Dialoguri.. dialogate.

Ryuuka:
Am intarziat la ora asa ca am intrat fara sa bat la usa. Profesorul s-a uitat la mine din cap pana in picioare apoi imi vorbi:
P:-Tinere, tu la ce ora trebuie sa incepi, ai uitat?!
-Ma scuzati domnule profesor, nu se va mai repeta, am ramas cam mult in camera de internat. Am zis cu aceeasi fata zambareata ce o foloseam ca masca.
Profesorul m-a poftit in banca, tinandu-mi morala, apoi si-a reluat lectia. Zambeam desi era fals, nu simteam fericire, dar altii trebuuie sa creada ca sunt asa.

Ryuuka:
Scriam ce dicta profesorul, dar nu treceam prin filtrul gandirii ci doar scriam ca un robot pastrandu-mi masca de fericire. AIurea, de parca exista fericirea.

Ryuuka:
Mi-am intors privirea catre cel ce cauzase zgomotul. Profesorul a dat negativ din cap si i-a facut semn sa revina la locul lui, iar ceilalti colegi sa se reapuce de scris. Eu m-a ridicat din banca si i-am intins o mana:
-Hei, esti oke?
AM intrebat la fel de zambaret.

M-am inrosit instantaneu si am simtit cum inima mea alergea ca nebuna. Am dat usor din cap afirmativ si i-am prins mana, ridicandu-ma de jos.

Ryuuka:
-Vezi ce faci sa nu mai adormi in banca
Am spus zambind, apoi mi-am desprins mana de a lui si m-am intors la locul meu. Din nou ma jucam cu pixul si scriam din joi in Pasti.

M-am asezat in banca apoi s-a sunat, clopotelul anuntand pauza. M-am ridicat si am inceput sa-mi strang cartile.

Ryuuka:
Am cascat plictisit. Urmatoare ora era... sportul. Numai chef nu aveam. M-am ridicat din banca si mi-am strans cartile incepand sa vorbesc cu un grup de fete ce venisera aproape de mine. Zambeam, radeam si imi pastram aceeasi masca de "vai ce bine dispus sunt"

M-am strecurat printre acele fete si am incercat sa trec nevazut.

Ryuuka:
Am observat ca tipului aluia ii picase o carte asa ca am luat-o de pe jos si fara sa-mi pese de fete m-am apropiat de el si am spus:
-Ti-a cazut asta.
Eram la fel de zambaret ca de obicei, ce aiurea, atata zmbet fals cred ca mi se ia.

Nu mi-am intors capul ci am plecat mai departe. Nu imi pasa de un caiet, insa nu voiam sa vorbesc cu el. Sunt sigur ca m-as fi inrosit si balbait.

Ryuuka:
Ce mama dracu era cu asta? Eh, nu conteaza, nu trebuia sa arat ca ma calca pe nervi ci doar sa fiu zambaret. L-am urmat pe tip si i-am pus mana pe umar intorcandu-l inspre mine:
-Cred ca nu m-ai auzit. Am spus ca ti-a scapat asta.
Am spus zambaret si oferindu-i caietul.

M-am inrosit serios, dar apoi m-am calmat si i-am spus evitandu-i privirea:
-Te-am auzit. Nu imi pasa de acel caiet.
Am privit spre caiet apoi am spus panicat:
-Desenele..

Ryuuka:
Fara sa vreau i-am impins caietul ala dar mi-a scapat, iar foile s-au imprastiat. Erau denese superbe dupa parerea mea.
-Wow...
Am spus la fel de zambitor.

Le-am strans repede. Ceea ce nu stia el e ca.. Printre acele schite era si el. Am plecat imediat pe usa, fara sa ma mai uit in urma. Speram ca le-am strans pe toate.

Ryuuka:
Aiurea copil. Ce ma calca pe nervi, dar nu puteam sa arat nimic din ce era real ci doar acea fata zambareata. AM vazut ca o fisa era scapata pe jos asa ca am luat-o ca sa vad ce era. o schita cu... MINE?! Ce naiba?! Mi-am pastrat fata zambareata holbandu-ma la acel desen.

Am iesit din scoala si m-am asezat pe o banca din fata ei, asezandu-mi desenele.

Ryuuka:
Am hotarat sa-l gasesc pe tip si sa-i dau desenul. Nici nu stiam cum il cheama desi era in clasa cu mine. Am iesit din scoala si l-am vazut asa ca m-am apropiat si i-am intins desenul:
-Iti apartine. L-ai uitat pe jos.
Am spus cu aceeasi masca de zambaret de parca eram mega-fericit. Aiurea.

Mi-am intors privirea spre chipul lui si i-am spus alarmat:
-Esti sigur?
Desi eram atre panicat pe interior pe dinafara eram oarecum nepasator.

Ryuuka:
-E al tau. Sigur.
Am spus la fel de zambaret si i-am lasat desenul pe banca, apoi am plecat de acolo. Masca de zambaret, pe asta trebuia sa o am, ce aiureala. M-am asezat la umbra unui copac, din cate auzisem profu de sprt lipsea.

Am inceput sa ma uit prin curte dupa un punct de interes. Nimic nu ma atragea. Pana cand.. Am inceput sa desenez coroana unui copac.

Ryuuka:
Ma intinsesem cu totul pe iarba privind coroana copacului. Am inchis ochii si incercam sa ma relaxez.

Am continuat desneul cu trunchiul acestuia apoi cu... La naiba. El era acolo. Am rupt desenul si l-am aruncat la intamplare, intorcandu-ma cu spatele si plecand. Ma saturasem sa il plac.