Crystal Club

Ren:
-Da, stiu. Acum sa mergem, sa rezolvam porcaria si dupa putem sta impreuna.
Am spus zambind.

-Ok, am spus eu luand-o prin padure, spre localul ce il vizitasem seara precedenta.

Ren:
L-am urmat in deaproape simtind cum ma cuprinde un fel de emotie. Sa dau ochii cu mama nu va fi usor.

Am mers in continuare pana cand am ajuns. Am intrat si de cum l-a vazut pe Ren maica-sa i-a facut semn. I-am strans cu putere mana in a mea si m-am indreptat spre ea.

Ren:
Am mers alaturi de Yu pana la mama mea care nu m-a lasat sa scot un sunet caci a spus:
L:-Unde umblii? Tu stii cati clienti trebuia sa servesti noaptea trecuta? Esti chiar atat de bou cat sa uiti? Ce mama dracu?

L-am privit putin pe Ren, apoi i-am spus serios:
-Cu mine a fost. E vreo problema? Si de cand iti permiti sa il faci bou? Pot sti?

Ren:
Am ramas blocat, dar cand sa vorbesc din nou mama s-a bagat:
L:-L-ai avut pentru o noapte, el nu ofera servicii de lunga durata si da il fac bou este fiul meu. Acum, Ren, mars la treaba!

-Tu nu esti mama. O mama nu afce ce ai facut tu, javra. Si nu merge la nici o treaba. El ramane cu mine, e doar al meu. Inteles? am spus eu privind-o nervos.

Ren:
-Mama, intelege. Nu sunt jucaria ta, am sentimente, iar astea apartin lui.
l:-Ce porcarie! Copile, te pot forta, nu am nevoie de prea mult

-La fel in cazul meu, am spus eu punandu-ma oarecum protectiv in fata lui Ren
-Nu imi este deloc greu sa apelez la alte cai mai putin amiabile. Mai pe calea legii asa.

Ren:
Dupa privirea mamei mele era clar ca nu-i convine.
L:-Nu imi este greu sa te omor pe tine, iar pe afurisitul asta mic sa-l fac sa fie vilat. Hei, Ren, iti uiti cumva prima seara?
Am inceput sa tremur involuntar la auzul vorbelor.

Am simtit corpul sau tremurand apoi l-am luat in brate, incercand sa il linistesc.
-Sunt aici. Nu iti face nimeni nimic.

Ren:
L:-Tu, care ti-o fi numele, cara-te! Ren, misca-te la treaba ta in momentul asta!
Am incercat sa ma opresc din tremurat, dar imaginile alea de care imi amintise mama ma omorau nu alta.

M-am uitat cu dezgust la femei si i-am spus cu lacrimi in ochi:
-Nu va este mila? Este fiul tau.. Cum crezi ca se simte? Crezi ca ii face placere?
L-am strans mai tare in barte, lasand lacrimile sa curga de pe obrajii mei:
-Te rog.. Linisteste-te..

Ren:
Nu puteam sa ma calmez, nu puteam, imaginile alea ma nenoroceau.
L:-Logic ca-i place, nu-i asa tarfa mica?
Am auzit-o spunand batjocoritor.

L-am sarutat pe crestet apoi i-am spus femeii:
-Uite ce e, doamna. El nu va mai face asta. Nu ii place, nu i-a placut!! Nu intelegi? Nu mai ai nici un drept asupra lui. E major. Si tu nu te poti numi mama. Nu dupa ce ai afcut. In loc de iubire si afectiune, de caldura i-ai adus numai suferinta si chinuri. Iar eu nu voi mai permita sa ii faci asta. Ma poti omora, dar lasa-l pe el in pace. Nu merita asta.

Ren:
Mi-am ridicat privirea speriata spre el. Cum sa-l omoare? Nu, nu-i permit!
L:-Imi ajunge!
A facut un semn iar eu si el am fost prinsi si dusi intr-o camera, fiecare fiind legat.
-Firar..

Eram spate in spate si i-am spus in soapta:
-Calmeaza-te. Incearca sa desfaci nodurile. Dupa asta cand iti spun sa lovesti, lovesti cu toata forta, iar cand spun sa fugi, fugi. Nu te uiti in urma. Ai inteles?

Ren:
-Nu fac asa ceva! Nu te las in urma! Nu am tampit!
inainte sa mai spun ceva mama s-a intors in camera cu trei tipi si m-a luat de la locul meu, azvarlindu-ma pe podea.
L-Vezi? nu ai fost cuminte, vei primi o mica repetitie la acea noapte, cat despre tine iti vei vedea asa adorabilul tau suflet pereche violat.
M-am trezit despuiat brutal si incepusem sa tremur.

-Nu!! Lasati-l!! Luati-ma pe mine, am spus eu disperat. La naiba!! Nu ii puteau face asta. In culmea nervilor m-am ridicat de jos unele sfori rupandu-se, odata cu ele ranindu-mi corpul. I-am dat un cap in gura femeii lasand-o inconstienta iar celorlalti cate un sut in burta:
-Acum!! Fugi!!

Ren:
Degeaba... AM incercat sa ma ridic, dar sub-constientul preluase puterea, nu ma mai puteam misca, tot ce vedeam erau imeginile alea in cap, repetandu-se, sufocandu-ma, distrugandu-ma.

Am rupt de tot funiile apoi l-am luat in barte, unul dintre agresori trezindu-se buimac:
-Am spus sa fugi, am spus eu iesind din local. Ne-am ascuns intr-o scara de bloc si i-am pus jacheta mea peste el, apoi l-am luat in brate, incercand sa-l calmez.

Ren:
Am inceput sa ma zbat. Nu mai intelegeam unde ma aflu. Nu stiam ce e cu mine. Imi aparusera lacrimi si vedeam in fata doar acea noapte. Tremuram tot, pierduzem contactul cu realitatea complet.

-Linsiteste-te! Sunt eu, Yu.. Te rog, linisteste-te, am spus eu cazand cu el jos, tinandu-l in brate.

Ren:
Yu... Numele lui a fost firul de realitate care m-a prins cat de cat. Nu m-am mia zbatut, dar plangeam incercand sa fiu cat mai silentios. Nu ma puteam opri din plans si tremurat.