul aseara, insa eram franta. Pff, mai bine incep, nu?

Incep cu ce este rau, este mai cute asa. Spre deosebire de celelalte ficuri, si, probabil, datorita faptului ca te.ai grabit, ai cam multe greseli de tastare, cel putin, majoritatea -> "minte" -> minte; "comfuz" -> confuz si mai multe. Am observat iar diacriticele puse invers "să rădâ" -> să râdă, acesta nefiind singurul moment in care observasem. Uhm ... atunci cand enumeri ceva, gen "Toţi au început să rădâ , alţii să se panice", este si o virgula care sa demonstreze asta. Asa, si mai ai grija la fraze caci le faci cu adevarat lungi si uneori se pierde subiectul, poate e doar parerea mea, insa mi s.a intamplat sa trebuiasca sa citesc de doua ori acelasi fragment ca sa.mi dau seama ce trebuia sa insemne.
Bun, si acum partile bune. Ador cum arata Etern, ochiul si buzele lui ... mmm... ma fac sa zbor cu gandul departe :]] Si nici Thunder nu arata prea rau cu ochii lui albastrii si parul alb ;> Dar, sa revenim. Imi place ideea si te descurci la descriere, desi [pentru ca intodeauna trebuie sa existe un"desi"] puteai sa detaliezi putin mai mult sentimentele lui Etern in momentul in care s.a trezit si atunci cand s.a intalnit cu Thunder. Trecand si peste asta, ti.am spus cat ador eu povestile de genu? Ma duce cu gandul la SAC, stii tu, acel anime cu cyborgi. Si chiar te descurci sa relatezi faptele din perspectiva unui "nou-nascut" si sunt curioasa cum vei relata si din perspectiva lui Thunder. In ceea ce priveste actiunea ... inca nu mi.am facut o idee fixa 'cuz esti la inceput, deci astept sa vad cum o sa evolueze.

Cu putina atentie pentru a scapa de acele greseli, cred ca acest fic o sa fie o reusita.
Zbye and see ya later.

» Nyappy B'day, ✗ Thunder ✗