Dragoste Infinita [ SasuSaku ]

Este seara in Konoha. Ma plimb pe langa niste case. Vin de la gara. Probabil ca se vede ca sunt noua. Parul roz imi adie lin in aerul cald. Ma uitam la toate casele de pe strada, dar nu o gasesc pe cea pe care o cautam. Dandu-mi seama ca nu voi gasi aici ceea ce caut, ma indrept spre o alta straduta, dar privirea imi este atintita catre o luminita ce venea din departare. In acea pata de culoare orbitoare se putea zari trupul unei fete. Acea silueta imi parea cunoscuta. Ma duc sprea ea. Cand ajung indeajuns de aproape pentru a putea vedea cine este constat ca este sora mea, Myra. Ea semana mult cu mine, avea acelasi par rozaliu, aceiasi ochii de un verde atat de crud si luminos, acelasi corp de invidiat, doar ca parul sau era mai scurt decat al meu. Al meu era pana putin mai sus de talie, al ei fiind doar cu vreo doi, trei centimetri mai jos de umeri. Aceasta imi facea cu mana bucuroasa. Are un zambet foarte mare, plin de blandete, prin care se putea observa cu usurinta fericirea. Mie imi apare un zambet si mai mare decat al ei pe fata. Myra imi face semn sa vin in casa, apoi imi spune cu un glas gingas:

- Ma bucur ca ai venit pe aici! Mi-a fost atat de dor de tine.

Eu ii spun ca si eu ma bucur sa o vad si ca mi-a fost foarte dor de ea, apoi intru in casa, eliberandu-ma de toate miile de bagaje, iar apoi ne imbratisam. Era o imbratisare plina de dragoste si blandete. Mi-a fost atat de dor de sora mea, iubita mea sora mai mare. Sora mai mare care m-a ajutat si mi-a dat atatea sfaturi, de atatea ori. Doamne, cat ma bucur ca o vad din nou.

Dupa cateva minute indelungate, ne desprindem din imbratisare. Eu ii zic ca vreau sa ma duc pana in camera mea sa ma schimb. Rozalia de langa mine imi spune sa-mi iau bagajele sis a o urmez. Fac ceea ce imi zice, apoi sunt oprita de ea. Se ofera sa ma ajute. Eu o las sa ia cateva dintre genti, apoi urcam scarile incetisor. In cateva secunde ajungem in dreptul unei usi albe. Imi spune ca asta este camera mea de acum inainte. Mai adauga si faptul ca a incercat sa o mai umple cu diferite chestii care stia ca imi plac. Ii spun ca ma schimb si vin jos sa mancam. Myra ma informeaza ca masa este déjà pregatita si ca ma asteapta, dupa care se duce jos. Eu intru si incep sa ma uit prin jur. Pe una dintre noptiere, vad o poza nostalgica. In acea poza erau doua fete, una mai mica si una mai mare. Cele doua fete erau gememe. Acesta poza e facut acum vreo sapte ani, ultima data cand ne vazusem eu si Myra. Dar gandurile imi sunt intrerupte de catre sora mea, care ma cheama la masa. Imi aleg repede o pereche pe pantaloni scurti albi si un maieu verde, apoi cobor la masa. Cat timp am mancat am vornit despre tot felul de lucruri, despre ce am mai facut in ultimii ani si multe altele. Deodata Myra spune:

- Sakura, mie chiar nu-mi vine sa cred ca au trecut sapte ani de cand nu ne-am mai vazut. Te-ai schimbat atata. Tu vei intra la liceu, iar eu la facultate. In sfarsit ti se va indeplini visul de a avea cincisprezece ani, bineinteles daca il mai ai.

- Da, nici mie nu-mi vine sac red ca a trecut atata timp. Chiar mi-a fost dor de tine si ma bucur nespus de tare sa te revad.

Dupa ce am terminat de mancat Myra mi-a spus sa ma duc sus sa ma pregatesc pentru scoala si sa ma culc. Fac ceea ce imi zice. Am de gand sa fac un dus revigorant sis a ma culc. Intru incet in jetul de apa calduta. Un fior imi trece pe sina spinarii in momentul in care apa face contactul cu pielea mea fina. Acea clipa nu a durat mai mult de o secunda. O secunda care parca nu se mai termina.

Dupa aproximativ zece minute in care toate gandurile, sentimentele si trairile mele au fost luat de picaturile mici si calde, cel putin pana maine, am iesit din cada, m-am imbracat in niste pijamale verzi si m-am dus direct in camera mea.

Imi simteam oasele din ce in ce mai grele, mai obosite si mai dureroase. Fara sa mai stau pe ganduri ma bag in pat si adorm.

A doua zi veni rapid. Nopate fu alungata de soarele mandru si luminos. Emana o caldura speciala. Razele calde ale mingii de foc treceau incetul cu incetul prin perdeauna roz a camerei mele, intr-un final ajundand pe fata mea, obligandu-ma sa ma trezesc. Cu greu imi dechid ochii de culoarea smaraldului si ma dau incetisor jos din pat.

Ma duc sa deschid geamul, lasand mirosul imbietor al diminetii sa imi inunde narile. Dupa ce trag o gura mare de aer curat in piept, ma indrept lenes spre baie. Imi fac repejor siesta, dupa care ma indrept spre bagajele nedespachetate sa-mi aleg ceva de imbracat. Imi aleg niste blugi albi trei sferturi, un maieu simplu albatru, iar in picioare imi iau niste adidasi Addidas albi. Imi iau ghiozdanul si cobor jos. Ii spun Myrei ca nu mai am timp sa mananc si imi iau pachetul de pe masa.

Fara alte ezitari incep sa acerg spre noul meu liceu. In vreo zece minute ajung in curtea scolii. Nu prea am fost zarita de catre viitori mei colegi. Ma duc sa ma asez pe o banca de langa un cires batran. Ce pacat ca nu era inca inflorit. Langa mine se aseaza un baiat blond cu niste ochi albastri, asemeni cerului senin. Se pare ca il cheama Naruto. El se ofera sa-mi mai prezinte cativa dintre colegi. Mi arata pe Hinata, pe Neji si pe Lee.

Privirea imi este atintita catre doi baieti care jucau basket. Unul dintrei ei era blond cu ochi caprui, iar celalalt avea ochii de culoarea onixului, iar parul era de aceasi culoare cu ochii. Il intreb pe blondul de langa mine cine este acel brunet, iar el imi spune ca este Sasuke Ucicha.

Deodata se suna, iar orele trebe sa inceapa curand. Eram emotionata. Vai, nu cred ca pot intra in clasa fara sa lesin. Mor aici. Oftez ingrijorata, dupa care iau o gura foarte mare de aer. Il urmez pe Naruto, deoarece se pare ca eram in aceiasi clasa, dar in drumul meu sunt impinsa de cineva. Imi ridic privirea speriata, in acelasi timp nervoasa spre el. Se pare ca era chiar acel Sasuke Ucicha. El imi spune pe un ton superior si iritant:

- Ai grija pe unde mergi !
- Ce bou !!! exclam eu iritata de tonul folosit de el.

Doamne, iar m-a luat o team ingrozitoare. Mor de frica! Am atatea emotii, nici macar nu cred ca stiu cum ma mai cheama. Sper sa nu ma puna cumva in fata clasei sa zic lucruri inutile despre mine sau orice altceva de genul asta, este ingrozitor. Off, nu mai rezist. Ma opresc pentru cateva secunde din mers. Imi inchid ochii si trag adanc aer in piept, dupa care imi continui drumul spre clasa. pentru cateva secunde din mers. Imi inchid ochii si trag adanc aer in piept, dupa care imi continui drumul spre clasa. In cateva secunde sunt in fata clasei. Mai iau o gura mare de aer, dupa care intru.

In incapere erau vreo treizeci de fete de adolescenti necunoscunti care stateau in bancile lor, fiind mult prea agitati. Se pare ca nu mi-au observat inca prezenta. Naruto ma vede si imi face cu mana. Ii zambesc dulce, dupa care imi caut un loc. Off, nu se poate, mai este un singur loc liber, langa nemernicul ala, Uchiha. Nu il suport. Neavand alta optiune, ma duc nervoasa spre banca lui. Era prima banca de pe mijloc. Nu prea ma omor sa stau in prima banca, dar ce pot sa fac?

Ajung in dreptul bancii. Sunt atat de nervoasa. Un sentiment de furie simt cum imi trece prin vene. Ma incrunt. Mai aveam putin si il luam la bataie. Simt cum sangele incepe sa treaca din ce in ce mai repede prin vene, Incepe sa fiarba cu totul in mine. Imi strang repede pumnii. In ochii mei se putea citi ura, dorinta disperata de a distruge ceva, de a ma razbuna cumva. Eram atat de nervoasa, incat cred ca as fi in stare sis a omor pe cineva. Bine, nu as ajunge chiar atat de departe, dar pe aproape. Nu stiu de ce eram atat de nervoasa pe el, pana la urma e doar un idiot, nu merita sa-mi consum degeaba energia.

Fara sa-mi pese de el, ma asez pe scaunul din dreptul sau. Era o galagie extrema in incapere. Eu stateam in banca plictisita. Deodata se pozitioneaza cateva fete in fata bancii mele. Pe una dintre ele mi-o prezentase Naruto. Cum a chema? Ah da, Hinata. Langa ea se mai aflau inca doua fete, una blonda si una satena. Hinata ma saluta si ma intreaba daca as vrea sa fim prietene. E un pic cam incordata. Ce-i drept, cred ca este timida rau. Ii zambesc dulce, dupa care ii spun ca mi-ar face placere sa fim prietene. Ne mai zambim inca o data, apoi mi le p-rezinda pe cele de langa ea. Blonda se numea Temari, iar satena TenTen. Pareau de treaba. Cred ca o sa ne intelegem bine.

Intr-o fractiune de secunda toata lumea face liniste. Usa se deschide incetisor. Toti elevii se agitau sa ajunga la locurile lor. Pe usa intra Naruto. Blondul incepe sa rada cu pofta cand vede ce fete inspaimantate avea toata lumea, dar el se sperie in momentul cand profesorul intra in clasa. El era dirigintele nostrum, Kakashi Hatake. El este un barbat inalte, cu parul gri, ciufulit, care poarta o masca pe fata. Ce ciudat. Imi da fiori acea masca. Parca ar fi un asasin sau naiba stie mai ce. Ma sperie intr-un fel.

Acesta ne salute politicos, dupa care ma cheama in fata clasei sa ma prezint. Aveam putine emotii. Nu stiam ce parere ar putea sa aiba noii colegi despre mine. Ies din banca incetisor. Mainile imi transpirau cu fiecare milimetru pe care il inaintam, cu fiecare pas care il faceam. Eram atat de tensionata. Exact de asta imi era frica, sa ma puna sa zic ceva in fata clasei. In doua secunde interminabile ajung langa professor. Acesta se uita ciudat la mine. Cred si eu, probabil ca aveau o fata de mata plouata. Imi indrept privirea spre clasa si imlemnesc. Nu stiam ce sa mai zic. Ramasesem incremenita acolo. Incercam sa vorbesc, sa spun ceva, dar totul era inzadar. Cuvintele nu vroiam sa-mi iasa din gura, parca eram fata iun fata cu moartea, nu cu niste amarati de colegi noi. Inghiteam continuu in sec, neadand alta alternativa. Ma uit repede la Hinata. Imi zambea atat de dulce, de gingas, de frumos. Ma facea sa-mi revin din aceasta frica imposibil de evitat. Cu greu schitez si eu un zambet micut. Profesorul se holba la mine. Nu stia ce am de nu zic nimic. Dupa inca cateva secunde indelungate, spun hotarata:

- Buna tuturor1 Eu sunt Sakura Haruno, am paisprezece ani si vreau sa-mi fac cat mai multi prieteni. Sper ca ne vom intelege mine. Pe unii dintre voi déjà v-am cunoscut. Mai multe despre mine nu va spun, veti afla pe parcurs, desigur, daca veti vrea sa ma cunoasteti cu adevarat. Cam atat am avut de spus.

Dirigintele imi zambeste, sau cel putin asa cred, nu pot sa-mi dau seama exact. Imi zice ca daca am terminat pot sa merg la loc, apoi mai adauga ca se bucura sa ma cunoasca. Eu ii raspund doar cu simplu zambet, apoi ma duc inapoi in banca.

Brunetul de langa mine se uita ciudat la mine, dupa care isi intoarce privirea spre Naruto, care incepe sa se vaite, deoarece Kakashi a adus niste teste date mai de mult si el a picat, ceva ce se pare ca pe nimeni nu mira. Neji se ridica, fiiund iritat de comportametul blondului si ii da un pumn in burta. Kakashi se enerveaza din cauza ca cei doi se iau la bataie si le da detentie, dupa scoal;a sa mai ramana inca trei ore. Naruto mormaie ceva, dupa care se aseaza langa Neji, care parea ca nu are nici o problema cu detentia.

Ora trecu repede, iar sunetul clopotelului mult iubit se auzi. Kakashi ne spune ca putem iesi cu totii in pauza, mai putin cei care s-au luat la bataie in ora. Eu ma duc repede la Hinata, pentru a ne cunoate mai bine. Am inceput sa vorbim despre tot felul de chestii, asa am aflat foarte multe despre fiecare in parte si ele despre mine. Am fost intrerupte de o fata blonda, cu ochii albastrii care parea foarte aroganta. TenTen imi spune ca pe blonda o cheama Ino si ca ea este cea mai mare pitipoanca din toata scoala. Mi se parea mie ceva ciudat la ea. In spatele ei mai erau inca doua clone, care o urmareau peste tot si faceau tot ce facea ea. Ce sclifosite. Ino se apropie de mine si imi spune cu superioritate in voce:

- Deci, tu esti noua fata. Hmm, nu prea esti tare, deci nu poti sta cu mine! Oh, nu, n-a spus asta. Iar simt cum mi se ridica tensiunea. Mai am putin si sar pe ea. Sa vedem ce porecla sa-ti pun. Cred ca iti voi spune frunte lata. Acum dispari din fata mea, imi provoci o senzatie de voma!

Fetele de langa mine se uitau ingrijorate la mine. Chiar se vede atat de tare ca m-am enervate? Se pare ca da. Ei bine, pai, nu vreau sa ma obosesc degeaba. O s-o las in pace.

Fara sa-mi mai pese de ea, plecam de langa ea si ne indreptam fiecare spre locul sau, urmand sa inceapa ora de matematica.

Totusi eram fericita. Este o prima zi de scoala destrul de buna, mai ales ca mi-am facut trei prietene minunate. Mi-as fi dorit sa vin aici de la inceputul semestrului, nu din noiembrie, dar ce mai conteaza. Cred ca ma voi integra repede.

In scurt timp profesoara de matematica intra in clasa. Ea este o doamna cam scunda, cu parul scurt, cam pana la umeri, blond, ondulat. Are niste ochelari mici de vedere, de culoare rosie, care ii ascund ochii verzi, un verde atat de crud si patrunzator, precum cel mai pretios smarald. Este imbracata cu o fusta lunga, pana la genunchi rosie, o bluza neagra cu maneci trei sferturi. In picioare are niste ghete din piele negreu, cu toc cui destul de inalte. Se indreapta incet spre catedra, se aseaza si deschide catalogul. Incepe sa faca prezenta. Iar devin tensionata. Respir repede si zgomotos. Aveam emotii. In scurt timp ajunge la sfarsitul catalogului, dand de inca un nume, al meu. Ma cheama langa ea. Ma prezint repede, apoi astept sa vad ce mai vrea de la mine.d ca stiu ce urmeaza. Un test sau o ascultare la tabla. Am o presimtire in legatura cu ceea ce va spune si cred ca o sa ma asculte la tabla, in fata clasei.

In doua secunde presimtirea mea se adevereste. Imi spune sa iau o bucata de creta, imi da o culegere de olimpiade in mana si imi indica un exercitiu ce ma inspaimanta. Cu mici ezitari si mii de emotii interminabile scriu exercitiul pe tabla prafuita. Imediat ce termin de scric acea ecuatie cu siruri las culegerea pe catedra si ma apropii din nou de tabla. Ma miscam cu o viteza de mii de ori mai mica decat a melcului. Fiecare pas care il faceam imi provoca o anumita durere in corp. Parca as fi calcat pe carbuni incinsi nu pe parchet. La fiecare pas care il faceam simteam cum imi intra o sabie in inima, obligandu-ma sa inaintez sis a fiu cat mai aproape de sfarsit. Simteam cum ma prierd, cum vine sfarsitul si cum mor. Inima imi batea cu cea mai mare putere posibila.

Toate gandurile si sentimentele mele sunt intrerupte de vocea profesoarei care se rasteste la mine, zicandu-mi:

- Haruno! Mai ai de gand sa pierzi mult timp acolo, holbandu-te la tabla? Hai mai repede, termina exercitiul o data ca nu am tot timpul la dispozitie!

Am inchitit in sec, dupa care am luat o gura foarte mare de aer si am incercat sa scriu ceva. Stateam cu creta lupita de tabla. Nu puteam sa mai misc. Eram incremenita. Parca as fi fost transformata in stana de piatra. Nu mai gandeam limpede. Prin minte imi trec numai ganduri rele. Vedeam numai culori inchise, de gri, negru, cenusiu. Negru. Doar negru. Nu pot vedea nimic altceva decat un negru interminabil, apasator, dureros. Deodata, ne mai vrand sa vad acel abis in fata ochilor, incep sa strig ca disperata:

- Verde! Verde! Verde!

Toti colegii au tresarit. Profa se uita ciudat la mine. Oh, nu, nu se poate1 Cum am putut sa fac o asa prostie. Nu pot sac red ca am spus asta cu voce tare. Toti din clasa au inceput sa rada, inclusive profa, care imi spune pe un ton iritant:

- Hai o data Haruto! Termina exercitiul ala anul asta si nu mai visa cu ochii deschisi. Chiar vrei sa iesi atat de mult in evidenta? Macar fa-o sit u in alt mod, nu prin prostie. Avem noi destule specimene prin clasa care isi arata prostia zilnic, nu mai trebuie sa faci si tu asta.

Cand aud asta raman din nou incremenita. O teama m-a cuprins imediat. Genunchii imi tremurau din ce in ce mai tare. Frica imi controla creierul si de asemenea pusese stapanire pe intreg corpul meu. Tremuram mai rau ca inainte, simteam imbinarea dintre teama si furie, nestiind care dintre ele are o cantitate mai mare. Incerc sa ma deplasez, dar picioarele mele parca erau de piatra. Nu ma mai puteam misca. Am mai incercat de cateva ori, dar fara rezultat.

Chiar cand credeam ca-mi va fi imposibil sa ma mai misc de acolo, prind curaj si incep sa rezolv ecuatia ce iesea in evidenta pe tabla neagra. Chiar era usor. Ma rog, era mult de scris, dar am reusit sa termin totul repede si chiar foarte corect. Spre surprindere tuturor, mai ales a mea, am terminat de rezolvat in mai putin de doua minute. Colegii m-au aplaudat, iar eu am zambit victorioasa. Doamna profesoara era si ea la fel de uimita. Nu stia cum de am rezolvat asa de repede, dar dupa fata ei pare destul de multumita. Am respirat usurata, apoi am intrebat daca este bine. Blonda de la catedra imi spune mandra:

- Da, Sakura, este foarte bine! Sunt mandra de tine! Cred ca esti chiar foarte buna la materia mea. Felicitari! Ca rasplata iti voi da un zece pentru azi.

Wow mi-a spus Sakura. Yee!!! Radiam de fericire, chiar daca nu aveam un motiv atat de important. Incuviintez din cap, dupa care trec la loc. Cand ma asez Sasuke, cu o fata extrem de uimita, ma intreaba cum am facut asta. Eu am de gand sa fac un pic pe proasta si il intreb, parca cazuta din cer ce am facut. El se prinde ce ceea ce incerc sa fac si nu-mi mai da atentie. Foarte bine, nici nu aveam chef ca el sa-mi zica ceva, eram oricum mult prea fericita.

Totusi, exista cineva care se enervase. Naruto se ridica revoltat in picioare si incepe sa urle la profa ca de ce eu am primit un zece doar pentru atat, de ce el nu primeste niciodata zece dar eu da si prostii de genul asta. Eu ma uitam la el cu o fata de catelus plouat si faceam pe fetita rasfatata, care merita tot. Faceam asta doar pentru a-l enerva pe el, mai bine zis pentru a-l face gelos. Se pare ca functiona. El se zbatea si facea ca toate animalele turbate de pe lume. Parca ar fi foar electrocutat. Toti din clasa, mai putin Hinata, care era rosie si visa cu ochii deschisi, am inceput sa radem. Naruto era de-a dreptul hilar. Ar putea sa se faca comediant, sau circar. Se pricepe bine sa faca circ.

Nu dupa mult timp, totul se termina, Naruto primind inca o ora de detentie. Ma intreb ce mai poate urma. Fara ca nimeni sa-si dea seama, ora se terminase. Eram in culmea bucuriei toti, dar profa nu chiar. Ne-a dat o tema extrem de luga si de grea, apoi a plecat destul de nervoasa.
Toti am iesit in pauza si am inceput sa vorbim. Eu m-am dus la noile mele prietene, dar in drum spre ele ...

Eu m-am dus la noile mele prietene, dar in drum spre ele sunt intampinata de Ino, care parea destul de nervoasa. Se pozitioneaza in fata mea impreuna cu clonele ei in spate. Ce vreo si asta de la mine? Ma uitam la ea cu o privire intrebatoare, cerandu-I din priviri sa zica mai repede ce are de zis. Ea statea acolo, blocandu-mi drumul, ca o momaie. Imi venea sa-I dau o palma si s-o dau din calea mea, dar cu greu m-am abtinut. Intr-un sfarsit, dupa inca vreo zece secunde, se gandeste si ea sa vorbeasca. Se apropie incet de mine. Se misca mai incet decat mine la tabla, daca acest lucru ar putea fi posibil. Se indreapta din ce in ce mai incet de mine, probabil vrand sa ma faca curioasa, ei bine asta nu prea ii mergea, tot nu-mi pasa absolut de loc ce vrea de la viata mea. Acum se afla la doar cativa centimetrii de mine, cred ca sunt vreo zece sau cincisprezece, dar nu mai mult. Iti apropie buzele de urechea mea dreapta, soptindu-mi pe un ton amenintator:

- Tu, frunte lata, sa ma asculti bine, pentru ca nu-mi place sa zic de doua ori acelasi lucru! Deci, sa nu cumva sa te mai apropii vreodata de Sasuke! El este al meu, doar al meu! Sa nu cumva sa crezi ca nu te-am vazut in ora de mate ca ai vorbit cu el. Ce ti-a zis? Ce i-ai zis? Spune! Sa-ti fie clar domnisoara Haruno, daca te mai vad cumva in preaja iubitelului meu te voi distruge. Nu ma cunosti, nu stii de ce sunt in stare, cate pot sa fac, ce pot sa iti fac, deci, te avertizez, ai mare grija ce faci cu Sasuke al meu! Acum misca mai repede din fata mea, imi imputi aerul! Spune, dupa care ma impinge brutal, eu lovindu-ma in coltul unei banci.

Auch! Cred ca am dat cu ficatul de banca. Doamne, in ce hal poate sa ma doara acuma. Parca mi-ar fi bagat un cutit. Imi acopar locul care ma doare cu mana stanga si tin apasat, incercand sa opresc durerea. Stau asa vreo patreuzeci de secunde, dupa care simt cum durerea scade.

Fetele, vazand toata scena de mai devreme, cu Ino, vin alarmate la mine. Pareau destul de ingrijorate. Ma intreaba daca ma mai doare unde m-am lovit si daca m-a speriat blonda. Cand aud a doua intrebare era sa sa-mi iasa flacari pe nas. Cum mama naibii sa-mi fie mie frica de aia? De pitipoanca aia amarata? Aia nu cred ca va reusii sa ma sperie niciodata. Ah, ba da, m-am speriat cand am vazut-o prima data, din cauza urateniei sale. Le spun fetelor ca nu si ca nu va reusii niciodata sa ma sperie. Hinata imi zambeste prieteneste, dupa care imi spune ca ar fi mai bine sa mergem la vestiar sa ne schimbat, deoarece urmatoarea ora avem sportul. Dau afirmativ din cap, dupa care imi iau sacosa cu schimburi si ne indreptam spre vestiar.

In cateva minute ajungem si la vestiar. Ne schimbat repede, apoi TenTen propune sa mergem la baieti sa ne mai amuzam un pic pe seama lui Naruto. Hinata se impotriveste si ne spune ca nu e frumos sa radem de el, apoi se inroseste toata. Zici ca era un rac, saraca. Noi incepem sa chicotim, dupa care eu o intreb pe bruneta daca nu cumva il place. Ea da negativ din cap, dar eu nu renunt si o mai intreb de inca cateva ori. Pana la urma cedeaza si imi marturiseste ca este moarta dupa el. Eu chicotesc, apoi ii spun sa mergem la baieti.

Cand sa iesim afara din vestiar, pe cine gasim in fata usii? Pe Naruto, Sasuke, Neji, Sai, Kiba si Lee. Ce faceau ei oare aici? Simplu, ascultau ce vorbeam noi. Noi ne uitam la ei cu o privire diabolica, mai putin Hinata, care era mai rosie ca inainte, zici ca luase foc. Baietii o iau la fuga spre sala de sport. Noi incepem sa-i fugarim ca disperatele prin scoala, dupa ei. Cei pe langa care treceam probabil credeau ca suntem nebuni. In scurt timp ajungem la sala de sport, toti obositi si transpirati.

Profesoara, Anko, era deja aclolo si nu parea prea fericita. Cand constatam asta ne aliniem si asteptam sa vedem ce o sa ne faca. Auch, vai de mine. Este abea prima zi aici si deja sa primesc o pedeapsa. Off, Doamne, sper ca nu. Anko este o profesoara tanara, de vreo douazeci si cinci de ani, scunda, cu parul scurt, cam pana la umeri, Albastru inchis si cu niste ochi negri, destul de inexpresivi. Ea este imbracata cu niste pantaloni de trening lungi, negri si cu un maieu mulat, rosu, un pic cam decoltat. Parea o profa de treaba, dar oare chiar asa sa fie? Ei bine, voi afla curand.

Anko ne spune sa intram in sala, iar noi facem intocmai ce ne-a zis. Noi, cei care am alergat ca descreieratii prin scoala, eram extrem de obositi. Cum am ajuns in sala am inceput sa respiram greu si sa gafaim. Imi simteam plamanii atat de incarcati, plini de ceva, ca si cum ar fi oricand gata sa explodeze. Simteam cum aerul pe care il inhalam arde in interirul meu. Deodata, Anko paseste in sala zicandu-ne:

- Bun, deci, astazi vom face ceva mai special decat de obicei.

Oare la ce se referea? Ce fac de obicei? Dar acum? Eram atat de curioasa, incat parca simteam deja ca va fi ceva peroculos, extrem. Simteam cum un val de adrenalina imi trece prin corp. Nu mai pot de nerabdare sa vad ce o sa zica, ce o sa facem, ce? Vai, cat urasc suspansul. De ce naiba s-a oprit profa atat de brusc, ca sa ne omoare cu asteptatul?

- Dupa cum spuneam mai devreme, va fi ceva mai special, nu numai ora asta ci urmatoarele ore pana la sfarsitul anului scolar. Orele vor consta in invatarea lucrului in echipe. La inceput, se vor forma echipe de cate doi, o fata si un baiat si vor trebui sa se ajute unul pe celalalt, sa coopereze, sa se inteleaga cat mai bine posibil pentru a duce treaba la bun sfarsit si, desigur, pentru a castiga concursul. In fiecare ora va fi cate un concurs diferit si in functie de punctele care le veti lua, pe echipa, se va forma un clasament. Primele zece echipe din clasament vor face o competite mai extrema si mult mai periculoasa. Cu o saptamana inainte de Paste se va face un fel de tabara la munte. Acolo se vor face alte echipe, doua echipe a cate cinci elevi. Despre acea parte va voi spune alta data. Acum sa o luam cu inceputul. Pentru primele zece ore de concurs va voi ajuta, legandu-va cu catuse unul de celalalt. In acest mod veti invata ca numai ajutandu-va si lucrand in echipa veti reusii sa castigati concursurile. Ca sa va ambitionez mai tare, am facut si premii pentru fiecare castigator, dar acel premiu se va da doar unei singure echipe, celei care va coopera cel mai mult. Astazi voi alege echipele. Aceste echipe nu se mai pot schimba, fie ca va convine sau nu. Va voi alege dupa cum crec eu, in asa fel incat sa cadeti in echipa cu persoana cu care nu va-ti dorii niciodata. Lista va fi afisata in zece minute la panoul din fata salii de sport, pana atunci nu vreau sa va aud, sa va simt sau va va miros! Sa nu cumva sa va prind ca va miscati, nici macar sa nu clipiti. Daca prind pe unu ca misca il strang de gat! Ati inteles?

Toti dam afirmativ din cap, dupa care ea ne arata o banca si ne spune sa asteptam acolo pana face ea echipele. Facem exact ceea ce ne-a spus si ne asezam toti, fata ca nimeni sa comenteze, iar aici ma refer la Naruto. Imi dau seama ca blondul e in stare sa comenteze la orice, oriunde, oricand, dar probabil ca acum este mult prea curios sa vada cu cine o sa pice in echipa, la fel ca oricare dintre colegi, mai ales eu, desigur.

Wow! A fost un discurs destul de interesant. Pare chiar misco aceste concursuri, mai ales idea cu lucrul in echipa, asa ii voi cunoaste si eu mai bine pe ceilalti. Chiar sunt curioasa sa vad cu cine o sa fac echipa. Oare o sa fie dragut? Dar prietenos? Sper doar un singur lucru, sa nu cumva sa cad in echipa cu nemernicul ala de coleg de banca.

Acum imi dau seama de ceva. Ma simt extrem de bine, adica nici tensionata, nici incordata, nici nimida sau oricum altcumva de genul asta. Simt ca parca sunt in acesta scoala, in aceasta clasa, cu acesti colegi, viitori prieteni, sper eu, de la inceputul anului. Parca i-as cunoaste pe toti de o viata. Simt un fel de sentiment de iubire fata de ei, de nostalgie. Este atat de ciudat, dar totusi imi place mult de tot.

Gandurile imi sunt intrerupte de vocea profesoarei, care se indreapta incet spre banca unde ne aflam noi, clasa a IX-a B. Aceasta tinea in mana doua foi, ce pareau identice. Probabil facuse o copie a listei cu echipele, mai mult ca sigur. Aceasta ne informeaza ca in mana ei se afla lista tuturor echipelor, dupa care se duce sa le agate de panoul din fata salii de sport. Vine din nou la noi si ne zice ca putem sa vedem echipele, ca sunt in sfarsit afisate. Toti o iau la fuga spre panou, mai putin eu. Eu mergeam incet spre lista cu echipe. Chiar daca eram nerabdatoare, incercam sa ascund asta, desi imi dau seama ca nu prea reuseam si ca se vdea pe fata mea cat de curioasa eram. Ma uit cu coada ochiului la Anko, care se holba la mine ciudat. Fata sa ma amuza, asa ca un mic chicotit iese din gura mea.

In cateva secunde ajung si eu in dreptul listei. Imi cautam disperata numele pe coala alba. In vreo cinci secunde imi gasesc numele, apoi ma uit la numele din dreptul numelui meu.

Am incremenit. Am ramas socata. Nu se putea. Nu, era imposibil. Dar de ce? De ce eu? Nu este corect! Nu puteam sa cad in echipa chiar cu el. Mai rau nici nu cred ca se putea, sau poate ca da ... Nu-mi vine sa cred ca sunt in echipa chiar cu ...

Nu-mi vine sa cred ca sunt in echipa chiar cu Sasuke Uchicha! De ce tocmai el? Off, nu se poate.

Oftez lung, dupa care clipesc de cateva ori, incercand sa-mi revin din soc. Mai stau asa, nemiscata inca vreo cateva secunde, dupa care imi clatin incetisor capul si ma indrept spre prietenele ,ele, in sala de sport.

Deodata mi-a venit o idee. Cred ca o sa profit de faptul ca o sa fiu legata de Sasuke cu catuse si o sa ma distrez un pic. Am de gand sa o fac pe Ino un pic geloasa, apoi sa-mi bat putintel joc de Sasuke. Zambesc pervers la micul meu plan, apoi ajung la Hinata, care ma ia la intrebari. Cu cine sunt in echipa, e dragutz si tot felul de intrebari de genul asta.

Ii spun ca sunt in echipa cu nenorocitul de Uchiha, apoi ma gandesc sa le zic si fetelor despre micul meu plan pervers. Fara sa mai stau mult pe ganduri, le chem intr-un loc unde sa nu ne auda nimeni, apoi le zic:

- Fetelor, am un plan! O sa ma disprez un pic pe seama lui Sasuke si totodata si a lui Ino. O sa o fac cumva pe Ino geloasa, in timp ce imi voi bate putin joc de marele Uchiha.

Ele se uitau la mine ingrozite. Toate se intrebau ce am de gand sa fac. Ei bine, nici eu nu stiam inca ce sa fac, dar va fi ceva interesant, pervers si de neuitat. Zambesc malefic, apoi le spun fetelor ca vor vedea ele ce se va intampla. O sa fie o ora destiu de interesanta.

Plec spre locul unde se aflau restul colegilor, fetele fiind in spatele meu. Inca aveam acel zambet malefic, plin de perversitate. In doua secunde profa ne spune sa ne aliniem. Fetele stateau in fata baietilor, pe perechi. Anko ne pune pe rand catusele, apoi ne spune:

- Deci, acum sunteti legati cu catusele. Primul concurs va incepe in cateva minute. Sa va explic. Dupa cum vedeti, sala este plina de obstacole. Voi va trebui sa treceti peste ele. Veti gasi singuri o cale de a trece peste fiecare onstacol.

Dupa ce ne spune toate astea ne lasa singuri. Sasuke se holba la mine, parca asteptand ca eu sa fac ceva. Eu am de gand sa-mi incep planul, chiar daca nu stiam inca cum. Ma uit la Ino. Blonda e atat de nervoasa, incat mai are putin si se ia la bataie cu partenerul sau, Sai.

Ma apropii de Sasuke. Il trag mai aproape de mine. Eram la cativa centimetri unul de altul. Ii puteam simtii respiratia. El se uita la mine provocator. Ii ating pieptul cu mana dreapta. Imi miscam incet degetul pe pieptul sau. El imi zambea pervers. Imi bag mana in parul sau abisal. Il priveam fix in ochi. Ne zambeam pervers. Ma lipesc de el. Buzele noastre se aflau la doar cativa milimetrii. Incercam sa ma apropii mai mult de el. El ma apuca de talie.

Zambesc smecher, apoi imi dau parul pe spate si ma uit din nou in ochii lui plini de iubire, caldura si bunatate. Prin acei ochi abisali si seducatori, citeam tot despre el, era ca o carte deschisa, special pentru mine. Fiecare moment care trecea era mai intens, mai sensual, mai patrunzator. Noi eram inca lipiti unul de corpul celuilalt si se parea ca nici unul nu voia sa se termine acest moment extraordinar, nimeni nu indraznea sa ne desparta. Era pur si simplu magic. Nici macar o secunda nu am incetat sa ne privim in ochi sau sa clipim. Ii simteam respiratia calda pe chipul meu angelic. Puritatea ce se vedea in ochii lui minunati ma facea sa ma simt cu adevarat apreciata, admirata, sa ma simt ca si cum exist pentru cineva. Imi trec degetele prin parul sau scrut, negru si ciufulit, iar apoi imi vine in minte ideea de a-l saruta. Totusi, mi-am luat inima in dinti si m-am apropiat mai mult cu buzele de ale sale, acum fiind o distanta milimetrica intre noi. Ma simteam ciudat de bine, de protejata.

Eram incremenita. Totul in jurul meu disparuse, eram numai eu si el. Stateam nemiscati si ne uitam unul. Ma privea adanc in ochi, facandu-ma sa-mi pierd mintile. Ochii lui de un negru atat de intens erau plini de blandete si bunatate, ma inebuneau. Mi-am adancit si mai mult privirea in a lui, pentru a putea trece de acel abis imbietor si a putea vedea in interiorul lui, a sufletului sau. Negrul parca nu se mai termina, cu cat ne adanceam mai mult privirile, cu atat mai apasator si mai intens, era infinit. Oricat de mult m-as fi straduit sa trec de infinitul abis nu as putea, era imposibil.

Nimeni nu facea nimic. Doar stateam pierduti fiecare in ochii celuilalt. Parca amandoi asteptam ca celalalt sa faca sau sa zica ceva, dar niciunul dintre noi nu avea curajul sa faca asta. Cred ca am stat asa ceva. Nici nu mai simteam cum trece timpul, parca era oprit in loc pentru a simti momentul. Secundele treceau, minutele la fel, poate ca si orele, dar mie nu-mi pasa, nu ma mai interesa.

Intr-o fractiune de secunda totul devine si mai perfect decat este, deoarece el se apropie de mine din ce in ce mai mult. Chiar daca o face cu o viteza mai mica decat a melcului, tot este perfect. Acum se afla la doar cativa centimetrii de mine, mai exact de fata mea. Ii pot simti parfumul. Mirosul emanat de el este divin. Nu exista nici un coltisor al mintii mele care sa nu fie invadat de el, care sa mai poata gandii logic, care sa nu fie afectat de fericire. Raman socata de ceea ce fata. Nu pot spune ca nu imi place, dar ... nici nu stiu ce sa zic. Este o senzatie atat de placuta, incat nici nu stiu cum sa o mai descriu. Deodata ….

Deodata suntem intrerupti de catre Anko care urla ca descreierata la noi ca putem incepe. Ma uit la ea cu o privire plina de ura, apoi dau afirmativ din cap. Imediat ce pleaca imi reiau pozitia fata de Sasuke si ii soptesc:

- Deci, sa vedem de ce esti in stare. Vezi ca daca nu castigam premiul ala afurisit, o sa te omor, cu mana meu, jur! Daca castigam te voi rasplati … spun eu, dupa care il musc incetisor de ureche.

Aveam un zambet pervers pe fata. Doamne, ce era in mintea mea. Cata perversitate am in mine? Ma uimesc singura. Oare cand am devenit asa? Mi se pare mie, sau m-am schimbat total in doar cateva minute? Eu, fata care era atat de timida, de invizibila, de fricoasa, acum am devenit atat de curajoasa, de rea, de perversa. Stiam ca am perversitatea in sange, dar nici chiar in halul asta. Hmm, imi place.

Ma apropii din noi de buzele lui Sasuke, de data asta aproape atingandu-le. Ma tenteaza. Brunetul imi mangaie parul rozaliu. Imi placea atat de mult, era mult prea frumos ca sa fie adevarat. El coboara cu mana pe talia mea, incercand sa ajunga la pantalonii mei de trening nergi. Pervers baiatul. Eh, lasa ca eu sunt de doua mii de ori mai perversa decat el. Eu ripostez, dandu-i o palma peste mana, apoi imi reiau repede pozitia. De data asta eram mai departati un pic, in asa fel incat el avea de ajuns loc sa scoata limba. Isi misca limba in toate partile prin aer. E atat de excitant.

Totul in jurul nostru nu mai era ca inainte. Disparuse tot. Suntem numai eu cu el. Noi doi, stand acolo, singuri, oricand gata de orice prostie. Totul devenea din ce in ce mai pasional, ceea ce ma facea sa vreau si mai mult sa-l sarut. Doamne, muream de nerabdare sa vad cum sunt buzele lui. Pareau perfecte. Arata ca doua petale mici si catifelate de trandafiri, atat de rosii, de stralucitoare, de perfecte. Muream aici. Nu mai pot, simt cum tot corpul meu ma indemna sa il sarut, dar totusi exista ceva in mine ce nu ma lasa sa le ating. Eram fermecata de fiecare gest ce il facea cu limba, deveneam din ce in ce mai doritoare, dar tot simteam ca nu pot. Nu stiu ce si de ce, dar nu ma lasa sa il ating, sa-i simt buzele, limba cum se joaca cu a mea, este atat de enervant acest sentiment.

Fara sa mai stau pe ganduri scot si eu limba, fiind cat pe ce sa o ating pe a sa. El incerca sa-mi gaseasca limba, dar eu nu-l las si ma apropii de gatul sau. Incep sa-l ling incetisor pe gat, coborand lin spre pieptul sau. El nu ma lasa sa inaintez si ma ridica repede la nivelul sau, incercand din nou sa ma sarute. Eu nu-l las nici moarta sa-mi atinga buzele.

Sasuke incearca sa-si bage mana pe sub maieul meu verde, dar eu nu-l las. Fara sa-mi dau seama, ne impiedicam unul de picioarele celuilalt si cadem.

Eu aterizez pe el. Ma intreb daca l-a durut. Cred totusi ca a fost o cazatura destul de dureroasa, s-a auzit destul de tare, dar el pare ca nici macar nu a clipit. Stateam exact la fel, doar ca de data asta eu sunt peste el. Perfect. Planul meu merge mai bine decat oricand. Asta szi vroiam, sa atrag atentia, mai ales a lui Ino, cred ca acum moare de invidie. Doamne, mor de ras cand ma gandesc ce fata cred ca a facut. Imi si imaginez. Cu greu, ma abtin sa nu rad, sa chicotesc sau orice altceva. Trebuia sa-mi mentin aceasta fata de fata rea, perversa.

Imi strecor degetele de la mana cu catuse printre degetele sale, incercand sa lungesc mai mult acest moment extraordinar. Nu as fi vrut sa se termine niciodata. Era mult prea frumos pentru a fi adevarat. Devine din ce in ce mai intens, mai incitant, mai excitant cu fiecare secunda ce trece. Este unul dintre momentele perfecte din viata mea, chiar daca totul este o joaca pentru mine, imi place la nebunie, am o satisfactie extrema.

El ma strange tare la piept, la inceput nelasandu-ma sa mai respir. Ma tinea atat de tare incat aerul nu mai avea loc sa treaca printre noi. Eu incerc sa il sarut pe gat, dar acesta nu ma lasa si isi muta fata fix sub buzele mele. Ma opresc brusc, dar este prea tarziu. Din fericire l-am atins doar pe obraz, totusi prea aproape, mult prea aproape de buzele sale trandafirii.

Simt din nou un impuls ce ma obliga sa il sarut, sa-i ating cele doua petale mici si fine de trandafir, sa il simt cu totul. Simt o senzatie de frica, de neliniste sufleteasca. Ah, asta nu este bine. Devin nesigura pe mine si incep sa ma tem pentru ceea ce ar putea urma. Off, stiam eu ca o sa se intample intr-un anumit moment, dar nu voi lasa asta sa ma descurajeze, trebuie sa-mi duc planul pana la capat, sa nu ma dau batuta.

El incepe sa ma sarute pasional pe gat, foarte incet coborand, dar eu nu aveam de gand sa-l las sa treaca mai departe, cel putin nu acum.

Da, exact, am o noua idee. Voi continua planul ceva mai mult timp si pe langa faptul ca mor de nerabdare sa-mi testez nivelul de perversitate, o voi distruge si pe Ino, o voi aduce la disperare, isi va dori sa nu ma fi amenintat niciodata, va plati, in cel mai rau mod, cel mai diabolic.

La ideile ce imi vin in minte zambesc diabolic, reusind sa-i sterg si zambetul pervers al lui Sasuke de pe fata. Vai, ce-mi place. Imi da o senzatie extrema de implinire, de satisfactie.

Brunetul incearca sa ma dea de pe el, dar eu nu-l las si ma ridic in fund pe el. Nu-l las sa scape atat de usor. Imi plac mult prea mult senzatiile pe care mi le da, este prea tare. Cred ca o sa imi bat mult timp joc de el, este mult prea interesant, mai ales ca si el este destul de pervers, ma face sa-mi doresc si mai mult sa ma distrez pe seama lui.

Intr-un moment de neatentie el ba da jos, ma ridica si ma ia in brate. Ma tinea in drate ca pe o printesa rasfata. Hmm, imi place, chiar foarte mult., este bestial. Ma duce spre peretele din fata sa, ma lasa repede jos si ma tranteste de el, incercand sa ma sarute brutal. Eu ii trag o palma peste fata, de i-au zburat creierii din cap, ma face sa ma simt mandra. Impresionant, acum am si mai mult tupeu. Vai, ce-mi place, nu ma mai satur, este prea tare. Imi vine sa sar ca disperata in sus si sa fac ceva gen ‘Yey, yey, yey !!!’.

Gandul meu ma amuza si incep sa chicotesc. Sasuke nu intelege de ce am chicotit si devine neatent. Perfect. Acum este sansa mea sa preiau controlul. Ma ghemuiesc rapid, fara ca el sa-si dea seama si trec repede pe sub picioarele sale, apoi il bat incetisor pe umar. El se intoarce alarmat, iar atunci eu il imping spre perete, punandu-mi un picior langa el, pe post de briera. Acum este imobilizat, iar eu imi dau seama ca am facut o mica prostie. Am uitat de catuse, iar acum le-am incurcat si ma doare un pic incheietura. Auch, cred ca o sa ma aleg cu niste urme sau vanatai. Bina macar ca este lantul lung si am putut sa-mi fac miscarea.

Brunetul atragator din fata mea era uimit. Cred si eu, dupa ce i-am facut. Iar simt un sentiment extrem de satisfactie si zambesc triumfatoare.

Acum imi pot termina micul joculet. Zambesc extra pervers. Numai eu stiu ce-i in mintea mea, o extrema perversitate, imi place mult de tot, o ador, o iubesc. Sunt geniala, am niste idei atat de nebune, dar geniale, imi plac mult de tot.

Incep sa-l sarut pasional pe gat, cateodata lingandu-l putin, facandu-l sa arda mai tare. Simteam cum ii bate inima de tare, nu stia ce aveam de gand, dar ii placea, simt asta, ii place mult, chiar foarte mult. Simt cat este de excitat si cred ca imi dau seama si ce dorinte are. Eh, lasa dragul meu Sasuke, o sa ai parte de multe, foarte multe lucruri cu mine. Nu stiu cat de mult o sa-ti placa, dar stiu ca o sa doara, nu toate, doar unele chestii dintre toate cele pe care ti le pregatesc.

Intr-o fractiune de secunda ma ridic din nou spre buzele sale. Eram gata sa-l sarut. Chiar cand mai aveam un milimetru si il sarutam, el …

Chiar cand mai aveam un milimetru si il sarutam, el ma impinge brutal, apoi ma ia de mana stans si ma trage foarte aproape de mine, lipindu-si buzele de urechea mea stanga. Imi saruta delicat urechea, apoi imi sopteste cu o voce plina de vointa:

- Parca vroiai sa castigi acest concurs stupid. Daca vrei asta nu mai sta si pierde timpul cu mine. Iti voi arata de ce sunt in stare dupa. Abea astept sa vad rasplata aia promisa dupa. Tu nu va trebui sa faci nimic. Daca ma lasi sa fac totul, vom reusii sa terminam primii, apoi sa ne prefacem ca am lucrat in echipa. Ce zici, esti de acord? Sa stii ca msa bazez pe tine !

- Iar eu pe tine! ii spun increzatoare, apoi incuviintez din cap.

El imi zambeste pervers, dupa care incepe sa alerge cu o viteza uimitoare. Nu prea reuseam sa ma tin dupa el, dar eram obligata. Trebuie sa-l fac cumva sa aiba incredere deplina in mine, dar cum? Cum ii pot castiga increderea totala, fara a face vreo tampenie? Acum chiar nu stiu ce sa mai fac, sunt disperata.

Sasuke facea totul atat de perfect, iar probele nu erau chiar atat de usoare, cel putin dupa parerea mea. Nu stiam cum face totul atat de bine, sunt de-a dreptul uimita. Ce n-as da sa pot sa termin si eu un lucru atat de repede, este mult prea tare, vreau si eu.

Peste cateva minute indelungate de alergat si cateva lovituri, ajungem in sfarsit la ultima proba, ultimul obstacol pana la sosire. Aici trebuia sa trecem o baltoaca plina de noroi, agjutandu-ne doar de o franghie ce atarna din tavan. Nu parea atat de complicat, dar aici chiar trebuia sa lucram in echipa. Eu, cum sunt mult prea neatenta si impiedicata, dau peste el, facand ca amandoi sa cadem in noroi. Colegii erau foarte aproape de noi, ceea ce insemna ca trebuie sa ne miscam repede, daca nu vrem sa pierdem. Sasuke se ridica ca prin minune din noroi, luandu-ma si pe mine in brate si se agata de franghie. Era atat de tare felul cum parca zburam prin aer, pacat ca era un drum mult prea mic. In cateva secunde ajungem pe partea cealalta a noroiului si suntem intampinati de catre Anko, care ne felicita si ne zice ca premiul ni-l va da maine, apoi ne lasa singuri, dupa ce ne scoate catusele, se duce sa-I anunte si pe ceilalti ca pot pleca.

Eu fug repede spre vestiar, pentru ca sa am destul timp sa gasesc un plan referitor la acea minunata recompensa pentru Sasuke.

Dupa ce ma imbrac si ma aranzez ies afara din vestiar. Inca nu se sunase de pauza, ceea ce imi mai dadea un pic de timp. mA duc spre subsolul scolii. Nu stiu de ce ma duc acolo, dar ceva simt ca se va intampla.

Deodata cineva se misca in spatele meu. Ma intorc brusc si vad ca este ….

El nu face nimic, nici mscar nu misca, apoi hotarata incerc sa-l sarut, dar el ma impinge in spate si da negativ din cap. Ce-a fost cu reactia asta? Nu-l mai inteleg de loc, are un comportament atat de ciudat, adica acum cateva minute el incerca sa ma sarute in disperare, iar acum ma respinge, de ce? Hmm, chiar nu inteleg ce l-a apucat.

Simt o neliniste sufleteasca. Inima imi bate cu putere, iar palmele incep sa-mi transpire. Oh, nu, cred ca iar ma emotionez. Asta nu o sa se termine prea bine, sunt sigura. Vai, ce ma fac daca isi va da seama? Am un fel de slabiciune fata de el, dar nu-mi dau seama de ce, ce se intampla de ma comport asa.

Incep sa tremur ingrozitor de tare. Oh, vai, nu stiu ce sa mai fac, inebunesc. Cum sa ascund acest sentiment de teama? Daca brunetul isi va da seama o sa mor, nu stiu cum o sa reactionez, nu o sa fie de loc bine.

Sasuke se indreapta incet spre mine si imi spune sa stau jos. Dau negativ din cap si ii zic ca nu vreau, apoi zambesc pervers si ii zic ca am chef de ceva actiune. El se uita la mine ciudat, ca si cum nu ar intelege ce vreau sa spun. Nu stiu ce sa fac, ce sa-I zic. Simt ca ma pierd, ma desprind cu totul de realitate, asta se intampla din cauza lui, numai si numai din vine lui, este atat de enervant, ma inebuneste.

Ne uitam unul in ochii celuilalt, incercand sa ne cititm gandurile. Parca ar fi prima data cand ne intalnim, acest lucru imi da fiori. Nu stiu de ce, dar el ma face sa ma simt atat de ciudat, de apreciata, de … iubita, dar de ce? Aceasta intrebare o sa ma omoare, nu o mai suport, de cand simt acest sentiment indescriptibil in interiorul inimii ma gandesc numai la el. Ce mi-a facut de nu mi-l mai pot scoate din minte, eu il urasc, nu se poate sa ma gandesc la el daca nici macar nu-l suport. Gandurile mele imi dau fiori.

El se apropie de mine incet. Inimia mea iar o ia razna, incepe sa zburde ca nebuna in interiorul meu, parca vrand sa aiba pe cineva langa ea. Nu stiu ce sa fac, de ce ma simt asa, cum sa scap de acest sentiment ingrozitor. Ma uit uimita la Sasuke. Pe fata lui nu se putea citi nimic, este atat de inexpresiva. De ce este atat de ingandurat, la ce se gandeste, la ce? Trebuie neaparat sa aflu, daca nu o voi face o voi lua razna, sunt extra curioasa, dar imi este atat de frica sa-l intreb. Nu ar trebui sa-mi fie frica, pana la urma ce se poate intampla? Bine, cred ca mai binre nu-mi puneam aceasta intrebare, acum sunt si mai nelinistita, simt ca ceva ce ma va surprinde ma va intampla, sunt sigura de asta, dar ce?

Atatea intrebari fara raspuns se afla in capul meu, incat ma fac sa vreau sa nu ma mai aud, este deja enervant.

Sasuke se pozitioneaza in fata mea, cu o privire plina de blandete si intelegere. Hmm, ce are de gand? Ce o fi in mintea sa? Chiar as vrea sa-l cunosc mai bine, nu stiu de ce, dar simt asta. Eu ma asez jos si ma uit mirata la el. Zambeam copilareste. Privesc cu atentie chipul sau perfect. Ma simteam atat de ciudat, nu mai simtisem niciodata acest sentiment, dar totusi imi placea. Sunt fermecata de chipul sau ce pare perfect.

Lumina slaba a becului este atintita asupra sa. Ma facea sa ma simt din ce in ce mai ciudat, ca si cum ar urma sa ma intrebe ceva imposibil de raspuns sau ca si cum ar trebui sa-i spun cel mai mare secret al meu, este intr-un fel incomfortabil.

Sasuke se aseaza langa mine. Acum nu ne mai priveam in ochi, ceea ce ma facea sa simt un sentiment de vinovatie in interiorul sufletului. De ce ma simteam vinovata, nu aveam motiv, nu facusem nimic! Chiar imi doresc sa-I revad ochii. Senzatie pe care o simt in momentul in care privirele noastre se intersecteaza este atat de speciala, de memorabila, de fermecatoare. Pur si simplu nu pot sa stau sa nu-l privesc in ochi.

Deodata imi amintesc de respingerea de mai devreme. Ce il apucase? As vrea sa il intreb dar imi e mult prea rusine. Nu cred ca mai pot sa stau aici mult, cu el. O sa inebunesc daca il mai vad mult, el o sa ma inebuneasca. Off, Sakura, haide, poti sa rezisti, pana la urma este doar un baiat, exact ca oricare altul … sau poate nu. Ce are el atat de special fata de oricare alt baiat?

Chiar vreau sa-l cunosc mai bine, sa vad cum gandeste, cum se comporta de obicei, cum este el. De ce vreau asta nu stiu. Stai! Ce naiba m-a apucat azi? Nu ma mai recunosc, cum de m-am schimbat atat de brusc, de ieri pana azi, in doar cateva ore? Cum de s-a intamplat asta?

Atatea intrebari imi bantuie minte, incat nu stiu daca mai gandesc limpede. De cat timp vorbesc oare cu mine? Cred ca ar trebui sa mai vorbesc si cu Sasuke, dar ce? In momentul de fata imi este mult prea greu sa-I spun ceva, sa ma uit la el sau orice altceva legat de el.

Deodata el se intoarce cu fata spre mine. Imi dau seama ca ma analiza. Oare la ce se gandeste? Ah, ce-as vrea sa-I pot citi gandurile, ar fi mult prea tare. Se apropia din ce in ce mai mult de mine. Ii puteam simti respiratia calda aproape de mine. O data cu acea rasuflare a sa mai pot simti si mirosul sau divin. Nu exista nici un coltisor al mintii mele care nu era invadat de mirosul sau special, era incredibil. El ma mangaie incet pe par. La fiecare atingere simteam cum imi trece cate un fior prin tot corpul. Nu stiam ce vrea sa faca, ce sa fac, deveneam din ce in ce mai confuza si mai nelinistita. Inima incepe sa-mi bata cu putere, sarea in interiorul meu extrem de tare. Se pare ca brunetul de langa mine observa cum se zbate inima mea acolo si zice hotarat:

- Sakura, ce se intampla? Nu nega nimic, pentru ca imi dau seama ca se intampla ceva dupa felul in care inima ta o ia razna cand ne apropiem. Prima data cand ne-am atins nu a fost asa, atunci erai o perversa extrema, plina de curaj si extra tupeu, ce s-a intamplat intre timp? De cand am cazut in sala de sport bad ca se tot repete, poti sa-mi zici ce ai? Iti este frica, frica de mine, frica de ce? Ce ai patit? Spune-mi !

- Sasuke, eu …

Dar nu am timp sa raspund, deoarece in momentul in care m-am intors cu fata spre el, acesta …. .

Dar nu am timp sa raspunde, deoarece in momentul in care m-am intors cu fata spre el, acesta ma ia prieteneste in brate. Ce l-a apucat? Baiatul asta este intreg la minte sau nu, mie nu prea mi se pare, isi schiba atat de repede felul de a fi incat nici nu stiu ce sa mai cred despre el. Isi schimba comportamentul chiar mai repede ca mine. Si eu care credeam ca eu sunt aia ciudata, de el nu mai comentez.

Totusi nu pot spune ca nu-mi place acesta imbratisare, este chiar placuta, ma face sa ma simt mai bine. Bratele sale puternice imi infasoara corpul mic si firav. El ma strange destul de tare la piepul lui, ceea ce pe mine ma doare un pic. Ma simt ca un mic ghiocel plapand care este acoperit de o piatra mare si groasa. Sunt ca un ghiocel ce trebuie protejat toata ziua, deoarece daca nu poate face numai prostii, sa intre numai in belele, iar Sasuke este acea piatra ce ma face sa na simt incomod, ma sufoca. Ii simt corpul atat de aproape de al meu. Respiratia lui este acum pe fata mea. Aerul emanat de el este atat de cald, incat daca face contac cu pielea mea ma face sa ma simt protejata, imi mangaie sufletul, incalzindu-l cu o simpla rasuflare a lui. Ma simt atat de comod in brate sale puternice, imi place extrem de mult. Acum ma simt cu adevarat eu.

M-a facut sa uit de toate temerile si planurile mele. Nu mai aveam in minte nimic inafara de el. Imi invadase mintea cu totul. Numai un lucru in interiorul meu nu reusise sa linisteasca, inima mea, zburda ca nebuna in interiorul meu, parca asteptand ca ceva sa se intample si ea sa se linisteasca, dar ce mai astepta? Simteam cum inima mea saritoare mai avea putin si exploda de nerabdare. Ma obliga sa-l sarut, dar creierul meu era de alta parere si nu ma lasa. Nu stiam daca acum ar trebui sau nu sa-l sarut. Chiar mi-as dori sa-i gust un pic micile fructe rosii si catifelate. Daca ma uit atent la el pare perfect, ca si cum nu ar putea vreodata sa aiba vreun defect, dar oare chiar asa sa fie?

Ii simt parfumul atat de dulce, imi invadeaza cu totul narile, facandu-ma sa inebunesc, sa-mi pierd mintile. Eram din ce in ce mai tentata sa-I ating buzele, dar nu aveam cum, nu puteam sa o fac, eram oprita de mine insami.

Ne apropiam fetele din ce in ce mai mult una de cealalta. Cu fiecare clipa ce trecea eram si mai aproape. Intre noi este o distanta milimetrica, se mai afla doar un loc minuscul, cam cat gaura acului de mic, pe unde putea trece doar aerul.

Totul parea atat de romantic, de fapt chiar era. Aratam ca un cuplu fericit. Totusi, tacerea este intrerupta de catre Sasuke, care imi sopteste pe un ton atat de dulce incat ma facea sa ma topesc toata:

- Sakura … te simti mai bine? Nu mai tremura, te rog si spune-mi ce s-a intamplat. Linisteste-te si povesteste-mi. Sunt aici ca sa te ascult.

Am ramas cu gura cascata. A fost atat de dragut ce mi-a zis. Acum imi dau seama ca de fapt situatia mea se agraveaza, am inceput sa tremur din ce in ce mai tare, parca imi vizioam viitoarea moarte, asta simteam in momentul cand tremuram. In colturile ochilor mei smaraldii au aparut mici perlute cristaline. Incercam sa le opresc sa csada dar imi era imposibil. Simteam cum incep sa ma intepe ochii incet-incet. In gat mi se pune un nod ingrozitor. Simteam cum ma inec.

Spre marele meu noroc Sasuke ma strange si mai tare la pieptul sau, reusind sa ma calmeze, dar nu in totalitate, picaturile ce erau in ochii mei cad lin pe obraji, facandu-ma sa tresar. Sasuke vazand ca nu ma simt bine imi saruta incet fruntea. Era atat de dragut. La contactul buzelor sale cu pielea mea fina un zambet gingas imi apare pe buze, iar lacrimile ingheata pe fata mea.

Privirile noastre se intalnesc. Priveam abisul interminabil din ochii lui atat de blanzi. Nu puteam trece de acel negru ucigator. Incercam sa trec mai departe, sa privesc prin ochii lui direct in sufletul sau, in inima sa, in mintea lui. Privirile ni se adanceau din ce in ce mai tare cu fiecare secunda care trecea, totul devenea mai romantic. Imi placea atat de mult sezatia ce mi-o oferea simpla lui prezenta, chiar daca cateodata ma omora pur si simplu numai orice gand legat de el. Stateam si ne priveam linistiti in ochi, fiecare fermecat de privirea celui din fata sa. Adancesc si mai mult cantactul vizual, facand ca totul in jurul nostru sa dispara. Mai ramasesem doar eu, el si o camera care nu avea importanta. Ma pierdeam in ochii lui atat de mult incat nu credeam ca o sa mai pot sa imi dezleg vreodata privirea de a sa. Este ceva magic, total ireal pentru mine ceea ce se intampla. Pana acum cateva ore nici nu aveam idee cum e sa atunci un baiat, iar acum simt cu totul altceva, simt ca toata lumea mea s-a dus si ca reincep una nou, una perfecta, in care nu vom ramane decat eu cu el, doar noi doi, impreuna, pentru totdeauna, oriunde, oricand.

Cand il privesc fix in ochi simt ca ma aflu intr-o prapastie fara fund, o gaura neagra la care nu ii gasessti niciodata sfarsitul, un drum atat de lung, interminabil, etern. Un sentiment care simt ca va ramane in mine, in inima mea pentru totdeauna, un sentiment atat de pur, ce te face sa te simti perfect, un sentiment etern. Totusi, o data cu acest sentiment vin si multe dezamagiri, mii de rauri de lacrimi varsate degeaba, dar totul are si un final, iar cand ajungi la el te simti mai bine, mai fericit, mai iubit decat oricand altcandva, este un sentiment la care nu stiu cand voi ajune, dar presimt ca o sa o fac.

Deodata Sasuke se trezeste din transa in care a fost adus de catre imbinarea perfecta a privirilor noastre. El isi clatina un pic capul, la inceput facandu-ma sa tresar, apoi isi drege putin glasul si ma intraba hotarat:

- Saku-Sakura … as vrea sa-ti pun o intrebare. Ai vrea sa fim prieteni? Amici? Sau ceva?

Wow! Sunt total pe alta lume acum. Am auzit eu bine sau imi trebuie aparat auditiv? Sasuke Uchiha, marele Uchiha tocmai mi-a propus sa devenim amici, prieteni, adica ca fratii? Am ramas cu gura cascata la auzul cuvintelor sale. Nu simteam nimic deosebit fata mai devreme, poate doar fapytul ca inima imi batea mai tare, in rest nimic nu era nou. Sigur nu visez? Nici nu stiu ce sa-i spun, m-a luat total prin surprindere.

Brunetul astepta frustrat un raspuns, se vedea cu usurinta ca era incordat, nu stia ce aveam de gand sa spun, sincera sa fiu, nici macar eu nu stiam, ce puteam face? Sa aleh sa fim prieteni sau nu? Ce s-ar schimba daca am deveni prieteni si ce s-ar intampla daca nu? Exista un singur mod de a afla. Nu, gata, stiu, m-am hotarat ce aleg, sigur este alegerea corecta, cel putin asa sper.

Fac o fata foarte serioasa, dupa care ii spun, cu o anumita ezitare in glas:

- Sasuke, eu …. .