Lacrimi amare pierdute in timp

Lacrimi amare pierdute in timp

Capitolul 1
Picaturi sarate de sange


Ma plimbam pe holul lung al casetelului larg, pasii mei faceau zgomot in timp ce paseam. Nu se auzea nimic in cladire decat tropotul pantofilor inalti de sub rochia mea lunga.
Parul meu lung si blond zbura in vantul rece cand am pasit in afaa castelului.
Parca toata lumea plecase si ma lasasera singura in castelul mare. Mereu era cate o slujnica sau un majordom ce ma ajuta in ce aveam nevoie dar de data asta totul era pustiu.
Ma uitam debusolata in jur si nu gaseam pe nimeni, glasul parca imi era astupat si nu puteam spune nimic. Vroiam sa tip, sa chem pe cineva, nu imi placea sa fiu singura, dar nu am putut, nu imi ieseau cuvintele pe gura. Deodata ams imtit niste maini reci ce ma cuprind de talie, imi era groaza sa ma intorc dar corpul meu se miscase involuntar.
In spatele meu era sotul meu, Naruto,imi zambise cald si ma saruta apasat pe buze.

-- Unde e toata lumea?. Il intreb cu o oarecare frica in glas.

-- Le-am dat drumul sa plece acasa. Astazi e ziua noastra.

-- Amm.. Umm.. Nu..

-- Poftim?

-- Am spus nu.

Sotul meu vroia cu ardoare un copil care sa fie al nostru. Mereu spunea ca el va fii rodul iubirii noastre si ca ne va fii urmas, ca el va fii urmatorul duce si ne va mostenii averea.
Am simtit o palma rece pe obrazul meu. Imi pun mana pe fata uitandu-ma urat la barbatul ce ma pleznise. Fata imi era rosie si ma ardea..

-- Femeie nerecunoscatoare! Cate nu am facut eu pentru tine si tu nu vrei sa imi oferi un urmas?!

Tipa sotul meu si ma trade dupa el in camera mare din centrul castelului. Ma arunca brutal pe pat si se urca pe mine.
Era ca un animal in calduri ce dorea sa isi satisfaca placeriile si sa ii fac mostenitori ca o pisica ce fata cate cinci pui.

-- Nu lasa-ma! Nu! Lacrimi amare imi curgeau pe obrazul meu rosu ce inca ardea dupa aceea palma tare data de barbat.

-- Nu! Esti a mea! Am tot dreptu! Deci mai bine ti-ai tine gura decat sa fii batuta din nou!

Lacrimile incepusera sa imi curga din ce in ce mai abundent si inima mii se rupse. Barbatul cu care ma maritasem era un animal in toata firea. Nu il iubeam, nu simteam nici cel mai mic sentiment pentru el poate doar ura. Tatal meu ma obligase sa ma marit cu el deoarece el e un mare om din satul nostru.
In secolul 18 nu prea gaseai un barbat care sa te ia de sotie si sa fii mai saraca decat el.
Pentru tatal meu era o mare bucurie cand a auzit ca ma voi casatorii cu un duce. Dar pentru mine nu era asa, imi oferisem inima diavolului si nu o puteam lua inapoi, acum era a lui cu tot cu corpul meu.
Nu am putut sa nu ii indeplinesc dorinta tatei, el era un biet fierar in sat si eu eram fica lui. Mereu isi dorea ca copilul lui scump sa ajunga cineva. Asa ca m-am comformat si i-am ascultat dorinta fiind acum in aceasta mare incurcatura de care imi era o greata de nedescris. Imi repugna faptul ca seara de seara trebuie sa adorm cu dorinta de a scapa de el odata si odata.

Hi, my darling!! So.. Am trecut si eu pe la ficul tau si ce sa spun.. Imi place nespus de mult ideea ta!! Se vede ca ai multa imaginatie. Dar.. Mereu trebuie sa existe un "dar"... Am vazut cateva greseli de tastare, micute, dar le-am vazut.. Am mai vazut un paragraf ce mie nu mi-a sunat bine:"pasii mei faceau zgomot in timp ce paseam". Acum nu zic ca ai facut greseli enorme, dar asta e parerea mea. Aaa... Si mai era expresia aia cu pisica care fata pui... Sper ca nu te-a deranjat critica mea insa daca chiar crezi ca nu iti e de folos, atunci spune-mi si data viitoare ma voi rezuma sa iti spun ca imi place ficul tau. Astept nerabdatoare nextul si sper sa il aduci cat mai repede. ByE!!

Hii ! Am venit cu partea a 2a. Sper sa fie pe placul vostru si sa il citit cu drag.


Urme de lacrimi sarate inca erau pe fata mea alba. Dezgustul pe care il aveam eu fata de Naruto era unul ce nu va disparea..
Fiecare minut, secunda si clipa impreuna cu el ma chinuia amarnic, numai cand il vedeam simteam si imi aminteam clipele neplacute cand a profitat de mine. Mereu cand isi termina treaba avea un ranjet pervers pe fata ce imi repugna din ce in ce mai mult. Nu intelegeam cu ce se simte el mai bine cand ma chinuie si ma molesteaza.
Blondul se tranteste in patul in care seara de seara ma chinuia si in care ma aflasem eu in clipa de fata. Era vizibil obosit si respira sacadat in timp ce lacrimile au inceput din nou sa imi curga.

-Ce te uiti asa la mine? Nu ti-a placut.? Zambetul acela tembel ii aparuse din nou pe fata, ma incunt la el cu un gust amar in gura si cu o greata profunda.

-Asi putea sa zambesc cand te vad?

-Curva naibi! Cum ai putea spune ca nu ti-a placut? O palma rece se lipise de obrazul meu umed.

O stare de voma ma cuprinse si am luat-o la fuga pe holurile largi inspre o iesire. Am ajuns in fata unei usi negre ce ducea spre iesire. Cum am ajuns afara am vomitat pe pamantul negru. Ameteala ma cuprinse si cazusem in genunchi.
In ultimele doua zile am tot avut stari de greata dar mereu ma gandeam ca era de la sentimentul de ura ce il am fata de Naruto, nu imi trecuse prin cap ca ar putea fii ceva mai serios pana in ziua de azi.
M-am dus la slujnica mea de incredere si singura mea prietena din castelul acela odios. Temari, o fata blonda cu ochii caprui ce mereu ma ajuta in problemele mele si ma sfatuia cu ce putea. Doar ea stia cat de crud si de sadic este Naruto, in ochii celorlalti oraseni el era un mare duce ce impunea respect.
I-am spus fetei cum ma simteam si ca acele simtome devenisera din ce in ce mai fregvente.

-Sakura.. Nu crezi ca ai putea ramane insarcinata cu ducele.?

-Musca-ti limba! Nu vreau sa ii fac un copil astuia! Un copil este un lucru frumos facut din dragoste nu din ura si molestare!
Numai acel gand de ai face lui un copil imi dadea fiori de gheata pe sira spinarii.

-Totusi, sa nu excludem aceasta posibilitate.. Cand ai avut ultima data perioada?

-Amm.. Nu a mai venit luna asta..

-Skura, imi spuse fata cu o oarecare ingrijorare usor vizibila pe fata ei, asta inseamna ca deja ii ai plodul in pantec.

.-..nu..nu..nu se poate.. Poate e ceva gresit.. adica..

-..Imi pae rau, Sakura..

Lacrimile reci incepusera din nou sa imi curga pe obraji si cadeau incet izbindu-se de podeaua rece a bucatariei..
Nu aveam de gand sa fac aceasta greseama de ai darui bucuria aceasta.. Nu am de gand sa ii fac un copil! Acest prunc avea sa imi aduca numai necazuri si sa imi ingreuneze situatia de mii de ori. Imi sterg lacrimile cu maneca camasii si ii spun lu' Temari sa faca fiertura de ierburi ce a invatat-o de la batrana din castel ce parasise lumea acum cateva luni, lasandu-ma singura cu blonda, numai noi doua impotriva tuturor..
In scurt timp fata imi intinse un pahar cu un praf alb peste care pusese vin rosu.
Cu o expresie serioasa si putin incruntata il iau din mana ei.

-Sakura, esti sigura ca asta este cea mai buna alegere?

-Da! Nu vreau sa ii port copilul in pantece!

Ii spun blondei ce era unpic nesigura de cea ce faceam. Tineam paharul cu diferite plante pisate si vin ce ii dadea o culoare mai rosiatica. Duc incet paharul la gura. Nu imi era frica daca voi muri stiind ca nici urmasul lui Naruto nu va supravietui.

Merci de commuri^^

Da, ai cateva greselute dar nu conteaza ( cel putin din punctul meu de vedere ). Ideea mi se pare originala, adica Naruto si Sakura casatoriti si el sa fie rau. A fost Naruto vreodata rau? Deci originala. Te rog eu sa pui nextu`!! E un fic dragut si sunt sigura ca daca ai fi mai atenta acele greselute ar fi istorie!! Te pwp :*

A fost Naruto vreodata rau? Deci originala.
Eu am mai intalnit.

Ficul este intersant din alt motiv, pt ka este in sec 18, si da un aer clasic.