Aunt's house

Tocmai imi deschideam buzele sa mai zic ceva, dar nu am mai putut. Camera a ametit cu mine, iar eu parca am intrat in transa. Am cazut pe jos si totul s-a facut negru in fata mea.

Zapy XD

Kori:
L-am vazut pe Zap cum a cazut la pamant. De ce? Nu el a suferit. Insa nu stiu de ce eram ingrijorat, mai acidat ca ininte. Mi-am folosit toata forta pe care o aveam , in ciuda durerii pe care o simteam sa il duc in camera si sa il pun pe pat. Apoi am deschis dulapul pentru a-mi cauta ceva de imbracat.

Totul era negru in fata mea. Nici-o licarire nimic. Ma pierdeam in acel abis fara sa mai gasesc diferentele dintre el si realitate. Ambele erau negre si pline de raceala. Nu puteam vedea nimic nici sa simt. Daca stau sa ma gandesc, mereu am fost asa. Nu simteam si nici nu imi dadeam seama de ce fac...

Zapy XD

Kori:
Dupa ce mi-am luat boxerii mei albi, un tricou galben si pantaloni albastrii trei sferturi, m-am asezat langa Zap. Nu stiu de ce, dar chiar daca imi facuse acel lucru eu... il iubeam? Placeam? Nici nu stiu.....

Nimic nu s-a schimbat, acelasi intuneric. Aceeasi singuratate. Dar... brusc am reusit sa vad o silueta. Cum sa nu o recunosc? Era Kori, stand chiar langa mine. Am incercat sa ma prefac speriat si sa tremur, sperand ca ma va crede.

Zapy XD

Kori:
Zap se comporta ciudat. probabil avea un vis urat sau ceva in genul? Mi-am pus mana pe capul lui ca sa verific daca are febra. Ciudat nu avea. Mi-am retras mana si am continuat sa il privesc.

-Te iubesc. Te iubesc al naibii de mult Continuam sa spun, de data asta stand absolut linistit. Oare el ma iubea? Sau doar ura. De ce... ...am fost atat de idiot, ar fi continuat acea propozitie.

Zapy XD

Kori:
-Nu mai pot avea garantia ca ma iubesti. Nu pot crede ceea ce mi-ai spus. De unde stiu ca nu ma minti ca adineaori? Oricum nu stiu ce ai mai putea vrea de la mine.....

- De ce continui sa zici asta? De ce pur si simplu nu ma crezi si atat? Nu ar fi mai bine asa? I-am zis si il trageam de bluza. In gand, continuam sa imi repet acele doua cuvinte "de ce". Puteau avea atatea intelesuri si totusi nici-unul. Puteai deschide atatea porti si totusi la fel de multe inchide. Totul era un amalgam... dar de ce? Um amalgam de sentimente... durere, suferinta, ura? Nici eu nu puteam sti asta. Totul era ravasit in mintea mea. Si nu eram sigur ca acest lucru de va indrepta prea curand. Cel putin, asta credeam eu.

Zapy XD

Kori:
-te-am crezut ca apoi sa cad prada in siretlicul tau, sa ajung violat, un nimic pentru tine, o papusa! Crezi ca te mai pot crede?
Si cat as fi vrut sa o fac. il iubeam, asta puteam sa vad din sentimentele mele, dar ma temeam de faptul de a fi aruncat.

Avea dreptate intr-un mod. Si totusi, mai aveam niste portite la indemana. Da, sunt precum o roata de bicicleta. Am spitele pe langa mine, si cu cat mai aproape cu atat mai usor sa sar de la una la alta.
-Dar, mi-ai spus ca ma plac, ca ma iubesti. De ce in acel moment te-ai razgandit? Parca ma voiai si tu. Nu stiu daca a zis tot ce am etalat, dar era singurul plan pe poemnt. Sa ma joc cu psihicul lui pentru al face sa se indoiasca la tine. Poate acesta era unul din putinele lucruri la care ma priceam destul de bine.

Zapy XD

Kori:
-Nu ti-am spus sa continui ceea ce aveai in cap. Sa te iubesc? Esti sigur ca nu te-ai lovit la cap?
Mintam cu desavarsire, dar nu aveam alta sansa. Nu trebuia sa-l las sa faca ce vrea.

-Minti! Vad in ochii tai ca minti! De ce? De ce? Am inceput sa strig la el. Nu mai aveam de ales, deja ma enervase la culme. Ma adusese in pragul disperarii, tarandu-ma si umilindu-ma. In loc sa imi multumeasca ca i-am zis ca il iubesc, el vine cu tot felul de prostii tineresti.

Zapy XD

Kori:
-De ce? Foarte simplu! Mint pentru ca da te iubesc, dar nu am garantia ca tu spui adevarul. Mint pentru ca ma tem de tine efectiv, ma tem ca acel lucru s-ar putea repeta, ma tem sa fiu abandonat. Uite de ce.

-Daca tot te temi asa tare de mine, spune-mi sa plec. Goneste-ma. Pot sa imi gasesc si alt loc de munca, nu imi pasa. Chiar, acesta era ultimul lucru de care imi pasa. Bineinteles, daca macar ma interesa asta.

Zapy XD

Kori:
-Nu pot... Bine uite ca nu pot sa o fac! Si daca iara vrei sa stii de ce atunci iti raspund: Pentru ca te iubesc.
M-am intors cu spatele la el prefacandu-ma ca aveam de lucru la noptiera de langa pat.

Vedeam foarte clar ca incerca sa stea departe de mine si intr-un fel il intelegeam. Totusi, am iesit din camera sa si m-am dus jos, in camera de zi. M-am aruncat pe canapea - locul unde a cam inceput totul - si priveam tavanul. Nu stiam cum sa continui asta. Sa il las si sa plec? Sa o consider doar o aventura? Nu ar prima data cand fac asta si nu m-ar durea deloc.

Zapy XD

Kori:
Am auzit telefonul fix sunand asa ca am coborat in sufragerie. Se pare ca era doar o greseala.... ce dracie! Am vazut ca Zap era pe canapea si probabil gandea daca sa stea sau sa plece. Nu era greu de ghicit ce va alege, cu siguranta voi fi doar o aventura.

-Ce urasti cel mai tare?
Poate s-a mirat de intrebarea mea, dar nici eu nu situ de ce o pusesem. Ma simtea pierdut si voiam sa ies din acea casa. Si asta si voi face imediat.

Zapy XD

Kori:
-Sa fiu considerat o aventura, dar pentru tine probabil nu conteaza.

-E adevarat, nu conteaza.
M-am ridicat de pe canapea si m-am indreptat spre usa. Paseam normal, nici incet nici repede. Asteptam sa vad daca se intampla ceva. Brusc...

Zapy XD

Kori:
L-am prins in brate de la spate si nu stiu de ce am reactionat astfel. Nu vroiam sa plece, parca durea mai tare daca el ma parasea.

-Se pare ca totusi ma iubesti. Am zis zambind. Poate chair ma iubea si din aceasta cauza nu m-a putut lasa. Totul ar avea logica. Dar stai, chiar a zis ca ma iubeste. Nu prea mai pot intelege nimic acuma. Ma iubea sau ura?

Zapy XD

Kori:
-Recunosc.... M-am speriat cand am vazut ca mi-ai facut acel lucru, dar eu te iubesc! Sincer! Si nu vreau sa fiu o aventura!

In sfarsit, am auzit cuvintele dupa care tanjeam dupa atat de mult timp. Glasul sau mi-a incantat auzul. Nu stiam ce sa mai zic.
-Ma bucur pentru tine. Dar nu e prea tarziu?

Zapy XD