Dialoguri.. dialogate.

Ryuuka:
M-a pocnit o foaie asa ca m-am uitat la ea. Era un desen. Am lasat-o in voia vantului privind copacul absorbit, imi placea acel verde cu albastru.

M-am asezat pe un trotuar, lasandu-mi capul pe genunchi.

Ryuuka:
AM iesit din scoala si m-am gandit sa ma indrept spre camera mea. Pana la urma sportul era ultima ora oricum. Cand sa fac doi pasi vad fetele care venisera cu nu stiu ce drac de idee pentru festivalul scolii si sa particip, da ,da da. Eram la fel de vesel, dar nu dadeam doi bani pe ce spuneau ele.

Seodata am fost lovit de un picior. Cand m-am uitat am vazut ca era o fata. M-am ridicat si i-am spus:
-Ai grija pe unde iti misti cracii, apoi am trecut pe langa el si celelalte fete.

Ryuuka;
Fetele incepusera sa ii faca morala asa ca eu m-am indreptat inspre camera mea de camin, disparan de acolo total. Uram oamenii, iar faptul ca trebuia sa par vesel ma calca pe nervi uneori.

Mi-am gasit linistea in camera mea, dand drumul muzici la maxim. Sa speram ca nu vor fi deranjati prea multi oameni.

Ryuuka:
Vecinul meu "destept" daduse muzica la maxim, oribil. Mi-am pus perna in cap.

Am inceput sa desenez diverse umbre, diverse chestii banale. Eram pierdut in lumea mea.

Ryuuka:
Nu mai suportam muzica. M-am dus la usa vecinului si am batut, dar aveam masca de fericit. Intr-o zi voi da jos masca asta, dar nu prea cred ca va fi curand.

M-am ridicat nervos de pe scaun si am deschis usa, spuannd cu nepasare:
-Ce?!

Ryuuka:
-Scuza-ma de deranj, te rog sa dai muzica mai incet.
Am spus zambind vesel. Mama ce i-as fi tras o palma de sa se invarta sau l-as fi inghetat, dar am incercat sa ma calmez c doar trebuia sa par vesel.

-Si daca nu?
Eram deja satul de acea fata zambitoare.

Ryuuka:
-Faci cum vrei.
Am spus la fel de zambaret. Ah ce te-as fi inghetat, dar nu, ma calmez. M-am intors cu spatele mergand inspre camera mea.

L-am prins de gluga si l-am tars inauntru. Mi-am proptit mainile in jurul gatului sau apoi i-am spus:
-De ce nu spui ce gandesti? Lasa falsitatea asta jos...

Ryuuka:
Hopa, copil destept, dar nu suficient. Cert era ca ma cam panicasem atunci cand am vazut in ce postura am fost pus, dar am raspuns vesel:
-Despre ce falsitate vorbesti? Mai nou daca sunt vesel e fals? Nu stiam ca nu e voie!
Am spus razand. Da da, mama ce vesel eram de nu ami puteam.

Am pufait ironic apoi i-am spus cu o expresie grava pe chip:
-Pe mine nu ma pacalesti, pustiule.

Ryuuka:
-Mda, acum daca ma scuzi am plecat.
Am spus la fel de vesel si am trecut pe sub una din mainile sale. Aveam de gand sa ies din camera aia.

-Nu asa repede, am spus eu tragandu-l inapoi si trantindu-l pe pat.
-Spune ce ai de spus.

Ryuuka:
-Adica?
Am spus la fel de vesel si parand confuz, dar chiar eram confuz si ma mai si temeam de ce intorsatura luau lucrurile, dar nu aveam de gand sa las masca de vesel.

Mi-am pus o mana la frunte si i-am spus:
-Esti un las.. Iesi afara.

Ryuuka:
Ce ma putea enerva, doamne nu stiu cum ma abtineam sa nu-l fac golem de gheata. M-am ridicat de pe pat profitand de paftul ca habarn nu avea ce si cum si am iesit din camera. I-o plateam eu altadata, momentan trebuia sa fiu acelasi copil vesel.

M-am trantit in pat si am lasat muzica sa ma scufunde intr-un somn adanc.

Ryuuka:
Am ajuns in camera si nu suportam muzica aia asa de tare asa ca am ieit pe balcon, intinzandu-ma pe jos. Gresia era rece si imi placea, avand in vedere ca sunt un om al ghetii. Cerul era frumos.

Mi-amm continuat somnul, muzica acompaniind visele mele.

Ryuuka:
Devenea enervant. Ca sa ma calmez mi-am creat un cub de gheata. Nimeni nu avea ce sa banuiasca, era un cub normal de gheata pe care l-as fi putut lua si din frigider. Apoi am privit cum se topea langa mine, pe gresie. Asa ma calmam.