Crystal Club

Ren:
Fraiere, aici o sa pierzi. M-am intors catre Yu si se vedea clar locul unde ma muscase. fratele meu deja era negru de furie.

-Ren... Deci, tu... am spus eu nervos.
-Cum dracu' indraznesti macar sa crezi ca i-ai putea lua vreodata locul lui Ren?

Ren:
- Taci ca nici n-ai observat. il rezolv pe fraieru asta, apoi am ceva si cu tine chit ca e ziua ta.
Am spus nervos si m-am intors catre Len:
[b]- bai curva. du-te si fute-te cu toti de pe varianta, dar stai dracu departe de yu!
L- HA! Asa de tare te iubeste ca nici nu face diferenta dintre noi. Nu isi poate da seama de nimic si fac la pariu cain afara sa ti-o traga altceva nu mai faceti! Tu crezi ca te iubeste? nu esti decat o micuta jucarie de care se va satura. Si apropo, tu de ce nu i-ai aratat forma ta reala de incubus? Fraierul ar fi stiut daca i-ai fi aratat ca noi diferim in forma noastrea reala sau poate te temi ca arati pre aingrozitor pentru el?

Stateam si ma uitam mut la ei. Pe de o parte micutul talhar avea dreptate. Ce afceam noi toataziua? Sex... Asta era raspunsul. Si... Forma lui? Eu nici nu stiam ce e pana cu cateva zile in urma. Ce dracu' se intampla?

Ren:
- Nu te amesteca in relatia mea! Vezi-ti de treaba ta de bou!
Am spus nervos.
L:- Mdeh, ma rog. O sa mai trec pe aici asa ca ai mare atentie la cat de bine il pazesti.
Si zicand asta fratele meu se carase. imi facuse nervi de nu se putea!

Am inceput sa ma imbrac, inceracnd sa nu il privesc pe Ren. Poate ca micutul talhar avea dreptate; poate nu il iubeam. Ce tot vorbesc? Simteam ceva pentru el, iubire. Insa... Avea dreptate partial.

Ren:
Am oftat incercand sa ma calmez. Nu era vina lui yu ca nu vazuse diferenta, in fond eram ca doua picaturi de apa si totusi ma ranise lucrul asta asa de tare...

-Imi pare rau, am spus eu luandu-mi camasa pe mine. Ar fi fost bine sa stau? Eram confuz. Nu mai stiam ce sa mai cred despre mine, despre Ren, despre relatia noastra.

Ren:
- Nu, e in regula. SUntem ca doua picaturi de apa deci este aproape imposibil sa ne diferentiezi.
Am spus calm.

Ren:
Cuvintele lui ma lovisera ca un fulger. Il iubeam, iar faptul ca imi spusese ca sunt un strain era dureros, chinuitor, apocaliptic.

-Imi pare rau... am spsu eu iesind din camera. Eram confuz; in legatura cu el, in legatura cu mine, cu sentimentele mele.

Ren:
De ce? De ce am fost asa de idiot? Am pus sentimente, lucru ce acum ma distruge. Am lasat cateva lacrimi sa-mi cada pe obraji. Nii-san... Felicitari... Distrugi inca o data totul...

M-am asezat pe canapea, strangandu-mi la piept genunchii si ascunzandu-mi chipul. Ar fi fost mai bine daca o rupeam acum cu el... sau nu?

Ren:
Poate ca era mai bine sa iau o mica pauza. Am deschis fereastra si am iesit pe geam, folosindu-mi puterile ca sa ajung jos, apoi am inceput sa fug, sa fug catre nicaieri cu lacrimi in ochi.

Am intrat in camera si nu am vazut pe nimeni. Mi-am simtit inima injunghiata de sute de ace apoi am inceput sa ma distantez de locul ala. Cine sunt? Cum... ma numesc? Ce caut aici?

Ren:
Am dat de Len undeva in afara orasului asa ca era logic sa incep o bataie cu el. Am scapat usor cu cateva vanatai, dar el arata mult mai rau. AM inceput sa ma plimb pe strada fara vreun reper.

Ma plimbam prin orasul acela galagios fara sa inteleg vreo ceva. Aveam mintea goala si lumea trecea pe langa mine fara ca eu sa realizez macar cine sunt. Extenuat, m-am asezat undeva pe o strada laturalnica.
M-am trezit a doua zi la spital, luminile puternice facandu-ma sa ma trezesc. Cine sunt?

Ren:
Am mers la acel bar unde imi ucisesem mama. Imi amintisem ca acum trebuia sa fie proprietatea mea si exact asa era. Toti angajatii ma asteptau ca sa revin si sa iau afacerea. Perfect! Am dat ordine a ce trebuia facut si am mers in vechea camera a mamei mele adormind.
DImineata m-am trezit, insa ma simteam groaznic, doream sa mor nu alta.

Fara nici un fel de date despre cine sunt am asteptat in acel salon pana cand o asistenta veni si imi inamana hainele si acetele ce le aveam la mine. Yu Meyong, 20 de ani, singur, parinti decedati, lucreaza la un super-market, adresa... Yu...
Am iesit din spital vrand sa o iau spre ceea ce eu numeam casa. Inca incercam sa ma obisnuiesc cu ideea ca ma numesc... Yu. Ce fel de prieteni am? Sau... Am vreo iubita, poate.

Ren:
AM continuat sa dau ordine si pana la urma am si coborat din camera, insa stateam intr-un colt.

In drum spre casa am dat de un bar, asa ca am intrat in el. Aveam nevoie sa ma gandesc la anumite lucruri. Cum ar fi... Viata mea.

Ren:
Il vazusem... Yu... Intrase in bar, cat as fi vrut sa-i sar in brate, sa-i spun ca am gresit si asta voi face!

A comandat o bautura recomandata de barman si am inceput sa ma uit la poza mea din cartea de identitate. Chiar ma numesc Yu?

Ren:
M-am dus catre masa lui fara ezitare si am spus zambind oarecum nostalgic:
- Hey, Yu.