Ura dintre doua clanuri (+16)

Sper din tot sufletul sa va placa. Enjoy!:p

Capitolul 1: Noile colege sunt “dintre noi”.

E rece. Nu pot simti caldura. Cel puntin cea sufleteasca. Cea fizica nu este nici o problema. Fata mea alba,rece, cu ochii negri precum abanosul in care multe fete isi pierd privirea si parul meu scurt, cu tepi in spate de o culoare destul de ciudata. Albastru inspre negru. Sunt Sasuke…Sasuke Uchiha. Probabil ati mai auzit de marele clan Uchiha. Parintii sunt oameni de afaceri asa ca sunt destul de des plecati de acasa, deci eu raman cu fratimio. E mai mare cu trei ani decat mine. Are 20 de ani, deci eu sunt de 17. Il cheama Itachi Uchiha. Are parul lung negru precum carbunii, prins intr-o coada. Ochii lui sunt negri ca strafundul iadului. Fetele din generatia lui sunt exact ca si la mine, adica toate “pe el”. Nu este foarte deranjat de asta insa cateodata il enerveaza la culme.
Stau pe balcon si privesc inspre luna inconjurata de stele. Ma intreb daca o sa gasesc vreodata ceea ce caut. Sau mai bine intrebat: Ce caut? Imi deschid un pic gura si observ cum razele lunii imi ating dintii. Vantul adie usor si-mi face cateva suvite sa se joace cu el. Mi se face frig asa ca decid sa intru inapoi in camera. Peretii ei sunt colorati in culori inchise si reci. Albastru cu negru predomina. Patul imi este in partea stanga a camerei si televizorul este exact in fata patului. Vizavi de usa, se afla biroul cu scaunul meu negru si cartile de matematica si biologie pe masa. De asupra ei sunt doua rafturi din lemn de brad. Tot inchise la culoare. Acolo sus erau restul cartilor mele. Baia se afla langa televizor. Era destul de incapatoare precum si camera mea.
Ies din aceasta si ma indrept spre bucatarie. Acolo ma intalnesc cu fratimio. Nu prea suntem vorbareti intre noi asa ca nu-l bag in seama si-mi vad de treaba. Imi scot laptele din frigider, imi torn intr-un pahar cantitatea necesara si ma indrept spre camera spunandu-i lui Itachi un “Noapte buna”.
Dupa o lunga cearta dintre mandra luna si soarele arzator, cerul a hotarat ca e vremea sa se-nalte falnic soarele, deci o noua zi. Ma intind destul de silentios si ma indrept catre baie pentru am face siesta de dimineata. Dupa ce ies de-acolo, ma pun pe ganduri in fata dulapului. Am stat destul de putin pana cand mi-a venit ideea cu ce sa ma imbrac. Ii multumesc mamei ca m-a facut baiat si nu fata ca sa stau cateva ore in fata sifonierului. Gata. M-am imbracat. Destul de repede nu? Asta e un alt motiv pentru care ii multumesc mamei ca m-a facut baiat. Imi iau ghiozdanul si ma indrept catre usa unde ma asteapta fratimio pentru a pleca la scoala. Ii spun scoala pentru ca nu pot sa-l numesc nici liceu, nici facultate. E complicat… In Tokyo sunt astfel de scoli. Inchidem usa si ne indreptam spre masina. Itachi are un rav 4 negru. Ca de obicei conducea de zici ca lua foc.
-Frate! Vreau sa ajung intreg!
-Ai sa ajungi. Stai calm! Ce-ai fratioare? Nu-ti place adrenalina?ma intreba incepand sa rada
-Ba da, dar adrenalina cand raman viu
-Ma rog…
Nu-mi mai spunea nimic pentru ca ajunsesem deja. A parcat masina si a venit langa mine. Toate fetele erau cu gura cascata. Doamne astea nu-s fete. Nu stiu ce sunt dar eu unu nu le pot numi fete. Ma uitam in fata si-i observ pe Naruto cu Deidara. Numai ei ne stiu secretul. Cei doi sunt frati. Naruto e prietenul meu cel mai bun, are parul blond ca spicele de grau in lumina soarelui si ochii albastri ca marea razbunatoare. Celalalt e prietenul cel mai bun a lu fratimio. Deidara are parul lung blond prins intr-o coada sus, ochii lui fiind tot albastri dar de data asta ca cerul. Mai deschisi decat ai lui Naruto. Intr-un sfarsit ajungem si la ei.
-Itachi, se pare ca saptamana asta o sa facem toate orele cu clasa 11 A.
-De ce?
-Pentru ca asa au hotarat dirigintii. Oricum nu ti se pare amuzant ca o sa stam o saptamana in clasa cu fratiorii nostri?intrebase Deidara cu un zambet tamp pe fata
-Nu!ii raspunse scurt si la obiect Itachi
-Si o sa avem colege noi!continuase bucuros Naruto. Ma intreb oare cum arata?
-Eu ma intreb oare cat o sa dureze ca sa-mi cada in brate. Doua sau trei secunde? Hmm…il enervam asa de tare. Ce-mi placea!
-Ramane de vazut.imi spuse uitandu-se cam urat la mine.
Ii opresc calea lui Itachi, punand mana mea stanga pe abdomenul lui.
-Simti mirosul?il intreb mirosind din ce in ce mai des
-Da…imi raspunse ingrijorat. Asta-i miros de…dar nu apuca sa termina ca se si auzi o melodie data la maxim venint dintr-o masina care a intrat cu viteza in curtea scolii. Dupa ce-a facut cateva driftinguri pe sosea, a parcat-o in sfarsit.

Sakura:
O Doamne! Am ajuns cu bine. Frate Sakina e nebuna la volan! Deci prima zi la scoala asta…o, scuze! Am uitat sa ma prezint. Sunt Sakura Haruno, am 17 ani, am parul lung cu o culoare destul de neobisnuita, respective roz si ochii mei verzi precum iarba proaspat taiata. Probabil ati mai auzit numele “Haruno”. E un clan destul de popular. Parintii mei sunt oameni de afaceri asa ca eu raman aproape mereu cu verisoara mea acasa. Sakina are 20 de ani, parul ei fiind exact ca si al meu si ochii avand aceeasi culoare ca si ai mei. Semanam mult. Nici una nu plange din orice prostie la fel ca si alte fete si nu ne lasam la greu niciodata. Ea e mai zuzu adica mereu o vezi prin cluburi si conduce cu viteza de te iau toti draci cand esti in masina cu ea, dar m-am obisnuit. Abea ne-am mutat in Tokyo cu prietenile noastre cele mai bune. Cele doua Hyuga. Tayra este de varsta verisoarei mele. Are parul brunet lung cu suvite albastre inchis. Ochii ei sunt lila. Asa sunt si ochii surorei ei care este prietena mea cea mai buna,adica Hinata. Are 17 ani, parul ung de un albastru neobisnuit de inchis,cu breton, ochii ei fiind lila frumosi de mama focului si zambetul ei timid fermecand pe toata lumea. Toate venim din New York. Tokyo totusi mi se pare mult mai frumos decat New York-ul. Sunt multi baieti draguti si ai de unde alege. Oricum, sa revenim. Sakina are pe ea o pereche de blugi albastrii inchisi mulati, cu o bluza fara bretele alba, o tona de bratari albastre de acelasi fel la mana, in picioare avand o pereche de cizme albe cu toc cui inalt. Machiajul ei era compus din: luciu de buze si rimel. Parul ii era prins intr-o coada sus.Arata foarte bine. Eu aveam parul desprins. Purtam o rochie scurta verde cu alb si sandale verzi. Machiajul meu : luciu de buze si rimel. Eu si cu varamea eram destul de naturale la machiaj. Tayra avea pantaloni scurti de blugi cu bretele, un tricou grip e care scria “Call me anytime” si o pereche de adidasi negri. Hinata avea o fusta scurta albastra in carouri, cu un maieu albastru pe care scria “Everything with you” si adidasi albastrii cu dungi negre. Amandoua aveau luciu de buze si negru pe la pleoape. Dar sa revenim.
Tocmai am ajuns in parcare. Imi iau geanta in care sunt puse cartile ce-mi vor trebuii azi la scoala si stau sa o astept si pe varamea. Cele doua fete Hyuga au luat-o inainte. Puteam observa cum toate privirile erau indreptate spre noi din cauza driftingurilor facute de varamea pe strada. Poate ca si din cauza formelor noastre. Gandurile imi sunt oprite de surorile brunete.
-Haruno! Aveti de gand sa veniti?intrebase Tayra un pic nervoase.
Cele doua erau langa un grup de baieti cam ciudati dupa parerea mea. Doi baieti blonzi si doi bruneti. Hmm… Sakina a inchis usa masinii si si-a luat ghiozdanul. Se auzea tare si clar cum isi mesteca guma din gura.Toata lumea se uita la noi. Fratilor, nu suntem extraterestrii. Baietii parca salivau si fetele mureau din invidie. La un moment dat ma opresc speriat. Reusesc sa-i prind mana si verisoarei mele pentru a o opri din drum.
-Sakina…simti?o intreb ingrijorata inspirand aerul din ce in ce mai des
-Mda…imi raspunse nervoasa si destul de serioasa.
Ne continuam drumul pana cand trecem peste baietii aia ciudati. Stai, mirosul vine de-aici. Eu si Sakina ne speriem, desi nu aratam si ne indreptam privirile spre cei doi bruneti din grup. Si ei se uitau la noi. Ochii lor rosii plini de ura parca vroiau sa ne manance de viu. Si noi aveam in acel moment pupila ochiului toata verde. Nici nu ma mira de ce mirosea asa de la un kilometru distanta. Privirile noastre se luptau intr-un razboi care a aparut acum sute de ani si inca mai este in desfasurare. Si ei si-au dat seama, deci si noi am facut-o. Sakina se uita foarte atent la cel mare si eu la fratiorul lui. Vedeam ura, dorinta de sange, de lupta si de moarte. Am putut observa cum cei doi si-au deschis la un moment dat gurile si au format un ranjet pe fata lor. In acel moment nu ne-am lasat mai prejos si am marait incet cat se nu ne auda nimeni. Toata lupta asta din priviri a durat o secunda. Nu mai mult. Cat sa trecem de ei si sa ajungem la surorile Hyuga. Exact atunci se sunase.

Capitolul 2: Prima "cearta"
Am hotarat sa asteptam pana cand o sa intre toti elevi in scoala ca sa nu fim calcate la pragul usii. Sakina si cu mine nu ne puteam gandi la altceva decat la acei…nici macar nu pot sa pronunt cuvantul. Atat de mult mie scarba de ei. Varamea ii privea instantaneu. Cand vroiam sa vad la ce se uita, il observ pe acel baiat cu coada privind-o cu un rajet tampit. Nici fratiso nu era mai prejos. Doi idioti,ce sa mai. Vazand ca o sa dureze ceva pana cand intra fiecare disperat de elev in scoala si ca eu cu varamea suntem complet paralele cu ce ne spun ele, prietenele noastre au inceput sa se ingrijoreze.
-Sakura, ce-ai patit? Nebuno! Nici n-ai venit bine si deja ii faci ochi dulci brunetului de-acolo.imi spuse Hinata chicotind
-Hin, nu mai vorbi prosti! Eu cu ala? Nici macar daca ar fi ultimul baiat de pe pamantul asta mare numit Terra.
-Dar Saku, nu te inteleg. Se pare ca si el te soarbe din priviri si e chiar dragut. Ce nu-ti place la el?
Cand am auzit replica Hinatei, am tresarit. Dragut? Pe bune? Doamne!
-Si tu la fel Saki! Brunetul care-ti face tie ochi dulci este Itachi. Le-am auzit pe fete barfind despre el. Cica nu accepta chiar fiecare fata care-i iese in cale. La ce te gandesti cu el?
-Nimic. Absolut nimic.
-Fetelor! Ma enevati! Ce nu va place la ei?
-Stai sa ma gandesc,spun eu ironica. Poate coltii,ura, dorinta de sange, ochii rosii, sa mai continui?
-Poftim?strigara cele doua surori mirate de mama focului. Asta inseamna...?
-Vampiri.o continua Sakina tragand cu ochiul la grupul brunetilor care intra in scoala. Ok fetelor. Hai sa intram si noi. Trebuie sa aflam unde e clasa noastra.
Dupa ce am intrat pe usa scolii, Sakina s-a indreptat catre elevul de serviciu. A stat de vorba cu el vreun minut, cam asa. Cand a terminat de intrebat tot ce aveam nevoie, se indreapta spre noi.
-Deci?intreb eu putin nervoasa si emotionata
-Tu cu Hinata sunteti la 11 A si eu cu Tayra suntem in 14 A(al doilea an de facultate). Dar…
-Dar ce?aproape tipa de emotie Hinata la fel de speriata ca mine
-Dar se pare ca dirigintii nostri au fost obligati de catre directoare sa faca toata saptamana asta impreuna. Deci, hai sus la sala de activitati. Nu va faceti griji ca cica cei doi diriginti intarzie mereu vreo 10-15 minute.
Incepem deci s-o luam pe scari. Scoala asta era destul de mare. Avea 3 corpuri, 5 etaje, curtea imensa plus sala de sport care e dita-mai. Era ingrozitor. Sala de activitati era tocmai la ultimul etaj. Deodata imi aud bataind telefonul. Primisem un mesaj. Le spun fetelor sa mi-o ia inainte ca le ajung eu din urma. Acestea au facut cum le-am cerut lasandu-ma singura pe holul pustiu al etajului 3. Cine credeti ca-mi trimite mesaj? ORANGE! Frate ce ma enerveaza cand in cele mai proaste momente isi gasesc astia sa trimita mesaje cu cine stie ce abureli. Ce sa-i faci? Eram cu fata la niste dulapioare ale scolii.Cand imi puneam telefonul in geanta, deodata incep sa inspir un pic mai des pentru a fi sigura ca nu ma insel. “O Doamne! Tocmai acum? Asta nu-i de bine!” Nu reusesc sa ma gandesc mai mult la ce sa fac ca o mana loveste puternic dulapurile din fata mea. Eram cu spatele la acea persoana deci nu-i puteam vedea chipul, insa eram sigura de cine e. Intrebarea era care dintre cei ei.
-Mai, mai,mai. Ce-avem noi aici? Nu-i cumva noua noastra coleguta?intreba ironic brunetul cu tepi la spate.
-Stai departe! Pentru binele tau!
-Mai dar ce curajoasa esti -dupa ceva secunde continua- si frumoasa.ma complimenta el luandu-mi o suvita de par si mangaind-o cu doua degete
Atunci i-am pocnit mana indepartand-o si am inceput un pic sa marai
-Pacat ca nu pot sa spun acelasi lucru si despre tine.ii spun eu cu un zambet de invingatoare pe fata.
Puteam observa cum nu mai era la fel de bland. Se enervase. Ce sa zic?! Nu mai pot eu de-asta. In momentul acela apare si fratiso. Frate astia nu se duc la ore? Nu au auzit de asa ceva? “Probabil ca nu au nevoie de scoala ca sa suga niste sange tampit de la bietii oameni”. Pe chip mi-a aparut un zambet de la mica mea gluma facuta numai in gandurile mele.
-Ce faci Sasuke? Te joci?intreba "nou-venitul"
-O super acum sunteti doi. Ce? Unu nu are destul in pantaloni ca sa sperie o fata si acum il cheama pe celalalt?ii intreb eu dupa care incep sa rad pe saturate
Se pare ca nu prea au prins gluma mea. De asta cu o viteza uluitoare pentru oamenii normali si destul de buna pentru cei ca mine, acel Sasuke m-a trantit de peretele de langa mine. Mi-am revenit foarte repede, nesimtind nici o durere. Se pare ca m-a prins destul de bine. Cu mainile imi tinea mie mainile pe peretele rece si cu corpul era destul de apropiat, ba chiar prea apropiat.El isi arata coltii fara nici o problema. Credea ca ma sperie?
-Ai grija ce vorbesti Haruno!in acel moment am inceput sa marai destul de tare. Ba chiar am incercat sa-l musc de fata aia de papusel intelingent.
-Ce jalnici sunteti! Vorba Sakurei. Aveti nevoie de doi ca voi pentru a prinde un “biet varcolac”, asa cum ne intitulati voi? Sper ca se vede cine e mai prejos de cine.
O Doamne! Aceia era Sakina, venind de dupa colt. Scaparea mea.
-Hei Itachi! Zi-i lu fratito sa-si ia labele de pe Sakura.
-Cred ca dintre noi patru, voi sunteti cele care aveti labe.o spuse Itachi cu un ranjet destul de serios
Asta a enervate-o pe Sakina mult de tot.
-Noroc ca sunt camere de filmat.ii raspunse varamea maraind
Sasuke a inceput sa rada si atunci mi-a dat drumul.
-Ne mai vedem -ma masura cu privirea din cap pana in picioare, aparandu-i un ranjet pervers- ,Sakura.
In sfarsit au plecat cei doi…

Capitolul3: Nu se poate…
In sfarsit a plecat. Cine se mai crede si vampirul asta? “Ne mai vedem noi,Sakura”,”Ne mai vedem noi, Sakura”. Numai asta imi repetam in minte alintandu-ma. Ce sa zic.
-Ne mai vedem noi,Sakura.ii spun eu Sakinei cu o voce pitigaiata si dandu-mi ochii peste cap. Creca la fiecare 5 minute cand o sa stau prin preajma lui o sa-mi dau o palma sau o sa ma ciupesc pentru a ma abtine sa nu dau in el. Nu de alta ca doar as vrea sa-l lovesc dar mie ca ajung la directoare si acum fiind noua,na, nu as vrea. Plus ca weekend-ul asta o sa fie Craciunul si nu vreau sa le fac un cadou neplacut parintilor. Vorbeam cu mine in continuu pana cand m-a trezit Sakina si mi-a spus ca e timpul sa intram. Se pare ca de la etajul 3 am ajuns la sala de activitati. Firar! Trebuia sa fiu atenta la drum ca sa-l invat pentru viitor. Asta e. Se pare ca si varamea avea putine emotii. Credeam ca atunci cand eu ma “jucam” cu brunetul, ea era deja intrata. Ma rog. Hai sa intram. Fie ce-o fi! Wow…nimic special. Mda, era un barbat de vreo 35 de ani, cu parul argintiu, cu o masca pe fata ce acoperea ochiul stang si un barbat de aceeasi varsta ca “piratul”, cu parul lins,negru imbracat intr-o haina de balerina verde. Doamne daca moda ar stralucii,el ar fi in cea mai intunecata parte a Terrei.
-Domnisoarele Haruno! In sfarsit ati venit si voi. Pe surorile Hyuga le-am cunoscut deja,acum ne intereseaza sa aflam ceva de voi. Va rog prezentati-va singure.ne spuse profu pirat
In timp ce ne indreptam spre fata clasei pentru a ne prezenta, puteam observa cum baietii erau uimiti de cat de “bune” suntem. Mda. Baietii tot baieti raman. N-ai ce-i face. Imi opreste gandurile Sakina care ma trage de mana si ma apropie de ea.
-Se pare ca o sa ajungi in coma la spital.imi sopti ea chicotind
-De ce?
-Ia uita-te in a treia banca de la perete.
Imi indrept privirea catre banca indicate si raman masca. Poftim? Iti bati joc de mine? Brunetul statea si-mi ranjea. In clasa cu el, mai bine nici ca se putea.
-Ok. E in clasa cu mine. De ce as intra in coma?o intreb pe varamea nedumerita
-Pei ai spus ca o sa te lovesti sau ciupesti la fiecare 5 minute in care o sa fii in preajma lui. O sa te lovesti mult si tare.
Nu am putut sa-i raspund ca am ajuns in fata clasei. Urma sa ne prezentam. Oare ce sa zic? Normal ca in primul rand numele si varsta.
-Buna,sunt Sakura Haruno. Am 18 ani. Sunt sociabila, cam zuzu, perversa, mereu prin cluburi din cauza nebunei de langa mine -imi indrept mana catre Sakina- si mereu cu zambetul pe buze. Ma enerveaza persoanele care mint cu nerusinare si cele care nu tin nici un secret.
-Sunt Sakina Haruno. Am 20 de ani. Sunt verisoara Sakurei si intradevar mereu o car prin cluburi. Sunt perversa , nebuna, desi in acelasi timp serioasa. Nu suport persoanele cu fite, cu tupeu si alea prea serioase.
-Va multumim pentru prezentare. Eu sunt Kakashi, diriginte la clasa a 11A si acesta este Gai, diriginte la 14 A. Va rog sa luati loc in bancile libere langa prietenele voastre Tayra si Hinata.
Profu a continuat sa predea si sa se certe cu dirigu lu varamea. Cei doi vampire se uitau la noi mai mereu. Erau enervanti. Noi nu-i bagam in seama. Intr-un sfarsit s-au sfarsit orele. In drum spre masina, a sunat telefonul Sakinei. Dupa o discutie scurta, Saki imi spune sa ma grabesc ca e o mare urgenta. Inainte de a intra in masina pentru a porni spre casa, ii observ pe fratii vampire alergand catre masina lor. Ce s-o fi intamplat? Normal ca le-am rugat pe prietenele noastre s-o ia pe jos acasa.In drum spre unde Domnul mergeam ca eu nu stiam, Sakina conduce mai repede ca de obicei,ceea ce ma ingrijora. Si din cauza motivului grabirii ei ,dar si din cauza ca vroiam sa ajund cu toate membrele si cu capul acasa. Observ ca nu o luam spre casa ci spre padure. O intreb pe Saki care este problema si imi spune ca e de rau, e grav. Parca nici nu ii pasa ca pe sosele sunt oameni obisnuiti care nu ar supravietuii la un accident si ea conduce exact ca nebuna. Din pacate pentru varamea, a trebuit sa asteptam o groaza la un semafor. Cine e atat de nebun incat sa puna culoarea rosie sa stea 3 minute la semafor? Se duce lumea asta de rapa,ce sa mai! Ajungem in fata padurii “Hater” si ne transformam in varcolaci. Aveam blana roz bombon,pufoasa, un nas umed si corpul lung frumos de invidiat chiar si daca eram varcolac. Sakina arata la fel ca mine doar ca blana ei era de-un roz mai inchis si la sfarsitul cozii, blana era un pic undulate. Alergam ca nebunele prin padure,adica ma rog, eu alergam dupa ea si ea dupa nimeni. Dupa capul ei. Mda, mare si inteligent. Nici macar nu mi-a spus ce-are. Oare ce s-ar fi intampalt?...

Capitolul 4:Ceva neasteptat.
Fugeam, fugeam si iar fugeam, dar nu stiam unde ma duceam. Labutele noastre atingeau pamantul la fiecare secunda. Sakina maraia din cand in cand,reusind sa ma faca mai speriata ca o gaina. Nu am mai vazut-o asa nici macar la cursele de masini la care mai participa cateodata. O groaza de intreabari imi bantuiau mintea, cum ar fi: “Ce cautam noi tocmai in padurea asta?”. Hater are o istorie de neuitat pentru noi. Vedeti voi, eu si cu Sakina facem parte din “centrul” clanului Haruno. Adica suntem cam cei mai importanti din clan. Tata “is the boss”. Cand era mic,tata avea un prieten foarte bun. Il chema Fugaku Uchiha. Era vampir. Tata stia asta, dar nu-i pasa pentru ca stia ca nu se pot lovi reciproc, din cauza relatiei lor de prietenie prea puternica. Mai mereu veneau prin padurea asta sa se joace. Se alergau, prindeau animale, se urcau in copaci. Cand tata se transforma in varcolac, incepeau sa alerge pana la sfarsitul padurii. Hater era impartita in doua parti, de un rau pe nume “Kyro”. Pe o parte era clanul nostru, pe cealalta erau vampirii. Intre cele doua parti, se afla un pod de vreo 6 metri.Cu timpul relatia tatalui meu cu Fugaku s-a racit din ce in ce mai mult. Si din cauza familiilor si din cauza notelor, fetelor si altele. Au ajuns ca din prietenia stransa pe care o aveau, sa se urasca reciproc. Sa-si doreasca moartea unul celuilalt. Din cate am inteles eu, erau in aceeasi scoala. Se pare ca si ea era impartita. Tata cu gasca lui conduceau o parte si Fugaku cu gasca, alta parte. Aveau curse intre ei, de viata si de moarte. Trisau, stricau masinile, le dadeau foc. Totul din ura. Nici pana acum nu s-au impacat. Uchiha cred ca a ramas in orasul asta. Dar oricum sa revenim. Este iarna si din cauza aceasta nu vedem nici petale de flori pe pamant,nici frunzele aurii ale toamnei,nici fructe cazute din copac pe joc. Era asa de sinistru. Se vedeau doar copacii care, obligati de vant, dansau parca dansul mortii. Ani grei atarnau pe acesti copaci. Fiecare era diferit. Unu avea radacina dita mai, altul avea trunchiu foarte gros, altul isi indrepta crengile catre vecinul lui si tot asa. Probabil va intrebati cum de eu si Sakina stim aceasta padure chiar si daca am trait in New York. Este destul de simplu. Am copilarit aici. Pana la 12 ani ai Sakinei si la 9 ani ai mei, noi am stat in Tokyo. Varamea si cu mine saream peste copacii cazuti, intram cu labutele in balti, alungand apa din ele, pana cand Sakina a incetinit. S-a transformat la loc in om si a mai facut cativa pasi. La fel am procedat si eu. Stai un pic! Stiam locul asta. Este raul “Kyro”. Ce cautam aici? In sfarsit am iesit la iveala de dupa copaci. Vedeam cum eu,Sakina, parintii mei, verii mei si tot clanul numeros Haruno eram pe partea noastra si Uchiha erau pe partea lor. V-am spus ca atunci cand tata era mic, intre cele doua parti exista un pod. Nu mai e acum. La varsta de 15 ani, cei doi l-au distrus. Acuma erau doar doua parti de pamant, despartite de un rau. Ma uitam la partea opusa. Mai toti din clanul lor erau bruneti. Cu suvite de diferite culori, fara suvite, oricum erau bruneti in mare parte. Ma uit mai atent printre ei si-i observ pe cei doi frati vampiri de la scoala. Ce interesant. Nu ma mira deloc. Ma uit la tata si il vad cu un zambet fals pe fata.
-A trecut ceva timp, Fugaku.
-Intradevar.ii raspunse acesta cu acelasi zambet fals. Ce te-aduce in Tokyo? Credeam ca vei sta in America pana vei putrezii!ii spuse lui tata cu ura in privire de mama focului.
Atunci tata si-a sters zambetul si l-a inlocuit cu o voce groasa , nervoasa si plina de scarba.
-Nu puteam sa ramanc acolo si sa-ti dau tie satisfactie. La urma urmelor nu faci doua parale in fata mea.
Auzind vorbele tatei, Fugaku s-a enervate ingrozitor de tare. Toti vampirii si-au aratat coltii si au inceput sa scoata sunete de ura. S-au pus intr-o pozitie de atac mai mai sa sara pe partea noastra. Nici noi nu ne lasam mai prejos. Ne-am transformat corpurile in ceea ce eram si am inceput sa facem ca niste caini. Inafara de marait, ne-am aratat coltii albi si puternici. Toti eram in pozitie de lupta inafara de mama mea, care este cea mai inteleapta din clan. Observ ca sta degeaba si o doamne de langa Fugaku.
-Vreti sa terminati?!striga mama nervoasa. Nu va vedeti? Erati cei mai buni prieteni si acum dintr-odata va urati de moarte!
-Fugaku,draga, doamna are dreptate. Nu puteti sa va urati la nesfarsit. Vreau sa se schimbe azi ceva! Vreau sa dispara ura si dispretul dintre noi. Nu asta ti-ai dorit cand erai mic,draga? Sa nu mai fim despartiti de varcolaci.spuse doamna de langa seful clanului.
-Haide dragule. Te rog frumos gandeste-te intelept.il ruga mama pe tati.
Cateva momente de suspans. Noi asteptam raspunsul tatei. Sa actionam sau sa ne transformam la loc? La fel era si la vampire. Toti asteptam verdictul. Tata il privi pe Fugaku pana cand a spart gheata.
-Cred ca…asta a durat prea mult prietene. Prea multa ura ne distruge pe dinautru. Iti dau mana acuma si sper sa accepti oferta de a ne intoarce la ceea ce eram in trecut.i-a spus tata intinzandu-i mana lui Fugaku.
Fugaku a stat un pic pe ganduri. La auzul vorbelor tatalui meu, toti ne-am transformat la loc. Eu m-am dus cu Sakina langa parintii,verii si rudele mele apropiate, dar in special langa tata si mama. Capul clanului Uchiha a sarit intr-o secunda de raul “Kyro” si a ajuns in partea noastra. S-a uitat cateva secunde in ochii tatalui meu si intr-un sfarsit i-a dat mana impingandu-l spre el pentru o imbratisare.
-Mi-ai lipsit mult camarade!exclamase vampirul
-Atunci sa recuperam.adauga tata cu un zambet larg pe buze
In momentul acela, capul vampirilor a facut un semn din mana catre partea lor de pamant. In urmatorul moment toti vampirii au sarit pe partea noastra,au dat mana cu noi si ne-au si imbratisat. Era un zgomot...mama-mia.
-Vreau sa-ti prezint familia mea.spuse incantat Fugaku printre zgomote. Aceasta este incantatoarea mea sotie Mikoto, fiul meu cel mare Itachi si cel mic Sasuke.
Mikoto era doamna care a stat acum 10 minute langa Fugaku si l-a sfatuit sa lase ura si sa se impace cu noi. Parea o femeie inteleapta si foarte blanda. Ochii ei erau exact ca ai lui Sasuke, doar ca cu mai multa blandete. Parul ei era lung, de un albastru inchis. Avea un zambet minunat. Era foarte frumoasa. Pe Itachi si Sasuke deja ii stiti. Hmm. Sasuke. Ce nume dragut. Sa lasam gandurile mele la o parte si sa ne intoarcem la actiune. Tata i-a luat mana lui Mikoto si i-a sarutat-o frumos si politicos. A dat mana cu cei doi copii ai ei si a inceput sa ne prezinte si pe noi.
-Aceasta este frumoasa me sotie Maya. Fata mea Sakura si nepoata mea Sakina,care ii este ca o sora Sakurei.
Baietii ne-au sarutat mainile si Mikoto ne-a salutat.
-Noi patru am avut deja onoarea sa ne intalnim.a adaugat Sakina
-Cum?intrebau cei doi sefi destul de nedumeriti.
-La scoala. Suntem in aceleasi clase.le-am raspuns eu
Se putea citi bucuria de pe chipul lor. Asta insemna pentru ei ca o sa fim si mai apropiati. Eu si cu varamea eram prostite. Nu ne venea sa credem ce tocmai s-a intamplat. De secole clanurile noastre sunt certate si acum,azi s-au impacat. Era uimitor.
-Ce-ar fi sa veniti pana la noi acasa sa discum. A trecut ceva timp de cand nu mai stiu nimic de tine ,Fugaku.
-Ne-ar face o deosebita placere,dar numai noi patru,nu?
-Nu. De ce numai voi? Nu pot veni si rudele mai apropiate voua?
-Dar suntem multi. Nu cred ca o sa ai…
-Destul loc?ii scoase vorba din gura tata. Nu te teme. Avem o casa uriasa.
Deci asa a ramas. Se pare ca in 10 minute o sa fim cu totii acasa. Wow! Daca nu credeam pana acum in minuni, acum nu mai stiu ce sa mai spun…

Capitolul 5: Craciunul perfect s-a dus

Toti au inceput sa se puna in masinile lor, catre o anumita destinatie. Dupa cum v-am mai spus, unii vampiri vin la noi. Vrand si noi sa ne ducem in masina unde e liniste, pentru a ne destepta de la socul pe care l-am primit, tata ne opreste pe mine, varamea, si cei doi tineri vampirir. Extraordinar! Cred ca sunt 100 de vampire aici si 100 de varcolaci si tata tocmai pe noi ne-a oprit. Super! Incep sa cred ca sunt intr-un desen animat. Iubitul meu tatic, care, ce-i drept, la el ma duc cand am nevoie de bani, de bodyguarzi, de haine, bijuterii etc., ma roaga pe mine sa merg cu “Sasukepuki-fun al Karinei”-frate ce prost suna!- la magazine sa cumparam sucuri, mici, aripioare, pizza si ma rog, ce mai vreau eu si Sakina dulce. La faze de astea il iubesc pe tata! El e plecat destul de des dar cand sta pe acasa vreo 3 luni, imi face toate mofturile mie si Sakinei. Asa traim eu si varamea in puf. Si nu orice puf. Puf roz! Dar nu suntem fete fitoase gen “Papa o sa-mi CUMPERE toata lumea!!!”. Nu suntem in niciun caz! Uram genul asta, mai ales Sakina. Ce-si bate joc de fete ca astea. Frate! S-o vedeti in actiune! Nu mai puteti de ras! Dar sa revenim. Pe Saki a rugat-o sa se duca cu Itachi sa cumpere scaune si-un alt gratar ca sa avem doua ca cica sunt multe personae. In jur de 50 cu tot cu ale noastre. Ma rog. Care era totusi problema? Cine o sa conduca ce masina? Sincera sa fiu mi se pare ca Sakinei ii place masina lui Itachi, tocmai de aceea s-a oferit sa-mi dea mie masina ei s-o conduc. Cum mi-am dat seama? Ea nu prea ma lasa (,) sa-i conduc frumosa decapotabila. Mai bine spus scumpa decapotabila. Are un Bugatti Veyron. Nu stiu prea multe despre aceasta masina dar stiu ca e foarte scumpa. A Sakinei este neagra cu rosu. Varamea zice ca sunt prea tanara si cine stie ce prostii fac eu de ii lovesc masina. Ce sa spun! Abia i-am luat cheile din mana. Nu era sigura daca sa mi le dea sau nu. Intr-un sfarsit mi le-a incredintat cu spaima.
-Sakina, mai stii cand ti-am spus ca esti obsedata de masina ta si tu te-ai suparat pe mine si ai spus ca nu-i adevarat si dupaia mi-am cerut scuze?o intreb inocent eu
- Da.
-Imi retrag scuzele! Esti o obsedata!
Saki si-a pus un botic pe chip si s-a indreptat catre masina lui Itachi.Ne punem toti in masini si pornim. Probabil ca va intrebati cum de eu si Sasuke avem voie sa conducem la 17 ani. E simplu. In Tokyo se poate. Mai ales cand lumea ii stie pe Haruno si Uchiha. Sa revenim. Cand sa intru in locul soferului, se trezeste Uchiha sa vorbeasca:
-Ho ho ho! Papusica, eu te inteleg ca-ti place viata la maxim si iti place adrenalina, dar nu vreau sa mor asa ca eu conduc. Da-mi cheile!
-Poftim?! Repeta Uchiha! Cum adica nu vrei sa mori? In primul rand de ce ai murii daca eu as conduce si in al doilea rand daca ai murii eu nu as venii la inmormantare. Nu mi-ai lipsi.
-Mda si eu te iubesc dulceata. Rozalio nu vreau ca s-o iei ca pe ceva personal, dar voi, femeile sunteti proaste la volan! Desteptele de voi faceti accidente peste accidente, mai ales daca sunteti blonde vopsite!
Cum i-am auzit vorbele m-am facut exact ca un vulcan. Puteam erupe din secunda in secunda. Ma enerva in primul rand ca are marlania sa spuna ca femeile fac accidente peste accidente, cand eu de fapt vad la stiri numai barbati care sunt luati la intrebari de politai pentru ca au dat peste o masina sau vreun copac etc.. In al doilea rand, ce-i cu faza asta cu blondele? Ce sa zic! Acum se trezeste lumea ca cica blondele sunt proaste. Daca o fi ca cineva sa gandeasca mai putin, ca el, poate sa aiba orice culoare de par. Dupa o cearta de 3 minute despre acest subiect, imi inchide el vorbele.
-Haide rozalio! Trebuia sa fim deja la magazine! Gandeste-te ca-ti fac un favor daca conduc eu.
-Un favor? Tu? Ce favor imi faci tu mie Einstein?
-Daca cumva se intampla sa zgarai masina, Sakina o sa dea vina pe mine nu pe tine si asa tu te scoti bine din situatie, cu ajutorul meu, desigur!
Oricat de mult nu-mi placea asta, avea dreptate. Nu puteam sa risc. Voi nu stiti cum face varamea cand nu o ascult. O Doamne! Nervoasa ca dreptatea e de partea lui si ca-i vad ranjetul mandru lui Sasuke, pun un bot mare, imi incrunt privirea nici prea tare nici prea incet, ii arunc cheile, imi pun mainile la piept si ma urc pe scaunul de langa sofer. I-am auzit chicotitul brunetului. Ce ma enerva! Cand intru in masina, vreau sa-i dau o ultima fraza vampirului asa ca ma intorc catre el.
-Asculta aici brunetule, ne vom duce la….
-Papusa esti asa de draguta cand esti supa….
Spre nefericirea mea si el vroia sa faca acelasi lucru. Asa au ajuns buzele noastre la trei centimetri distanta, de puteam sa-i simt respiratia calda. El ca de obicei a inceput sa rada si eu i-am dat un pumn in umar. Dupa aceasta, i-am spus sa porneasca masina. Ne vom duce la Shizuma. Este un super market nu prea populat, insa nu inteleg de ce pentru ca eu mereu iau de-acolo si mi se par produsele cele mai de calitate. Imi place totusi ca nu prea este lume in el. Dupa ce parcam, intram in magazine si observam ca mai erau doar 3-4 persoane. Liniste ca de obicei. Ador magazinul asta!
-Ok! Fi atent Sasuke! Poate daca o sa reusesti sa-ti pui la contributie cap’sorul ala mic si sec al tau,, o sa intelegi macar jumatate din ceea ce-o sa-ti cer.
Normal ca desteptul nu era atent la mine. De ce? Pentru ca una din acele 3-4 persoane din magazine, era o fata inalta cu forme destul de conturate, care a trecut pe langa noi. El nu-si putea lua ochii de la ea pana cand a iesit in sfarsit din magazine. Vazand ca m-am enervate de “ambsenta” lui, a promis c-o sa fie atent. Nu era greu deloc! Trebuia doar sa ia niste sucuri, jeleuri si cipsuri. Cand slava Domnului am scapat de el 2 minute, m-am indreptat catre raionul cu carnuri. Am luat mici, piept de pui, carnati si cand sa ma intorc sa le pun in carucior, hopa peste cine cad? Marele Sasuke Uchiha! Conducatorul regatului “Prostie”. Ala care locuieste pe strada Prostiei, nr 1, blocul Desteptilor, apartamentul Afemeiatilor. Acel Sasuke Uchiha.Eu aveam scuza ca nu eram cu privirea “la spate”, dar el care era cu fata la mine, putea sa ma vada si sa opreasca cazatura. Sa revenim. Am dat peste el, facandu-l sa cada cu tot cu mine pe jos. Privirile noastre se intalneau. Avea niste ochi albastrii, fara fund. Nu avea nici un cos, era fara riduri, intr-un cuvant, la aspect era…perfect. Poate ca ar merita un pic sa ii dau putina atentie dar nu prea multa. Nu de alta, dar eu nu sunt una din fetele cu care iese el. Alea gen ies la o intalnire cu ea, ajunge in patul meu si a doua zi pe strada nu o cunosc. Ei bine Uchiha daca tu ai vrea cumva sa pui mana pe mine, atunci trebuie sa muncesti, nu gluma. El ma prinde frumos de talie, ducantu-ma mai aproape de buzele lui si cu un ranjet pe fata imi spune ironic:
-Rozalio daca ma vroiai chiar atat de mult, trebuia sa-mi spui. Nu era nici o problema. Imi faceam timp pentru tine intr-o seara. Ce ai de gand sa faci lupoaico? Sa ma papi? Hai sa te vedem.isi apropie incet, incet buzele lui dulci de ale mele, dar nu il las. Nici sa nu-i treaca prin minte sa se joace cu mine pentru ca asta e jocul meu si daca o fi sa fie cineva marioneta, el este acela! Imi pun degetul pe buzele lui.
-Dupaia o sa-mi sugi sangele?il intreb eu ironica cu un ranjet pe fata
-Daca e dulce nu m-as supara.imi raspunse el tot ironic, cu acelasi ranjet doar ca mai pervers
-E amar!astea au fost ultimele (,) mele cuvinte, dupa care m-am ridicat frumusel de pe el. I-am smuls din mana alimentele de care aveau nevoie, le-am pus in carucior si m-am indreptat catre casa pentru a plati.Am tras cu coada ochiului sa vad ce reactie are. Nici nu ma asteptam sa faca altceva decat sa-si muste buza de jos cand se uita la fundul meu. Frate si eu sunt perversa cand vreau, dar el e asa de prostut! E chiar amuzant. Ma trezesc din gandurile mele si o intreb pe vanzatoare cat ii “datorez”.Se pare ca totul valoreaza 100 de lei. Ma uitam la acele mini rafturi-nu stiu cum se numesc- de langa casa, pentru ami lua o ciocolata “Milka”. Cand sa ma decid de care sa-mi iau, vine brunetul pe la spatele meu si-mi sopteste: “Durex…..” nu stiu de care. Cred ca glumesti! Adica sper ca glumesti! El chiar crede ca eu il vreau diseara?! Ma uit la vanzatoarea care a inceput sa chicoteasca. In momentul ala ma fac rosie precum un rac. Nu-mi vine sa cred in ce rusine m-a bagat vampirul ala! Imi iau pana la urma Milka cu caramel si ma indrept catre masina. Era o ciocolata mare si nu aveam de gand sa-i dau si brunetului. In drumul catre casa o mananc pe toata.
-Chiar nu ai de gand sa imparti? Nu ca as avea nevoie dar o sa te ingrasi de la atata ciocolata si nu as vrea ca bombonica mea roz sa fie grasa.
-1 lasa grija asta pe seama mea 2 credeam ca vampirii nu mananca altceva decat sange si 3 eu si Sakina avem o pofta nebuna de dulciuri, tocmai de aceea nu le impartim cu nimeni.
-1. ok 2 mancam si noi. normal! Doar ca o data pe la vreo 2-3 luni trebuie sa bem si putin sange, daca nu, ne scad puterile si puf! Murim.
-Doamne cum puteti sa beti sange de la bietii oameni? Nu va e mila?
El incepe sa rada si-mi explica si mie intr-un sfarsit:
-Papusa, nu bem sange de la oameni. Doar de la animale. Stramosii nostrii intradevar beau sange de la oameni, dar acum nu mai facem asta. De fapt nu se mai face asta de vreo 40 de ani.
-Puteti bea si de la varcolaci?il intreb eu speriata insa nu las sa se vada asta
-Mda, dar nu ar avea rost pentru ca sangele vostru nu ne atrage, nu ne stapaneste foamea si voi aveti un miros destul de puternic, de aceea cateodata ne e greu sa ne apropiem de voi.
Cand ajungem acasa, Sasuke ma ajuta cu bagajele. E chiar foarte dragut din partea lui. Ma rog. Intram in vila si-o vad pe Sakina pe canapea, langa ceilalti, asteptandu-ma. Era un pic rosie. Se putea citi putina furie pe chipul ei. Eram mai speriata ca o gaina. Cu emotie o intreb ce sa intamplat. Ea se calmeaza si imi spune intr-un final.
-Vom petrece Craciunul cu familia Uchiha…

Capitolul 6: Ce mai urmeaza?

-Vom petrece Craciunul cu familia Uchiha.
Am ramas nemiscata. Nu se poate. Nu, nu, nu! Craciunul meu s-a dus! Nu se poate ca tata sa-mi fi facut mie asta! Inima imi batea din ce in ce mai tare, parca vrand sa iasa din piept pentru a plecat in lume sa planga. Pentru a fi singura. Daca pana acum simteam pentru Sasuke un pic de dragalaseni, desi imbibata in ura, acum nu mai vreau sa-l mai vad. Stiu cum o sa se intample! O sa-mi strice Craciunul! Nu imi venea sa plang, pentru ca am invatat de la Sakina sa nu plang la orice dezamagire, dar parca nu ma mai puteam abtine sa stau cuminte, rezemata, la locul meu fara a spune nimic. Imi venea sa urlu de furie. Pupila ochiului mi s-a facut verde. Vroiam sa marai si sa-l lovesc pe Sasuke chiar daca el nu avea nici o vina, dar nu puteam s-o fac. M-ar fi auzit tata si atunci s-ar fi dus pactul cu vampirii. Dupaia iar o predica cu “Sakura, m-ai dezamagit” si nu as mai suporta asta. Probabil va intrebati de ce ma enervez asa de tare, adica e doar un Craciun, atata tot. Ei bine eu de mica am adorat Craciunul. Cand eram mica, eu si Sakina trebuia sa ne ducem in camera mea, pentru a putea veni Mos Craciun. Eram foarte curioase ce o sa ne aduca si mai ales cum arata in realitate. Ca orice copil, am vrut sa-l vad, insa ne-a prins mama si ne-a dus inapoi in camera. Dupa cativa ani, Sakina avea 12 ani si eu 9. Ea stia ca Mosul nu exista insa ma tinea pe mine in camera in timp ce parintii puneau cadourile sub brad. Chiar si acum avem acelasi obicei. Sa mergem intr-o camera pentru a “nu-l vedea pe Mos Craciun” chiar daca stim adevarul si atunci cand au terminat parintii, ducem si noi cadourile sub pom. Ce se va alege anul acesta de Craciun? A da! Stiu! O sa ma indrept spre camera mea, cu Sakina si cand o sa intru ii vedem pe cei doi Uchiha stand in pat cu doua …mai bine tac. Sau o sa gasesc in cutia cu cadoul de la Sasuke, lenjerie intima cu dantele. Rosie cu chiloti tanga si un bici negru. O Doamne! Sau cand o sa facem bradul, eu si cu varamea o sa plecam din incapere 5 minute pentru a mai aduce globuri si cand ne intoarcem gasim bradul impodobit cu sutiene, Durex si cine stie ce altceva. Craciunul este ceva foarte special pentru mine si tata ar fi trebuit sa stie asta. Na, ce pot sa fac? Probabil ca eu as putea sa mai las de la mine Craciunul acesta, dar dupa cum o vad in momentul asta pe varamea, ea nu ar putea. Ranjesc si cand ma asigur ca nu mai am pupila verde, intru in living. Ma salut frumos cu toata lumea si cand ajung la Mikoto, aceasta ma controleaza de sus pana jos, intr-un sfarsit spunandu-mi ca sunt una din cele mai frumoase adolescente pe care le-a vazut ea vreodata. Vorbele ei ma indulcesc de la furia pe care am avut-o si inca o mai am doar ca in “bucati” mai mici. Cum se poate ca din femeia asta atat de speciala, de blanda si foarte incantatoare, sa iasa doi perversi, tacaniti, care profita de fete in fiecare zi a saptamanii. La aspect indradevar, nu vreau sa va mint, dar Sasuke semana cu ea, insa comportamentul este total diferit. Ma asez langa Mikoto si ascult vorbele si asa zisele glume foarte sarate ale tatalui meu.

Sakina:
Au trecut 2 ore si inca nu s-au saturat de vorba. Ce pot sa fac? Ii las in pace. Ia sa vedem cine e pe-afara. Pei Itachi are grija de pulpele de pui puse pe gratar, in timp ce Kail, varul meu scump si drag, are grija de celalalt gratar, in partea opusa a gradinii. Daca ma plictisesc, macar sa mananc. Ma ridic frumusel de pe canapea si ma duc in bucatarie. O intreb pe Sakura daca vrea sa-i fac cateva ochiuri dar cred ca e inca nervoasa asa ca ma refuza. Intru in bucatarie, pun intr-o tigaie ulei si scot din frigider doua oua. Ma opresc cand imi dau seama ca nu ma satur eu doar cu astea, asa ca le pun pe masa si-mi iau o farfurie. Decid sa ies afara pentru al ruga pe Itachi sa-mi dea cateva pulpe. Ma incalt cu o pereche de slapi si ies afara cu tot cu farfurie. Soarele era asa de mandru pe cerul senin. Razele lui imi ating chipul, luminandu-l. Firele mele roz, de par, se joaca in bataia vantului, erau stralucitoare din cauza regelui ce conducea pamantul, de pe cer. Florile din gradina imi incantau privirea. In acelasi timp, raspandeau parfumul lor in jurul casei. Era o minunatie. Brunetul era cu spatele la mine si cu fata la gratar. Trebuie sa recunosc ca peisajul si lumina soarelui parca il faceau un print in ochii oricui, insa el se “murdarea” cu comportamentul lui. Dupa un drum de vreo 5 metri, ajung la el.
- Buna. In cat timp sunt gata urmatoarele doua pulpe?il intreb eu, uitandu-ma in orice parte, numai la el nu
- In 5 minute. Pana atunci pune-te pe scaun sa mai vorbim.
- Din moment ce nu am ce altceva sa fac, ma asez. Auzi, vroiam sa te intreb. Daca tot imi fac eu, ai vrea si tu doua oua?
El incepe sa chicoteasca si cu un ranjet mai pervers decat oricare altele pe care le-am vazut la el, imi raspunde:
- Nu, mersi. Am deja doua.
Doamne ce idiot. Numai la asta se gandeste! Nu poate sa aiba si el altceva in cap? De fapt e cam normal la 20 de ani sa te gandesti la asta dar frate e prea de tot de-acuma. Oftez adanc si imi indrept privirea catre partea opusa.
- Hei! Nu mai vrei pulpele?
- Pastreaza-le si puneti-le in pantaloni, obsedatule!
Ce mi-a placut replica mea. El nu parea deranjat. Parca se astepta sa-i vorbesc in felul asta. Doamne ce greu trec acele 5 minute. Au trecut doar 2. Nu am ce face si totusi ma uit un pic la Itachi. Dupa cateva secunde el tresare si ramane nemiscat. Eu fiind foarte curioasa de felul meu, il intreb ce s-a intamplat.
- Sange de varcolac!
La auzul acestor cuvinte, un fior mi-a strabatut intreb corpul. Ce s-o fi intamplat? Incep sa fug catre intrare, dar parca mie teama sa si intru.

Sakura:
Cata plictiseala, fratele meu! Daca la 18 ani ma plictisesc in halul asta, atunci nu vreau sa ma vad la 60 de ani. Nu am ce sa fac. Daca spun ceva, iar o sa ma trezesc cu : “Sakura, m-ai dezamagit” si nu mai suport inca o predica de aia de-a lui tata de vreo 5 minute, in care imi spune ca m-a crescut frumos, cu ce aveam eu nevoie si in schimb, eu il fac de rusine. Of! Ma indrept spre masa cu prajituri si imi tai o bucata de tort. Dar ce credeti ca sunt eu un copil normal care sa taie o bucata de tort calumea, fara nici o problema? Va inselati. Ca inteligenta, am scapat cutitul, in asa fel incat a cazut exact pe piciorul meu pentru am face o rana destul de vizibila. Mama ce desteapta m-am nascut! La contactul cutitului cu piciorul meu, imediat a aparut sange. Nici o secunda nu a trecut ca toti vampirii s-au intors cu fata la mine, mai exact cu privirea la piciorul meu insangerat. In momentul acela m-a cuprins o spaima de neuitat. Nu stiu cum au simtit acel sange pentru ca eu nu am scos nici un sunet de durere. Imi era teama sa nu se intample ceva, dar reamintindu-mi vorbele lui Sasuke, putin m-am mai linistit. Dar doar putin!

Flash back
- Papusa, nu bem sange de la oameni. Doar de la animale. Stramosii nostrii intradevar beau sange de la oameni, dar acum nu mai facem asta. De fapt nu se mai face asta de vreo 40 de ani.
- Puteti bea si de la varcolaci?il intreb eu speriata insa nu las sa se vada asta
- Mda, dar nu ar avea rost pentru ca sangele vostru nu ne atrage, nu ne stapaneste foamea si voi aveti un miros destul de puternic, de aceea cateodata ne e greu sa ne apropiem de voi.
End of flash back

Vampiri au inceput sa zambeasca bland si apoi sa-si reia discutia cu rudele mele. Momentul acela de spaima pe care l-am trait. Sentimental ca nu voi mai fi vie peste 2 minute, nu-l voi uita niciodata…

Capitolul 7: Pe bune? Cred ca glumesti!
Un singur vampir nu si-a intors privirea de la piciorul meu insangerat. Insa privirea lui nu era una de ura, cu dorinta de sange, ci una calma, grijulie si blanda. Acea privire cred ca nu o voi mai vedea la vreun vampir in viata mea. S-a ridicat de pe canapeaua moale, de culoare bej si s-a apropiat de mine. La atingerea mainii ei calde de piciorul meu ranit, m-am calmat imediat. Exact in acel moment a aparut Sakina cu Itachi pe usa, vrand sa opreasca o nenorocire ce nici macar nu a inceput. Varamea era mai speriata ca atunci cand am fost in casa groazei in Anglia si s-a dat o “fantoma” la ea, cerandu-i numarul de telefon. Trebuia s-o fi vazut si voi. Era mai ceva sa lesine. De ce? Pentru ca “fantoma” aia a aparut dintr-un perete cu o usa secrete. Asa a reusit s-o sperie pe varamea pe care daca o pui in fata unui dragon, ea il face pe el sa planga. Oricum, sa revenim. Eu eram pe jos din cauza spaimei care a trecut prin mine acum 2 minute cand toti vampirii se uitau la mine. Sakina s-a aplecat la mine si cu o privire care parca spunea “Pe bune?! Poti face si tu macar o data ceva normal?”, m-a facut sa zambesc. Mi-am intors privirea de la Sakina, spre femeia care inca imi mangaia piciorul ranit. Nu era alta decat Mikoto. Cand a intrat mama in living si m-a vazut sangerand pe jos imediat s-a speriat. Frate nu am nevoie de o morala cu “Sakura, niciodata nu esti atenta!” asa ca mai bine taci mama, te rog! Era cat pe-aci sa mai primesc o morala, insa m-a salvat Mikoto.
- Nu te ingrijora, Maya. Sakura va fi bine. O sa-i dispara rana in vreo 4 zile. Sasuke draga, poti tu te rog sa te duci cu Sakura si sa-i bandajezi piciorul? Eu trebuie sa o calmez un pic pe mama ei.
Brunetul a dat afirmativ din cap si m-a luat de talie, pentru a ma ajuta sa ma ridic. Am mers catre baie, ma rog, mai bine spus am schiopatat catre baie pentru ca nu am vrut nici un moment sa-l las pe Sasuke sa ma ia in brate. Coridoul parca nu se mai termina. Ma durea ingrozitor glezna cand puneam presiune pe picior. Abia acum mi-am dat si eu seama cat de mare e casa asta. Atat de multe camere, holuri atat de lungi, fara fund parca. Imi dadea impresia ca am fost prea mult crescuta in puf. Ma gandeam ca eu ma plang de casa mea “gigant” , dar cei care nici macar o casa nu au sau au doar ca stau vreo 7 intr-o camera, unu peste altul, sunt vai de capul lor. Pe chipul meu angelic, alb si mereu cu un zambet, s-a ivit o urma de tristete. Vazand ca eram total paralela cu realitatea, ma trezeste Sasuke. Intreaba unde este baia si ii arat camera mea cu degetul. Rana asta mi-a inchis gura. Nu mai spun nimic pentru ca stiu ca daca dezlipesc buzele de ele, voi scoate un geamat de durere. Acum suntem in fata camerei mele. Sasuke apasa pe clanta si deschide usa. Cum intra ramane un pic surprins. Peretii camerei sunt de un roz inchis, desenati cu cateva crengi de ciresi, infloriti. In dreptul usii este patul meu cu lenjerie roz deschis, ca petalele ciresilor, in stanga, masa mea de machiaj lila, cu oglinda. In fata este balconul meu. Acolo merg cand imi vine sa compun cantece. Nu v-am spus dar imi place mult sa compun cantece si poezii. Tot in dreapta este si dressingul meu destul de incapator dupa parerea mea. Dupa parerea celorlalti este imens. Langa usa se afla biroul mov cu cartile mele de geografie si engleza. Langa masa mea de machiaj se afla baia de un roz inchis si cum va asteptati cred ca, cu cada, cabina de dus, chiuveta, toaleta mov. Ce pot sa spun? Imi place mult rozul si movul, dar doar nuantele inchise.
-Baia e acolo.spun eu indreptandu-mi degetul aratator inspre baie. O sa vezi la chiuveta niste dulapioare. Acolo gasesti spirt si bandaje.
Sasuke vine catre mine apropiindu-si buzele incet de ale mele. Ii simteam din nou respiratia calda. Nu puteam face nimic. Cu piciorul lovit nu puteam sa fug, asa ca am inchis ochii asteptand atingerea buzelor mele de ale lui, dar surprinzator nu s-a intamplat nimic. De ce? Pentru ca s-a apropiat atat de tare doar ca sa ma testeze. Defapt el s-a aplecat dintr-o data si m-a luat in brate, ducandu-ma pe pat. Stia ca nu puteam sa ma asez eu singura. Intr-un sfarsit s-a dus sa-mi aduca spirtul si bandajele.

Sasuke:
Wow. Fata asta cu siguranta nu traieste si nici nu va trai vreodata intr-o lume Alb-Negru. Poate in Roz-Mov. Adica frate! Stiu ca e fata dar parca e prea de tot. Cel putin are niste nuante inchise, ca altfel m-ar durea ochii. Ii iau spirtul si bandajele din dulap si ma indrept spre ea. Privirea imi este atrasa de un caiet deschis la jumatate, in care se vedea mazgalit ceva. I-am incredintat spirtul si bandajele rozliei si m-am dus sa iau caietul.
-Nu! Te rog nu te uita! E o prostie. Te rog lasa-l!
-Nu mai vorbi prosti! Ce-ai aici? Ia sa vedem…
Venirea noptii

Stau privind catre apus,
Si observ cum soarele inecat s-a dus.
S-a cobor in mare-nvingatoare,
Lasand luna mandra incet sa zboare.

Pe langa ea vad stelele stralucitoare,
Ce canta puternic vestirea lunii stralucitoare,
La casele ce vor s-auda
Venirea noptii ca o unda.

-Mda. Nu e ceva extraordinar. Deci nu baga in seama, te rog!adauga rozalia
-Glumesti? E foarte frumos! E super sa ai talentul pe care il ai tu. Vezi tu, eu nu am mai spus la nimeni, dar si eu fac poezii cateodata.
-Serios? Sa aud una!
-Pei…si tocmai cand sa-ncep poezia, intra Sakina pe usa

Sakina:
Sakura, Sakura, Sakura. Of! Ce m-am speriat. A fost mai ceva ca povestea cu “fantoma”. O vedeam cum schiopata saraca, cu Sasuke in spate, ajutand-o. Ce pot sa fac? Si-o face cu mana ei. Mikoto o linisteste pe matusa Maya, in timp ce o conduce catre canapea. Asa am ramas singura pe hol eu cu Itachi. Mereu stie cum sa ma calce pe nervi. Si ne cunoastem doar de vreo 2 zile. Ce a mai facut de data asta? Il apuca sa rada in momentul cel mai nepotrivit. Oftez si incerc sa nu ma enervez ca nu-mi face bine. Il intreb calm desi cu pleoapele inchise pentru a nu-i vedea ranjetul ce sigur il are.
-Ce mai e de data asta?
-Abia astept sa vad cum dansezi.
-Sa dansez? De ce as dansa? Itachi…te-ai lovit la cap? Ai baut? O,nu. Stai, stiu! Crezi ca ai lasat-o pe vanzatoare insarcinata si inebunesti pentru ca nu stii ce sa faci, nu?
Destul de deranjat de observatia mea, el imi raspunde ironic si in sila.
- Ha ha ha. Eu macar am viata de seara.
Cat de mitocan poate sa fie baiatul asta? Cred ca raspunsul este ca la manelisti. “Fara numar, fara numar”
-Poftim? Repeta Uchiha!
-Nah, lasa. Oricum, in legatura cu dansul. Eu ma refeream la…
Nu prea am dat importanta cuvintelor lui, dar cand a terminat propozitia, am ramas masca. Nu-mi mai simteam pamantul de sub picioare. Nu se poate asta. Asta…asta e prea de tot! Chiar a inebunit de tot lumea? Ma uit foarte serioasa la brunet si-l intreb daca e sigur de vorbele sale.Acesta imi da afirmativ din cap si nu apuca sa ma priveasca in ochi ca eu imediat, val-valtej fug catre camera Sakurei. O Doamne ce lugi sunt coridoarele astea! Niciodata nu mi-am dat seama. Ma rog, sa revenim la problema. Cum se poate asa ceva? N-o sa las totul asa. Poate ca ne-am impacat si ca o sa facem Craciunul impreuna, dar asta nu o sa las sa se intample. In sfarsit! Camera Sakurei. Intru fara macar sa ma mai obosesc sa bat la usa si o gasesc pe varamea in pat, vorbind cu celalalt Uchiha. Ii fac semn baiatului sa iasa si in doi timpi si trei miscari, sunt singura in camera cu Sakura.
-Bine ca esti in pat ca sa nu cazi pe jos cand o sa afli ce am de spus.
-Sa cad pe jos? Sakina am avut cea mai neobisnuita zi din viata mea. “Razboiul” dintre clanul nostru si cel al vampirilor s-a sfarsit azi. Tot azi m-am dus la cumparaturi cu Sasuke si m-am inrosit la fata cand vanzatoarea a auzit ca brunetul imi spunea sa iau Durex nu stiu de care. Si ca sa fie totul perfect, o sa facem Craciunul cu familia Uchiha. Toate intr-o zi! Ce poate sa ma mai faca sa cad pe jos?
-Wow. Ce ti-a facut la magazin?o intreb pe Sakura murind de ras. Pei la mine a fost altfel. Dupa ce ca s-au impacat astia, Itachi m-a complimentat in masina de “numai puteam de bine”, i-a facut cu ochiul vanzatoarei de la caserie. Cand ea a avut pauza s-a dus cu Itachi intr-o debara si cand a iesit am vazut-o ca isi aseza fusta, plus faza cu Craciunul. Mda, ce poti sa faci? Aschia nu sare departe de trunchi.
-Deci hai, zimi! Ce o sa ma faca sa cad pe jos? Zimi ca m-ai facut curioasa!
Oftez, imi mai trag aer in piep inca o data si incep sa spun “ce am pe inima”…

Capitolul 7: Un nou inceput

Sakura:
Incepe sa ma ingrijoreze. Nici nu ma mira ca m-am taiat la picior, la ce zi ingrozitoare am avut! Ofteaza, isi trage aer in piept si incepe sa se “spovedeasca”:
-Tu stii foarte bine ca in fiecare an in seara Revelionului, noi avem carnavalul Haruno. Se pare ca si acest carnaval il vom petrece cu vampirii.spuse Sakina in sila.
-Stai Saki!incep sa chicotesc. Nu e posibil. Adica cu Craciunul, na, am inteles ca mai intai e relatia tatei cu Fugaku si apoi moftul meu de a face Craciunul in pace, dar carnavalul nu-l putem face impreuna. De secole am facut carnavalul asta singuri. E ca un fel de traditie. Probabil ca ai inteles tu gresit.
-Sakura, mi-a spus Itachi.
-Si esti sigura ca nu ti-a spus-o doar ca sa te enerveze?
-Da, sunt sigura. El stie ca ma enerveaza in general, deci nu are nevoie de vreo minciuna ca sa ma calce pe nervi.
Nu apuc sa continui discutia cu varamea, ca se aude un ciocanit in usa. Ii spun acelei personae sa intre si cu sfiala intra vampirul cel mai drag mie, Mikoto. Cu zambetul larg pe buze, o salut si o intreb ce s-a intamplat. Aceasta imi raspunde ca a venit sa vada ce mai fac. Ca a calmat-o pe mama si s-a gandit ca in loc sa o lase pe Maya sa vina si sa-mi faca o morala cum ca n-am fost atenta, mai bine vine ea in liniste. Doamne o iubesc pe femeia asta! Cat de grijulie poate sa fie cu un strain? Si nu orice strain, ci un varcolac.
-Sper ca nu am deranjat.continua aceasta sa spuna cu sfiala
-Nu! Sigur ca nu! Noi tocmai vorbeam despre carnaval.ii raspunse Sakina. Este adevarat ca-l vom face cu voi?
-Da fetelor. Este adevarat.ofteaza si-si coboara privirea-n pamant. Firele ei de par, de un albastru inchis, neintalnic, ii mangaiau fata alba ca varul. Era foarte frumoasa. Se putea citi agitatia din actiunile ei. Isi freca mainile in continuu. Curioasa de felul meu, normal ca am intrebat-o ce s-a intamplat.
-Fetelor, stiu ca nu va incanta sa faceti Craciunul si carnavalul cu noi. Sincer va inteleg. E din cauza copiilor mei, nu-i asa?
Un moment de tacere s-a asternut in camera. Dar tacerea aceea spunea multe. Ii dadea un afirmativ lui Mikoto. Imi pare sincer rau ca trebuie sa vin cu “para” la ea. Sakina fiind mai matura, a stiu ce sa faca in momentul asta. A negat spusele vampirului, cu zambetul ei incantator pe buze si chiar a spus ca ne intelegem cu cei doi bruneti. Insa Mikoto este o femeie desteapta. Nu a inghitit povestea asta facuta pe moment. Adevarul era ca nici nu ne-au facut cine stie ce baietii. Adica da, sunt perversi si ne-au facut de rusine in magazine, dar cand am auzit ce-a facut Itachi si cand Saki a aflat despre cele petrecute cu Sasuke, ne-a bufnit rasul, deci baietii nu sunt chiar atat de rai. Dar mama lor nu vrea sa inteleaga ca noi ii apreciem cat-de-cat ca si niste amici. Cu rusine si cu roseate in obraji, femeia si-a cerut scuze pentru ce au facut baietii. Cand noi vroiam s-o oprim din vorbit pentru ca se supara degeaba, ea incepe sa ne povesteasca despre baieti.
-Vedeti voi, cand erau mici, Fugaku nu prea statea pe acasa. Este om de afaceri asa ca a avut si are o viata destul de ravasita cu toate calatoriile lui. Venea pe-acasa o data la trei luni si statea cam vreo saptamana. Pana ce Itachi a implinit 16 ani, am stat eu cu ei, sa-i ingrijesc, sa le fac de mancare si sa-i invat cum sa aiba si ei grija de propria persoana. Eram foarte mandra de ei. Itachi era unul dintre cei mai destepti din scoala si Sasuke ii calca pe urme. Din pacate, Fugaku avea nevoie de ajutor cu afacerile, asa ca eu fiind cea mai inteleapta din clan, am mers sa-l ajut. Asa am devenit si eu o femeie de afaceri. Copiii mei au crescut singuri. Aveam toata increderea in Itachi ca-l va face pe Sasuke un adevarat barbat si ca va avea grija de amandoi. Anii au trecut si vedeam incet, incet cum baietii mei se schimbau. Desi nu-mi aratau asta, erau mai perversi, mai “smecheri”, mai vulgari. Eu nu am facut nimic pentru ca stiam c-o sa se ajunga si aici. Totusi aceea era varsta in care sa apara aceste “calitati”. Se purtau cu unele fete mai prostute si ca sa zic asa, mai piti, destul de urat. Nu le suportau asa ca le aratau asta. Ii multumesc lui Dumnezeu ca nu m-am trezit cu vreuna la usa, cu burta pana la barbie.-in acel moment toate trei incepem sa chicotim-Ei au ramas tot acei baieti blanzi, destepti si minunati, doar ca aratau asta doar la prietenii lor. Daca incercati sa-i cunoasteti, sunt sigura ca va veti intelege.
Povestea brunetilor m-a induiosat. Vreau sa spun ceva dar cuvintele nu-mi ies. Imi era putin teama ca sa nu spun vreo prostie asa ca am lasat-o pe varamea sa zica ceva. Dupa un minut, cuvintele ei i-au iesit din gura destul de usor. Cu zambetul pe buze o incurajeaza pe Mikoto:
-Stai linistita Mikoto-sama. Acest sfarsit de an va fi unul minunat!
La auzul vorbelor Sakinei, inteleapta si-a ridicat chipul angelic din pamant si a zambit cum nu am mai vazut-o pana acum. S-a indreptat spre noi si ne-a dat un sarut pe frunte. Spunand doar trei cuvinte.
-Multumesc! Noapte buna!

Capitolul 8: Spaima de neuitat

A intrat cu zambetul pe buze si-a plecat cu zambetul pe buze. Era intradevar incantatoare. Stiu ca am laudat-o foarte mult in ficul asta, dar rar se gasesc persoane ca ea. O priveam pe Sakina, in timp ce mii de intrebari dansau in mintea mea, dar numai una, cea mai importanta, i-am spus-o:
-Ce ai de gand?cu ranjetul pe fata
-Nimic. Suntem mai mature decat ei asa ca noi vom face primul pas. O sa avem rabdare cu ei.
-Rabdare? Sakina mi-a spus in fata vanzatoarei sa iau Durex! Cum sa am rabdare?
-Uite asa bine! Chiar vreau sa-i cunosc cum sunt ei cu adevarat.
Oftez si dau afirmativ din cap. Am mai stat o ora de vorba. Sakina, fiind mereu in “pas” cu barfele de la televizor, de prin reviste, de oriunde, a adus cea mai noua revista cumparata de ea. Asa ne-am petrecut noi o ora de barfe si glume. Cum sa nu razi? Cica
“O baba merge pe calea ferata. Din spate vine un tren 'fluierand'. Ce credeti ca zice baba?
- Fetele cuminti nu intorc capul dupa vagabonzi?” sau
“Unui tip, dupa ce este analizat de doctor, i se spune ca nu mai are mult de trait. Fara nici o speranta, il intreaba pe doctor
cat mai are de trait.
- 10, spune doctorul.
- Zece ce ? intreaba pacientul. Zece ani, luni, zile ?
- 9, 8, 7... continua doctorul”

Ma rog, astea au fost doar cateva glume. Foarte grijulie cu mine si in acelasi timp destul de enervanta, Sakina ma pune sa ma culc ca “Maine avem scoala”. Mda. Ce crede ea? ca eu pot adormii la 11 noaptea? Surprinzator si destul de placut a fost faptul ca varamea a decis sa doarma cu mine, asa cum facea atunci cand imi era frica de intuneric cand eram mica. M-am indreptat catre dressing si mi-am ales o rochita alba, destul de transparenta. Varamea s-a dus in camera la ea pentru asi lua si ea rochita de noapte. Eu m-am dus catre bucatarie in liniste, pentru a nu ma auzii parintii, am luat o punga cu popcorn si am pus-o la cuptorul cu microunde. Acel miros ma ducea intr-o alta lume. Zambetul mi-a aparut dintr-o data pe chipul meu angelic. Sunetul cuptorului m-a trezit cand s-au terminat floricelele. Am urcat sus tot in liniste si cand sa intru ca camera mea, o zaresc pe Sakina cu o rochie de noapte de…wow. Este rochia ei de noapte mai scurtuta un pic si sa zicem folosita in cazuri mai speciala daca intelegeti ce vreau sa spun. Este roz cu dantele negre , formand o fundita la piept. Avea un material fin, pe care-l adoram! Cu tot cu rochie, purta si halatul de aceeasi culoare, din acelasi material, pentru a nu-i fii frig. Inchid usa si ma indrept catre ea cu o privire de “What?”
-Ce faci, varamea? Nu am de gand sa ma culc cu tine daca la asta te gandeai.ii spun eu chicotind la ultima propozitie
-Hahaha.imi raspunde ea plictisita. Se pare ca celelalte rochii erau la spalat. Ce-ar fi trebuit sa fac?
-Ok, hai treaca de la mine. Te iert. Doar de data asta! La auzul vorbelor mele, Sakina a inceput sa rada. Ne-am cocotat in pat, am inchis lumina si ne-am asezat sub plapuma cu tot cu cap. Nu va ganditi la prosti! Ne uitam pe reviste si mancam popcorn. De ce cu lumina stinsa? Pentru ca parintii mei sa nu-si dea seama ca noi nu dormim. Cum de vedeam sub plapuma scrisul din reviste? Din cauza luminii televizorului care era deschis. Mda, asa sunt eu cu Sakina. Cand vrem ceva, nu ne poate opri nimeni. Cel putin asta-i in cazul Sakinei. In cazul meu, nimeni si nimic nu ma opreste inafara de varamea. Stiti, cand spune “Eu te-am crescut, eu te omor”, nu glumeste. Au trecut 30 de minute. Am barfit cat se putea despre vedete si am mancat jumatate de bol gigant de popcorn. La televizor se auzea o melodie de groaza. Puteai recunoaste ca era thriller. Exact cand se auzea melodia, a intrat cineva in camera la noi. Nu ne-am dat seama. Eram prea ocupate sa ne uitam la baieti, pe sub plapuma. Deodata auzim un suntet infiorator. “BAU!”. Eu si Sakina nu am mai rezistat si am tipat instantaneu, cat ne tineau plamanii. Putea sa fie un hot, o fantoma, un criminal. Putea sa fie oricine si cine stie ce putea sa ne faca. In momentul cand ne-am ridicat in fund si-am tipat, plapuma a cazut pe jos si-asa am putut vedea faptasii. Mureau de ras desteptii! Cine alt cineva decat fratii Uchiha?! Varamea si cu mine respiram greoi si ei se tineau de burta, pe jos. Tocmai cand sa le spun ceva, mi-am reamintit de vorbele Sakinei:
“-Ce ai de gand?cu ranjetul pe fata
-Nimic. Suntem mai mature decat ei asa ca noi vom face primul pas. O sa avem rabdare cu ei.
-Rabdare? Sakina mi-a spus in fata vanzatoarei sa iau Durex! Cum sa am rabdare?
-Uite asa bine! Chiar vreau sa-i cunosc cum sunt ei cu adevarat.”
Trebuia sa-mi tin gura, oricat de greu mi-ar fi fost. Dar se pare ca Sakina nu a putut sa-si tina gura si a inceput sa-i injure de mama focului.
- Idiotilor! Bai, daca prostia ar durea, voi ati fii in coma de mult! Sunteti mai prosti decat prostia in persoana! Va dati seama ce-ati facut sugatori de sange ce sunteti?-ce prost suna, dar la ce era la gura lu varamea…- Noi eram cuminti, la locul nostru si voi ne-ati facut sa tipam de ne-au auzit parintii Sakurei. Peste 2 seunde vor fi in camera cu o morala de o sa ma rog la ei sa ma lase sa ma culc! Apropo, ce Domnezeului cautati aici?
-Stai calma papusa! Parintii nostri ne-au dus rudele acasa cu masina lor, care era plina si parintii vostrii au facut la fel cu rudele voastre. Noi nu am putut pleca cu masina pentru ca sincer sa fiu am baut amandoi. Nu mult, dar am baut. Asa ca ghiciti! Tatal vostru a spus ca atunci cand o sa se intoarca o sa fie destul de tarziu asa ca o sa stea la sora lui impreuna cu Maya. Ne-au lasat pe noi aici, sa va “supraveghem”. Nu e minunat?raspunse Itachi. Abia ca putea vorbi din cauza rasului.
Tata vrea un nepot? Sa ma gaseasca maine cu burta pana la gura? Sau ce Dumnezeului vrea tata? Doamne parca nu gandeste omul asta! Ce pot sa fac? “Voia lui mi-e porunca”. Mda, din pacate. Sakina si-a pus mana la cap, dandu-si la o parte suvitele rebele ce i s-au lipit pe chip si cu o voce calma dar in acelasi timp nervoasa, i-a raspuns lui Itachi indreptanduse catre biroul meu unde era o sticla cu apa plata.
-Parintii Sakurei, nu si ai mei. Probabil asta vroiai sa spui in ultimele tale propozitii.
A luat o gura de apa din sticla si dupaia s-a dus catre intrerupator pentru a aprinda lumina. Itachi se uita la bustul ei si-si musca buza de jos. Ba chiar si limba. S-a pus in fata Sakinei. Cu degetul i-a prins una dintre bretele, soptindu-i la ureche:
-Tu chair vrei sa ma inebunesti, nu? Daca asta ai planuit de la bun inceput, iti spun ca ti-a reusit planul. Dar lasa, oricum vei fi a mea.
Eu nu stiam ce i-a spus, dar puteam vedea incruntarea lui varamea la auzul lor. Orice i-ar fi spus, raspunsul ei a fost unul simplu:
-Ai vrea tu, Uchiha!si asa s-a dus varamea pe pat, cu perna pe cap.
Eu m-am indreptat catre paharul meu cu suc de pe masa cu machiaj. Va imaginati sper, ca nu am putut sa beau calumea un pahar cu suc! Din greseala, o picatura mi-a cazut pe piept. Cine credeti ca a oprit-o sa mai curga pe corpul meu? Sasuke! A atins-o cu degetul, dupa care si l-a dus in gura.
-Incep din ce in ce mai mult sa te doresc rozalio.
-Doreste-ma tu, ca niciodata nu ma vei avea.
-Mai vedem noi.imi raspunde el cu un tupeu care m-a enervate foarte tare
-Eu nu sunt ca celelalte fete, trofee, de-ale tale. Eu nu cad la picioarele tale si eu nu ma simt atrasa de tine, dapai sa ma mai culc cu tine?! Un singur lucru sa-ti intre in cap, brunetule. Nu sunt ca ele.
-Stiu. Tocmai de asta te vreau mai mult decat pe ele.
Nu avea rost sa continui discutia cu el pentru ca stiam ca o sa ma enervez din ce in ce mai tare, asa ca m-am dus langa Sakina pe pat, am stins lumina, am pus patura peste noi, de data asta aveam capul deasupra si m-am apucat sa schimb canalele pana cand o sa gasesc un film bun.
-Sunteti orbi? Nu vedeti ca vrem sa ne culcam? Iesiti afara!le ordon eu destul de nervoasa.
-Haide, pustoaico!numai Itachi imi spune mie “pustoaico”. Ce-ar fi sa ne uitam impreuna la un film bun?
Ma uit la Sakina sa vad ce spune ea. Incruntata un pic, ofteaza si le raspunde baietilor:
-Ok. Dar daca cumva incercati vreo prostie, vai si-amar de coada voastra.
-Sakina, dintre noi patru, voi sunteti singurele cu coada.adauga Sasuke
Nu stiu de ce, dar “observatia” lui m-a facut sa chicotesc. Si pe mine si pe varamea. Brunetii au luat popcornul de pe biroul meu si s-au asezat in pat. Televizorul era pus sus, in perete, in partea dreapta. Eu stateam in partea dreapta a patului, langa mine Sasuke cu popcornul in brate, langa el Itachi si l-a marginea din stanga a patului, Sakina.

Capitolul 9: O noapte de speriat
Era un film de groaza, dar in acelasi timp era cu scene de iubire. Era thriller+romance. Era, cum ii spune Sakina, thriance. La orice scena de groaza, imi punea patura pe cap in asa fel incat sa nu ma vada decat Sasuke. Am uitat ca el e cine stie ce, de el nu se sperie la orice “fleac”. Mda, sa te duci cu textile astea la fanele tale, nu la mine pentru ca la mine nu-ti merge, pisoias. Cu mine nu te joci. Cu mine lupti, dar o sa vezi asta pe parcurs. De fapt cred ca deja ai observat asta. Dupa un chin de vreo 30 de minute, insfarsit s-au adus reclamele in discutie, deci pauza. Rasuflu usurata si imi intors capul in stanga pentru a ma uita la ceilalti 3. Sakina era inlemnita. Cred ca ia fost asa de frica incat a ramas intepenita. Cu ochii mari de zici ca in fata ei era Dumnezeu si gura inchisa, inghitea in sec in timp ce lua popcorn de la Itachi din brate, unde a ajuns bolul cu floricele. Il vedeam pe Itachi cum nu avea nici o reactie. Acea racoare din ochi nu se schimbase. Nu il impresionase de loc fantoma din casa in care statea fata. La un moment dat isi pune zambetul ala pervers pe fata si cu coada ochiului se uita la Sakina. Frate, astia nu inceteaza niciodata? Dau dezaprobator din cap si imi indrept privirea catre Sasuke. Inca se uita la ecranul mare, de pe perete, plin cu replica de la teleshopping, gen: “Acest extraordinarul set de bucatarie este in valoare de 69 de lei, dar daca sunati acum, il primiti gratis cu….”bla bla bla. Tresar dintr-o data din cauza brunetului care si-a pus capul in perna si,ce? Incepe sa planga? Toti ne uitam la el cu uimire si parca asteptam sa spuna el primul, ceva. Exact asa a si facut.
-De ce Maria s-a dus cu Emanuel si l-a lasat pe Tudor? Nu si-a dat seama ca face o greseala si ca il raneste pe saracul baiat? Si Tudor ce o sa faca acum? O sa se sinucida din cauza Mariei sau o sa se razbune pe Emanuel. De ce a facut Maria asta? De ce?! De ce lumea e atat de cruda?!striga brunetul printer lacrimi.
Toti ne uitam la el cu o fata nedumerita de aia gen “What the…?” pana cand Itachi si-a dat seama de realitate. A inceput sa rada si i-a dat un pumn prieteneste lui fratiso. Sasuke si-a scos capul de sub plapuma si a inceput sa rada. Cand am realizat gluma facuta de bruent, am inceput sa-mi pun mana la cap chicotind. Frate, chiar m-a speriat baiatul. Pardon, barbatul ca are 18 ani. Da de unde?! Niciodata nu o sa ma adresez la el cu “Domnule” asa cum mi-a cerut. Sa viseze el in continuarea ca n-o sa se intample. La fel cum n-o sa se intample nici sa fiu a lui. Ce pot sa spun? Sunt incapatanata si ma mandresc cu asta.

Sakina:
Ne uitam la thrillance. Sasuke e indiferent si la scenele de dragoste, dar si la cele de groaza, Sakura nu stie cum sa se ascunda mai bine de “fantoma filmului”, eu sunt totusi destul de ingrozita si Itachi mai ranjeste cateodata. Mda. La ce sa ma astept de la el? In timpul filmului, nu era atent la tv si incepea sa vorbeasca cu mine in soapta ca sa nu auda Sakura. Imi punea fel si fel de intrebari
-Rozalio, spune-mi si mie de ce tu stai cu varata si cu parintii ei, in timp ce tu ai propria familie?
Ma uitam la el un pic surprinsa. De ce ii pasa? Nu putea el dormi la noapte daca nu stia chestia asta? Nu are rost sa fac mare caz, ca doar nu m-a intrebat chestii perverse, asa ca ma uit la el, cu zambetul meu dulce si innocent si-i raspund
-Pei, sa spunem doar ca nu sunt in relatii foarte bune cu parintii mei. Cand aveam 15 ani imi placea foarte mult de un baiat. Lor nu le-a placut de baiat asa ca mi-au luat telefonul, m-au inchis in casa si cateodata tata mi-a tras cateva palme, doar ca sa nu mai vorbesc cu el. Daca m-ai cunoase, ai stii ca eu sunt destul de “nebuna” si incapatanata.
-Am auzit. Si perversa cica.ma continua Itachi
-Mda, ma rog. Ideea e ca am fugit de-acasa si cum eu am avut destul de mare grija de pustoaica atunci cand eram mica, uchiul meu m-a “cazat” aici. Nu am mai vrut sa trec pe-acasa nici daca ma omorai si asa am ajuns sa fiu “fiica nr 2”.
Bruentul se uita in jos cu o privire un pic nervoasa. Mai da o privire la filmul thrillance- ce-mi place cum l-am denumit- si isi reia discutia cu mine de data asta cu zambetul pe buze
-Si ce s-a intamplat cu baiatul? Esti cu el?
-Cam curios Uchiha.ii raspund eu aratandu-mi dintii mei albi si perfecti. Pei, nu sunt cu el. M-am despartit de el la 16 ani si ceva cand am vazut ca m-a inselat cu prietena mea. Fata aia de la scoala, Tayra.
-Si cum de te mai intelegi cu Tay?
-Pei nu a fost vina ei ca s-a indragostit de Mike. Dragostea e dragoste. Oricum nu a fost sa fie. Probabil alt baiat o sa fie “alesul” meu.ii raspund optimista. Ceea ce m-a enervate a fost ca nega si dupaia si pe ea o trata ca o carpa dupa ce Tay “i s-a aratat”. Cine stie cu ce (bep! Is not in service., nu stiu ce vorbesc. Sorry). Nu ma mai intereseaza nici el si nici viata lui
-Si acum esti singura dulceata?
-Iubire, daca zic nu, o sa ma lasi in pace?
Incepe sa chicoteasca si cu ranjetul lui pe fata da din cap in semn de negative
-Adica te-ai da la mine daca as avea prieten? Chair si daca as fi logodita sau casatorita?il intreb eu cu uimire si un pic de dispret
Ca raspuns imi da din nou din cap in semn de afirmativ. Asta chiar ca nu are limite. Dar ce-mi place e ca nici eu nu am. Ii spun adevarut, acela fiind ca sunt singura, singurica si continui sa ma uit la film. Ii simt de mia multe ori mana lui Itachi incercand sa-mi atinga piciorul pana sus, sub fusta. Dar ce? Credeti ca-l las? Da de unde! Nu e ziua lui asa ca nu! Paote daca am fi combinati. Of of, mai Sakina, Sakina. Numai la prostii te gandesti nebuno! Ei bine, asta e varsta ce-i drept, dar nu-i da satisfactie lui Uchiha.

Sakura:
-Ok, Sa-kina. Eu cobor la parter sa duc bolul in care au fost flo-ricelele.ii spun eu cu spaima in glas de ma balbai
-Asa si? De ce imi dai mie raportul?ii raspunse ea mie de parca nu stia ce vroiam. Incep sa ma rastesc un pic la ea
-Tu vrei sa fac infart? Sa intru in spital? Einstein tu vi cu mine jos, ca sa-mi ti de urat, iubire.
Nu are cum sa-mi raspunda pentru ca o trag dintr-o data de mana si ne indreptam spre bucataria de la parter. Tremurand pun bolul in chiuveta pentru ca maine sa-l spal eu, sau mama de preferabil. Sakina deschide cu sfiala usa frigiderului si i-a de acolo o bautura de portocale. Se indreapta spre baie pentru a se uita un pic in oglinda. Totul e ok pana cand PUF! Lumina e stinsa. Nu puteam vedea dar se auzea cum varamea a scuipat tot ce avea in gura. Am inceput sa tipam amandoua cat ne tineau plamanii. Vroiam ca s-o imbratisez pe varamea. S-o simt aproape. Ca atunci cand eram mica, pentru a ma incuraja. Mi-am intins un pic mainile, parca asteptand sa vina sa ma ajute, asa cum facea ea din totdeauna, indiferent de situatie. Auzeam pasi ce paseau pe parchetul zgomotos de pe hol. Mi-era foarte teama. Ma gandeam ca era un hot. Exact langa hol era si baia unde era Saki. S-a zis cu ea. Of Doamne! Vreau sa ma duc sa la ea dar un fior imi cuprinde corpul. Nu ma pot misca. Stateam acolo si varsam cateva lacrimi amare pe obrazul inghetat.

Capitolul 10: Ochii urmaritori

Imi era teama. Picaturile de apa ale furtunii, care se loveau de geamul bucatariei, formau un sunet sinistru. Speram ca e un cosmar si o sa ma trezesc la un moment dat. Fulgerul ce se vedea in geam ma speria mai ingrozitor decat eram. Uram fulgerele. De mica am avut o problema cu ele. Stateam in bucatarie, chipul meu fiind intr-un coltisor intunecat. Lumina stralucitoare a lunii ce trecea prin geam, imi atingea corpul de la degetele mainii, in jos. Teama isi facea loc sa intre prin corpul meu, fara nici o problema. Ma gandeam la cei mai rau. Daca nu sa intampla nimic cu Sakina, atunci trebuia sa fi strigat pana acum. Imi era frica sa fac vreun pas, pentru a nu ma auzii cineva. Din cand in cand un fulger ma trezea din cosmarul gandurilor mele. Imi intorc privirea incet, incet spre geamul in care picaturile de ploaie se zbad sa ajunga in casa, desi nu pot. Daca ce am spus eu pana acum a fost o exagerare cu “hotii” sau “criminalii”, acuma sunt sigura ca am dreptate. Stau cu privirea atintita catre geam in timp ce mi se face piele ca de gaina. Inghid in sec si clipesc pentru a fi sigura ca nu am halucinatii de la film. Doi ochi rosii ma priveau cu dorinta de a ma avea, dar in acelasi timp si cu ura. O umbra de barbat statea in ploaie, nemiscata. Parca nici nu-l deranjau lacrimile cerului si fulgerele. Nu era intratat de aproape de geam pentru ai vedea fata, dar ochii lui spuneau multe. Stateam acolo, cu mainile lipite de corp, cu spaima in mine si ma holbam la acel individ. Imi era frica sa-mi intorc toata fata spre el asa ca il priveam numai din profil. O tacere apasatoare era in casa. Nu se auzea decat “pic,pic,pic”. Acele lacrimi ale cerului ce plangea in locul meu. Eram prea speriata pentru a plange. Ma holbez in continuare la ochii iadului, pana cand doua maini calde imi imbratiseaza corpul. Nu stiam cine e, dar in momentul ala, singurul lucru important era ca nu eram singura. Imi inchid ochii parca asteptand sa-mi trag ultima suflare. In acel momet cateva soapte imi mangaie urechea.
-Hei, de ce-ai tipat asa? M-ai speriat!
Puteam recunoaste vocea asta. Atat de enervanta si suparatoare pentru mine in general, dar in momente ca astea, atat de dulce si asteptata. Era Sasuke. Nu-mi venea sa cred ca tocmai el ma tinea in momentul ala in brate. Imi indrept privirea spre el, sperand totusi sa il vad, insa nu reuseam din cauza intunericului. Ii raspund la imbratisare, dupa care ma uit din nou la geam sa vad daca acei ochi rosii mai sunt acolo. Nimic. Au disparut! Zici ca eram intr-un film de groaza.
-Ce s-a intamplat cu lumina?il intreb eu pe brunet, fara putere in glas
-Furtuna e de vina. De ce-ati tipat asa voi doua? Chiar v-ati speriat de la filmul ala de groaza, nu?imi raspunse acesta chicotind
-Sasuke!il opresc in soapta din ras. Stiu c-o sa ma crezi nebuna, dar…am vazut doi ochi rosii la geam, privindu-ma cu ura.
In acel moment pe chipul lui a aparut o urma de seriozitate. Nu puteam vedea asta, dar faptul ca nu-l mai auzeam razand, demostra seriozitatea. Se indreapta cu privirea catre geam, trage la o parte perdeaua, facand lumina lunii sa ii mangaie chipul si incepe sa se uite peste tot, pe geam, insa cum era de asteptat, nu a gasit nimic.
-Poate ti s-a parut.incerca el sa ma linisteasca
-Sasuke, stiu ce-am vazut. Nu se poate sa mi se fi parut! Acel rosu aprins al iadului era la geam, intr-o umbra de barbat. Hai s-o cautam pe Sakina sa vedem daca e bine.
-Calmeaza-te. Itachi s-a dus la ea.imi raspunse acesta uitandu-se in continuare pe geam.
Eu stateam cu privirea atintita la brunet. In lumina lunii era asa de frumos. Pielea lui palida se potrivea ca o manusa cu parul sau scurt, albastru spre negru. Doua suvite ii mangaia chipul. Ochii lui precum onixul exprimau raceala. Dar privirea lui pe care o are in acest moment, era una destul de blanda. La un moment dat incepe sa zambeasca, aratandu-si dintii albi, lunii. Wow! Erau destul de ascutiti! Curioasa, il intreb de ce rade in momente ca acestea.
-Cum sa nu rad daca tu numai la mine te uiti de vreo 2 minute? De ce te holbezi la mine? Sa stii ca nu eu am fost baiatul de afara cu ochii rosii. Chiar daca si eu pot sa-mi fac ochii asa, nu eu am fost afara. Ar trebuii sa fiu nebun sa ies in ploaia asta. Ti-am spus asta pentru ca nu cumva sa crezi ceva gresit despre mine.
Ii dau din cap afirmativ, in semn de “Stiu” si-l rog sa mergem sa vedem ce fac ceilalti pentru ca nu pot sa ma opresc din a ma gandi la ochii aceia inspaimantatori. Il vad pe Sasuke cum mi-o ia inainte si cum in mana, si-a luat un cutit, in caz de orice. Ma speriat chestia asta. Merg incet, incet pe holul casei, pana cand mana lui Sasuke ma opreste. Imi arata sa fac liniste si imediat pune cutitul la gatul cuiva. In acea secunda, s-a aprins lumina. Zici ca eram intr-un film foarte prost! La al cui gat era pus cutitul? La Itachi Uchiha, care statea si el in fata lu’ varamea. Cei doi frati aveau la gat cutite. Am rasuflat usurata vazandu-i pe Itachi si varamea. Dupa o imbratisare primita de la Sakina, ne-am dus la culcare toti. Nu mai aveam nevoie de nimic! Gata! Destul pentru o zi!

Capitolul 11: O dimineata ciudata
Soarele stralucitor s-a ridicat falnic si somnoros, dar in acelasi timp, bine dispus, pe cerul senin. Razele lui calduroase ma obliga sa ma trezesc, atingandu-mi ploapele ochilor. Nu doar eu am fost deranjat de "superba" minge de foc, ci si fratimio. Somnorosi, ne intindem nu prea silentiosi, ne "stergem" pe la ochi si incepem sa facem cu randul la baie. Dau plapuma la o parte si ma ridic din pat. Pe mine am o pereche de boxeri rosu cu negru pe care scrie "Just a night". Mi se potrivesc. Fratimio nu e la fel de "sexy" ca mine asa ca nu vrea sa arate, deci poarta numai o pereche de pantaloni de pijama. Pieptul descoperit la amandoi. Intru in baie si-mi fac toaleta. La fel face si Itachi. Iesim din camera si ne indreptam catre bucatarie. Cand sa intram sa vedem ce ne-au pregatit fetele, vedem...nimic. What the...? Frate de cand ma stiu, fetele le fac de mancare baietilor. Adica e logic. Ma uit la fratimio si-l vad dandu-si ochii peste cap. Parca stia ca asa o sa se intample. Cu ranjetul pe fata, ma conduce la etaj. Intra in camera la fete tip-til tip-til si imi face semn din mana sa vin si eu dupa el. Ma uit la fete. Par asa de inocente, dar formele lor le da de gol. Razele soarelui ii mangaiau chipul Sakurei. Parca nimeni nu ar putea s-o intreaca pe rozalie la frumusete. Chipul ei fiind pictat cu lapte si buzele ei conturate parca de Dumnezeu cu mare grija, ii ieseau in evidenta. Ma uitam la ea si inima incepea sa-mi bata. Stiam ca nu o sa mai fiu asa de aproape de ea fara sa primesc o palma, asa ca am profitat de moment si cateva clipe am privit-o cu mare atentie si-am incercat s-o critic pentru ami pacali inima pentru a nu se indragosti. Nu! Nu puteam gasi nici un defect fizic. Firar! Tipa e buna de tot si nu o sa-mi iau gandul de la ea foarte usor! Ce sa fac? N-am ce. Ma uit la Itachi si dupa ce s-a uitat la Sakina, imi da un zambet evil. Eu il dau inapoi si ne aplecam usor, punand mana pe cersaful fetelor. Itachi imi sopteste incet, incet de tot:
-1,2,3. Si!
Cand a dat startul, amandoi am tras de cersaf, de saracele fete s-au trezit buimace pe jos. Am inceput sa radem zgomotos in timp ce fetele ne priveau cu nervi. Rozalia e draguta cand e inocenta ca adineauri, dar cand e furioasa, e extraordinara. Nici nu va pot spune ce era la gura fetelor. Apuca doua perne in maini si incep sa ne fugareasca prin toata casa. Cand au vazut ca nu ne mai pot prinde, desi ne-au lovit de vreo 3 ori, au incetat asa zisa "joaca" si s-au indreptat catre baile din camerele lor. Cand sa intre in camera, Sakina scoate un tipat lung, in care era si numele fratelui meu. Exact cand am lasat garda jos, Sakina a inceput sa fuga foarte nervoasa spre Itachi, dezechilibrandu-l si intr-un final, ajungand amandoi pe jos. Rozalia peste "Codita". Fratimio incepe sa rada si cu ranjetul lui pervers care a apararul de multe ori in ultima vreme, ii spune:
-Papusa. Daca faceai asta aseara, mai intelegeam, dar acum? Adica eu nu am vreo problema, dar atmosfera nu ne ajuta.
-Asculta aici brunetule si asculta bine! Tu cu mine nu te joci, dar daca tot ai chef de joaca, atunci particip si eu bucuroasa, dar n-o sa-ti placa!spunand asta, se redica de pe Itachi si se indreapta spre baia ei.
Foarte curios, m-am dus sa ma uit la "radacina problemei". Adica camera Sakinei. De ce a sarit asa, dintr-o data? Raspunsul este ca acum stiu ce-a facut fratimio aseara cand cica “s-a dus la baie”. I-a cotrobait prin camera, inclusiv in sertarul cu lenjerie intima. Bravo frate! O observ pe Sakura care e cu gura cascata, langa mine, uitandu-se la camera verisoarei ei. Intr-un final se duc fetele la baie, in timp ce noi ne ducem la bucatarie. Surpriza a fost mare cand cele doua veriscane au intrat in camera “de gatit” si au vazut micul dejun care include ochiuri, bacon, ceai de fructe de padure si paine. Delicios dupa parerea mea.
-Ce-i asta?intreba surprinsa Sakina
-Sasuke, dragule, vrei sa le spui tu domnisoarelor ce este acesta?ma intreba ironic, Itachi, cu nasul pe sus ca un majordom. Exact asa i-am raspuns si eu:
-Of course, iubitul meu fratior. Dragele mele domnisoare, acesta este un desayuno, un breakfast, petit-dejeuner, frühstück...
Cat timp eu vorbeam, fetele se uitau mirate una la cealalta. Va dati seama ca eu acum citeam de pe telefonul meu, de pe google.
-Prima colazione, un pequeno-almoço, prandium, un...dar nu apuc sa termin, ca fratimio ma intrerupe.
-Frate! Am priceput ideea. Treci la subiect. Treci la japoneza. Sasuke, stiu c-o sa-ti fie greu sa crezi asta, dar noi locuim in Japonia. Stii, insula aia dintre Asia si America. Chestia aia de pe harta.
-A! Japonia!ii raspund eu ironic la gluma. In japoneza este mic dejun.enervat de timpul pierdut din cauza traducerii mele, Itachi trece la subiect
-Fetelor, ideea e ca e o mancare pe care o iei dimineata si care este pregatita de femei pentru barbati. Nu invers!

Sakura:

Enervata la culme de spusele lui Itachi, varamea imi spune ceva. Insa nu prin vorbe, ci prin ganduri. Cum? Ei bine, noi varcolacii putem face asta insa numai intre noi, la unele persoane. Nu vreau sa va incurc asa ca va explic de la capat. Un varcolac poate vorbi prin puterea mintii cu alt varcolac numai daca sunt foarte, foarte apropiati. Cum sunt eu cu Sakina.
“Baiatul asta e prea de tot! Dupa ce ca e vampiri, e foarte pervers, ne-a speriat aseara de era sa lesin, azi dimineata ne-a trezit tare <>, mi-a rascolit camera de acum e plina cu lenjerie intima, acum mai are si pretentii sa-i fac de mancare. Dar ce-s eu? Sotia lui? Asta nu va ramanea asa”imi spune Saki
“Si ce-ai de gand sa faci?”
Ea-mi zambeste pervers si-mi explica planul. Asta s-a intamplat in doar 6 secunde. Cu acelasi zambet se indreapta de Itachi-nu uitati ca inca e in rochita de aseara-, isi incolaceste mainile peste gatul lui si incepe sa-i vorbeasca foarte senzual. In acest timp eu fac exact ce mi-a propus. Adica: in timp ce Sasuke se uita mirat la varamea si Itachi o priveste pervers, eu ma indrept spre frigider si iau un cub de gheata, fara sa vada nimeni. Saki ii mangaie parul vampirului, cu o mana si pe cealalta o pune la spate, de unde imi ia din mana cubul de gheata.
-Dragule, stii ca mereu mi-a placut nu stiu, felul tau de-a fi. Si perversitatea ta. Dar hai sa-ti arat si cum sunt eu in realitate, iubire.ii spuse Sakina brunetului, apropiindu-si buzele, inchizandu-si amandoi ochii si asteptand atingerea buzelor fiecaruia, dar Saki nu a lasat totul asa. A largit un pic elasticul pantalonilor purtati de Itachi, a largit si boxerii si-asa a lasat cubul de gheata sa-i cada in boxeri.

Deci este deja inutil sa-ti spun cat de mult iubesc eu acest fic deoarece tu stii asta..
Dar in caz ca inca nu ti-ai dat seama trebuie sa-ti spun:

IuBeSc fIcUl tAu!!!!

Uite next-ul! :P Imi pare rau ca nu e pervers si ca e destul de slab, dar nu am avut inspiratie la glume si perversitati :| Sper totusi sa va placa! Enjoy!

Capitolul 12: Vechile fete se intorc
Va dati seama ca eu si varamea muream de ras, chiar si Sasuke chicotea in timp ce Itachi era foarte nervos si alerga pana la baie. Ne-am asezat frumusel la masa si-am inceput sa mancam fara varamea si brunetul “ei”. De ce fara varamea? Nu vrea sa manance ceva pregatit de acel vampir, asa ca s-a dus in oras cu masina, inainte de scoala. In timp ce imi savurez micul dejun, il observ pe Sasuke uitandu-se la mine. Mai bine zis analizandu-ma. Ma opresc din mancat putin nervoasa si incep sa-l iau la intrebari :
-Ce-ai? N-ai mai vazut un varcolac mancand? Credeai ca mancam cu labele sau ce-ai?
-Nu, nu. Doar ca...saracutul de brunetel nu a avut cum sa termine pentru ca eu l-am intrerupt
-A! Nu ai mai stat langa o fata si acuma te-ai blocat. Nu mai stii ce sa mai faci. Lasa draga, o sa te descurci tu, cand cresti!imi bat eu joc de el, accentuand ultimele doua cuvinte
-Ha, ha! Ce sa spun?! Very funny, intradevar. Auzi, sper ca n-o sa te duci vreodata pe scena cu gandu de a amuza spectatorii pentru c-o sa te trezesti cu rosii pe fiecare particica a corpului.mi-o intoarse el.
Eu il privesc cu maturitate si-mi dau ochii peste cap.
-Oricum, ma gandeam la ce s-a intamplat aseara, frumoaso. Ma sorbeai din priviri. Ce s-a intamplat draguta? Papusa de portelan s-a spart un pic?
-Eu te sorbeam pe tine? Mda, stii ceva. Nu mai am pofta sa mananc.
La auzul batjocorei mele la adresa lui, s-a incruntat. Eu imi iau farfuria si-o pun in chiuveta, dupa care ma duc sus, la etaj, in camera mea pentru a ma imbraca. Ce sa-mi iau astazi? Pei cum ma simt azi? Hmm...obraznica. Am decis! Imi iau o pereche de colanti foarte mulati, negri si o camasa scurta, neagra. Cu o pereche de pantofi cu toc. Cat de dragut pot sa arat? Intrebare capcana! Foarte! Revenim. Mi-am prins doua suvite la spate, restul parului lasandu-l liber. Imi iau ghizdanul si cobor la parter. Cand sa ma uit in stanga si-n dreapta, nimeni si nimic. Se pare ca fratiorii s-au simtit in plus, exact cum erau si-au plecat acasa. Ce bine ! Imi iau cheile, incui vila parintilor si ma urc in masina pentru a ma duce spre scoala. In timp ce mergeam, incepe sa ploua. E cam ciudat fiind iarna. Stergatoarele merg in continuu. Eu sunt prinsa in trafic, ascultand muzica la radio, dar la un moment dat melodia este oprita de un prezentator meteo. “Dragi ascultatori, imi pare rau sa va anunt, dar din pacate vom mai astepta chiar ploi si mai drastice in urmatoarele doua zile. Dupa, vom avea ninsori pana la Craciun. Va multumesc pentru atentie! Ascultati in continuarea Tokyo Fm. O seara buna!”
La auzul prognozei meteo, imi cade capul pe volan, producand un zgomot asurzitor pe nume claxon. Nu se poate! O sa ploua? Si o sa fie la fel traficul? Firar! Daca nu ma grabesc o sa intarzii la scoala! Ma enervez, ies din coada la care eram abonata, injurata de toti soferii din fata si din spate si ma indrept spre o scurtatura care duce la scoala.
Cand ajung, observ sa nu e nimeni in curtea scolii. Foarte tare, frate! Imi iau repede ghiozdanul, inchid masina si inconjurand baltile mari, ajung in scoala. Sa vedem. Pei eu acum am engleza, in clasa mea, la etajul unu. Sper ca profa intrazie. Incep sa alerg repede prin scoala pana in fata clasei mele. Tocurile mele faceau un zgomot oribil pe cimentul rece! Noroc ca nu a iesit directoarea din cancelarie sa-mi faca observatie! Ajung in fata clasei. Nimic special. O usa din lemn de brad, pe care era scris mare 11 A. Oftez, imi iau aer in piept si apas pe clanta usii. Cand am intrat, zgomot. Din fericire profa intarziase deci am scapat de o alta morala. Doua secunde imi fug ochii prin clasa. Itachi era foarte nervos ceea ce e destul de ciudat. Adica noi am facut o mica glumita, ce-are baiatul? Nu mai poate sa faca mostenitori sau ce? Sasuke vorbeste cu un blond destul de hiperactiv din cate vad, Hinata imi face de mana, insa ceea ce ma surprinde este ca sta in banca cu Tayra. Hopa! De ce sa stea cu sorasa? Ele nu stau asa decat daca s-a intamplat ceva cu mine sau Sakina. Cand sa ma duc in banca, langa Sakina, Hinata ma trage un pic de mana si-mi spune:
-Succes!
Pentru ce? Nu am avut timp s-o intreb ca a intrat profa si eu m-am pus in banca repede. Imi intorc privirea catre Saki si o vad un sac de nervi. In momente ca astea parca mi-e si frica s-o intreb ce are. Ea stiind ce o sa am de gand s-o intreb pana la urma, imi raspunde:
-In spate!
Ma uit in spate si ce sa vad? Mike stand intr-o banca, scriind de la tabla ce-a predat profa pana acum! Mike, dupa cum stiti, este fostul prieten al Sakinei. Nu mi-l mai amintesc de cand aveam 13 ani, dar sunt sigura ca acum arata mult mai bine. Are corpul facut bine de tot, parul blond, scurt, in tepi dar nu tepi de aia caraghiosi cum isi mai fac unii. Poarta un tricou negru, mulat, blugi negrii, nelasati si o pereche de adidasi “Nike” negrii cu alb. Arata bine de tot! Dar are aceesi privire gretoasa! Un baiat care nu pune suflet intr-o relatie, exact asa e el.
-Domnisoara Haruno! Cea mica.strigase profa
Cand clasa aude asta, incepe sa rada, chiar si eu si varamea.
-As fi foarte bucuroasa sa ne onorati cu atentia la ora! Nu doar la colegul cel nou.
M-am inrosit toata in timp ce desteptul ala imi face cu ochiul. Imi cer scuza de la doamna profesoara si asa continua ea lectia plictisitoare, pana la clopotel! Multi colegi se duc de mana pana la baie, fata baiat si eu chiar nu vreau sa stiu ce fac acolo, mimozele se duc la cei doi Uchiha si eu deschid discutia cu varamea
-Uite ce e, nu te mai framanta degeaba. Lasa-l in pace ca nu merita! Nu-l baga in seama. Te rog Saki! Fi puternica si zdrobeste-l ca pe un gandac, exact cum faci si cu ceilalti care-ti intra-n cale!
Varamea incepe sa zambeasca si ma imbratiseaza. Ne luam sacosa cu sportul si ne indreptam catre iesirea din clasa, cand...

Sasuke:
In sfarsit s-a sunat! Doamne cat de plictisitoare este ora de engleza cand facem cu baba asta! Ma duc la fratimio care statea la geam si se uita la copacii din padurea de langa scoala.
-Ce-ai? Este gelos pe noult coleg? Doar pentru ca a fost prietenul Sakinei? Nu te-am mai vazut niciodata asa!
-Einstein, tu-ti mai amintesti cine-i asta? E Mike Stone! Tipul ala care si-a facut gasca la 17 ani in scoala, impotriva gastii noastre. Ala care se credea mai bun decat mine. Iti mai amintesti de enervantul ala?
-Mda...vag, dar imi amintesc. Asa si?
-Asta a fost primul al Sakinei daca intelegi ce vreau sa spun. Cum a putut desteptul asta sa o aiba pe rozalie? Ea care-i asa de firava si sensibila chiar daca nu arata asta! Care-i asa de frumoasa si care te incalzeste cu un simplu zambet de-al ei dulce. Cum sa o aiba, asta care pun pariu c-a inselat-o de o groaza de ori, nu doar cu fata Hyuga?! tipa, dar totusi in soapta pentru a nu auzi ceilalti colegi si dadea cu pumnul in pervaz. Suntem intrerupti de un zgomot. “Buf!”

Va pup dulce de tot!:*

Deci este unul dintre ficurile mele preferate !!!
Pur si simplu il ador !
Iarta`ma ca n`am lasat commuri mai inainte , dar sunt tare zapacita din cauza scolii si de obicei stau la pc pentru a face cate`un referat si alte .. porcarii pe care ni le cer profesorii :D
Astept next`ul cu nerabdare ! :*
A , da , era sa uit . Capitolul asta nu`i sub nicio forma slab !!! :P

Doua cuvinte... ASTEPT NEXTUL!

Mie imi place si nu trebuie sa fii mereu perversa1 hai sa fim seriosi , nici macar eu nu sunt perversa 24 din 24!
Splendid capitol

Capitolul : Un nou brunet care spune multe

"Buf!" Ce se intampla? Imi intorc privirea uimita, la fel ca si fratimio si-o vad pe Sakura rosie stand peste un brunet. Corpurile lor se uneau de parca ar fi doua jumatati de stea ce s-au regasit dupa multa vreme. Eram si mai furios cand am vazut ca acel brunet era varamio. Imi strangeam pumnul tare de tot si asteptam ca unul dintre ei sa se ridice si sa spuna ca a fost o greseala, dupa care sa plece indiferenti din acel loc, dar nu! Nu s-a intamplat asta! Ei stateau acolo "bine-mersi", rosii ca Mos Craciun.

Sakura:
In nici doua secunde sunt sub un brunetul extraordinar ce dragut! Ochii lui rosii cu pete negre imi aminteau de ochii lui Sasuke. Acea roseata din obraji pe care sigur o aveam si eu la randul meu era asa de draguta. Parca ii si simteam fierbantarea obrajilor. Parul lui lins dar totusi cu tepi pe ici-colo arata super. Totul a fost distrus de logic, Sakina:
-Romeo, Julieta! Ati uitat sa va folositi picioarele? Hai! Ridicarea!striga ea chicotind
Baiatul se ridica cu sfiala de pe mine, se scutura pe pantaloni si imi da mana sa ma ajute. Ce dragut! Gentelman. Imi place! Acum incepea sa-si ceara scuze, ca nu a fost atent si spera ca l-am iertat si bla bla bla, dar eu nu eram deloc atenta la spuse lui, ci la el. Ce dragalas era cand nu avea curajul sa ma priveasca in ochi in timp ce-si cerea scuze. Cum isi dadea mana prin par cand nu ma stia ce sa mai spune de greseala facuta. Eu stateam acolo, mica, rosie si cu o privire foarte inocenta. Ii spun ca nu e nici o problema si imi indrept si eu putin rusinata de cele intamplate, privirea in jos. Vazand ca o tacere ce ar fi putut risca sa fie lunga predomina, el incepe sa se prezinte.
-Sunt Iruya Uchiha. Varul lui Sasuke si Itachi. Tocmai venisem sa le aduc ceva. Tu...pe tine nu te-am mai vazut pe-aici. Esti cumva noua?
-Mda. Vin din New York impreuna cu familia.
El se uita atent in ochii mei si incepe sa-mi miroase “parfumul” specific varcolacilor.
-Am inteles. Deci tu esti Haruno. Intrebarea este care dintre cele doua?continua el
-Sakura. Cea mica.ii spun eu intinzand mana spre el pentru a da “noroc”. Si ea este Sakina, verisoara mai mare.si-mi indrept privirea catre varamea
Saki il saluta politicoasa dupa care ma impinge spre iesirea din clasa. Asa a reusit sa-mi reaminteasca ca mai avem si ore. Uitasem de ele! Cand sa imi iau ramas bun de la noul vampir, acesta imi da o carte de vizita, cu numarul lui de telefon.
-Daca ai vrea sa ne mai intalnim vreodata...suna-ma.
Ii dau afirmativ din cap si imi intorc privirea. Exact la tanc. Eram rosie! Am mai trecut prin multe dati in care mi s-a mai intamplat cam la fel, dar acum e cu un vampir dragut! Varamea radea de mine tot drumul pana la sala de sport. Ce ma enerva foarte tare era ca incepea sa ma imite:
“-Sakura, cea mica. Hihihihi”
-Eu nu chicotesc asa!
-Ba da! Asa ai facut. Ce telenovela. Sakura, acum nu te supara pe mine, dar tu stii ca urasca telenovelele in care toata lumea iubeste pe toata lumea. Sper ca aceasta “relatie de prietenie dintre tine si el” sa nu se transforme in “Iubirea interzisa a unui varcolac si vampir”. Mai pe scurt I.i.a.u.v.s.v.
Peste 5 ore iesim si noi de la scoala. Ploua. Ce frumos! Fiecare picatura parca dorea din tot sufletul sa se imbine cu o alta, ca un cuplu frumos din zilele noastre, pentru a cadea impreuna pe pamantul cu ciment rece, fara suflet si indiferent. Le suradea ideea de a muri impreuna. Mi se parea ciudat cum era facuta viata unei picaturi de ploaie. Sau a unei picaturi in general. Cum ar fi lacrima nu isi gaseste niciodata o pereche pe obrazul fin al fiecaruia. O picatura dintr-un pahar este mereu alaturi de suratele ei. Una de speranta, are un inceput destu de singur, dupa care mai vin alte picaturi de speranta si dorinta si altele si altele si tot asa, dar picaturile de ploaie imediat se gasesc si aleg sa moara impreuna. Pare atat de simplu, dar in viata de zi cu zi nu este deloc asa. Poti sa ajungi la 80 de ani cand stii ca nu mai ai mult de trait si incepi sa evaluezi tot ce-ai facut in viata si atunci iti dai seama ca tu nu l-ai iubit niciodata pe cel cu care ai fost toata viata. Eu cu siguranta nu-mi doresc o soarta ca asta. Sunt trezita de claxonul unui barbat ce este destul de furios pentru ca tocmai eram pe cale sa provoc un accident cu masina. Imi dau seama ca ma aflu pe scaunul de piele din masina mea frumoasa si scumpa, cu mainile pe volan si piciorul apasat pe frana.

Imi pare I’m sorry ca a durat atat de mult pana sa aduc next-ul care si asta e scurt si sec! Efectiv nu mai aveam idei. Si nici nu mai am. Deci aceasta pauza nu m-a facut decat sa lenevesc, nu sa-mi aduca idei asa cum imi planuisem. Sper totusi sa va placa. Va pup ca de obicei dulce de tot! :*

Stai pe loc!!!!
Cum adica a secat putul cu idei?
Vorbim pe mes si sapam o apa termala ... sa vezi atunci cum o sa curga capitol dupa capitol!

Capitolul nu a fost ec deloc , scurt da ... dar nu sec!
Si sa stii ca daca nu puni next te bantui! :affraid: (si nu vrei asta)

Frumos capitolul , n`a fost deloc sec !
Si daca Voltura a spus ca sapati o apa termala .. Asta inseamna ca o sa curga cu next`uri cat mai repede ? ;;)
Hai , sa nu`mi faceti sperante si apoi sa mi le naruiti , ca va spanzur ! :*
Astept next .

Ola everybody! Next-ul

Capitolul 13:La un pas de viol

Tocmai era sa fac un accident de toata frumusetea! Doamne! Ma claxoneaza un barbat de 50 de ani intr-una!
-Mai fetito, mai! Invata sa conduci, domnisoara. Fate blonda daca nu stii, macar sa vad blond in parul tau ca sa ma asigur eu mai bine data viitoare! Copii obraznici si cu bani gata!spunand acestea a plecat claxonandu-ma in continuare.
Eu eram complet paralela cu strada, masina, oamenii. Nu intelegeam de ce. Stergatoarele mele mergeau intr-una, indepartand orice lacrima a cerului de pe geamul meu. Cand sa fac stanga la o intersectia, ce sa vezi? Am facut pana la masina. Era de-a dreptul minunat, mia ales ca afara era o furtuna de lacrimi si eu nu aveam nici o umbrala si nici geaca groasa! Parchez masina frumusel, oftez greoi si o incui pentru ca, sa fim seriosi, cine nu ar vrea o astfel de masina? Niciodata nu m-am dat mare cu ceea ce am si nici nu as avea de gand s-o fac, dar cateodata ma mai laud in sinea mea. Acasa nu pot ca se enerveaza Sakina cand aude de laudat pentru ca sunt fata de bani gata, la scoala mie sa nu ma creada lumea o fitoasa si in viata de zi cu zi, nu simt nevoia s-o fac. Nici nu sunt genul, sincer!
Imi era frig, ba chair mai mult, teama. Eram in cartierul drogatilor. Aici multe fete de varsta mea, ba chair mai mici si-au pierdut puritatea. Ok, eu mi-am pierdut-o de mult. De doi, trei ani, dar asta nu conteaza. Nu am de gand sa fiu marioneta unui drogat vai de capul lui, care isi petrece seara cu fetele si dimineata habar nu are unde s-a culcat!
Adidasii mei ating pamantul ud si rece la fiecare secunda. Gluga imi este pusa pe cap, dar asta nu ma prea avantajeaza. Tot am parul ud. Dar nu ar trebui sa ma plang acuma de asta, ci ar trebui sa spun de vagabonzii din coltul intunecat, de langa cosul mare verde de gunoi, care se indreapta spre mine fluerandu-ma. Mi-era foarte frica asa ca am marit paul. Tot asa, tot asa pana am inceput sa fug de-a binelea. Din pacate unul mi-a venit exact in fata, incoltindu-ma dupaia toti din toate unchiurile. Simteam ca innebuneam.
-Daca vreti bani, va dau cat vreti doar lasati-ma in pace, va rog!strig eu cazand din picioare din cauza stresului. Am simtit atunci, pentru prima oara dupa jumatate, ba chair un an, doua lacrimi iesind din scorbura lor, cu atata dorinta. Imi dadeam seama ca erau lacrimi pentru ca spre deosebire de picaturile de apa cazute din cer, lacrimile mele erua fierbinti. Curgeau incet si greoi pana la jumatatea obrazului ce-mi era rosu de la frica, de la jumatatea lui, inspre gat erau rapide. Si-nca una, si-nca una si tot asa. Steteam pe asfaltul umed si rece, plangand ca o neajutorata de pe strada, inconjurata de 5 oameni "solizi" si rasetele lor enervante! Se apropiau din ce in ce mai mult de mine. Seful lor era cel mai aproape. S-a coborat la mine, m-a tras de par violent, m-a ridicat si m-a trantit pe un zid plin cu graffiti si cranii pe el.
-Hai sa vedem ce bunaciune avem azi!si zicand astea, s-a apropiat cu gura de gatul eu, a scos limba lui scarboasa si a incercat sa ma sarute violent. Eu plangeam, de eram demna de mila si-l imploram sa ma lase in pace. Vazand ca nu are chef sa se opreasca, am "infruntat" cat -de-cat soarta, mi-am strans ochii si asteptam acea atingere umeda, care sigur mi-ar fi provocat fiori, dar nu a venit!

E scurt, stiu asta! Maine sau cel mult joi va aduc un capitol mai lung! Sorry!
Tocmai capitolul 13 este ghinionist pentru Sakura
sI NU UITATI!Va pup dulce de tot!

Ce sa spun? :affraid: ... e incredibil
Ma faci tot mai curioasa.
Vrea sa vad cine o va salva pe Sakura... Sau poate ca isi scoate ghiarele
Nu am ce comenta... Astept nextu :arrow:

Awww , saraca Sakura !
Sper sa fie salvata rozalia . :-s
Oricum , vom afla numai si numai daca pui next , asa ca sa`l vad postat cat de curand . :D
Pupici ! :*

Capitolul 14: Fug dar nu stiu de ce

-Pui mana pe fata si te alegi cu moartea!striga o voce de la departare.
Cel care avea mainile pe mine, cu siguranta s-a enervat. Si-a intors privirea uimit, sa vada cine are curajul nebun de al deranja de la "munca" lui pretioasa. Printre lacrimi au reusit saracii mei ochi sa se deschida. Era Uchiha! Cel pe care nu siguranta nu l-as fi asteptat sa ma salveze. Vazandu-l asa de infumurat si sigur pe sine, seful vagabontilor si-a luat mainile de pe mine, lasandu-ma sa cad, rezemata de zidul rece de caramida si s-a apropiat nervos de Sasuke.
-Mai baiatule, iti dai seama in ce prostie te-ai bagat? Doar pentru o p***a? De ce folosesc eu, nu se atinge nimeni!
In urmatorul moment am inchis ochii, continuand sa plang. Nu vroiam sa vad cu cata violenta se bat toti! Nu suport violenta! Auzeam pumnii ce atingeau pielea fina a fiecaruia, strigatele de durere, ba chiar si ale brunetului. Eu plangeam si plangeam pana am auzit ordinul sefului lor.
-Jon, du-o imediat de-aici! Ma ocup de ea mai tarziu!
Incremeneam! Va dati seama ca acuma este o ora destul de tarzie, in asa fel incat asta face lupta sa para dintr-un film horror si asta ma speria si mai tare! Simt doua maini reci, umede de la lacrimile cerului, ma iau de pe jos si incep sa "fuga" cu mine inspre nicaieri. Eu incep sa urlu cat ma tin plamanii si in secunda urmatoare brunetul isi da seama de siparitia mea. Ii da un pumn la spate unuia dintre vagabonzi, facandu-l sa lesine, dupa care intr-o secunda il vad in spatele tipului care ma tinea. Lumina felinarelor ce se aflau la o dinstanta de 5 metri, una cate una, se reclecta in dinstii lui Sasuke. Cu ajutorul ei am reusit sa observ la timp ca brunetul isi scoase la iveala caninii. Baiatul ce ma tinea era mort de frica. Nici macar nu se putea misca.
-Nu o fa! am strigat eu la brunet, din bratele baiatului.
Acesta mirat se uita la mine. Vagabontul si-a dat seama ca asta era momentul lui norocos, ma aruncat in aer si-a inceput sa fuga cat il tineau picioarele. Sasuke m-a prins cu o rapiditate extraordinara pentru oamenii normali si destul de buna pentru noi. S-a uitat fic in ochii mei si m-a intrebat daca sunt bine si daca cumva mi-au facut ceva ca-i omoara acuma pe loc! Eu ma uitam in ochii lui rosii ca focul iadului, cu cateva pete negre pe el. Din cate am inteles eu de la varamea, se numeste Sharingan. Ii spun vampirului ca nu am patit nimic si acesta ma duce in brate pana la masina lui sport. Imi deschide usa si ma pune pe scaunul din piele, dupa care se aseaza frumusel la volan. Imi spune ca nu am ce cauta acasa cu hainele astea rupte si ma anunta ca voi sta la el in seara asta. Eu nu ma obosesc sa-i raspund cu un "da" sau "nu", asa ca tac. Imi dau si eu seama acum ca am hainele sfasaiata, de mi se vede modelul de la sutienul meu negru. Sasuke numia la "decolteul" meu se uita si-si musca buza de joc. Eu nu eram atenta nici la el, nici la hainele mele. Eram cu mana langa geamul de la masina, cu capul rezemat de el, amintindu-mi ceva ce ma punea pe jar.

***Flashback***

Stau cu privirea atintita catre geam in timp ce mi se face piele ca de gaina. Inghit in sec si clipesc pentru a fi sigura ca nu am halucinatii de la film. Doi ochi rosii ma priveau cu dorinta de a ma avea, dar in acelasi timp si cu ura. O umbra de barbat statea in ploaie, nemiscata. Parca nici nu-l deranjau lacrimile cerului si fulgerele. Nu era intratat de aproape de geam pentru ai vedea fata, dar ochii lui spuneau multe. Stateam acolo, cu mainile lipite de corp, cu spaima in mine si ma holbam la acel individ. Imi era frica sa-mi intorc toata fata spre el asa ca il priveam numai din profil. O tacere apasatoare era in casa. Nu se auzea decat “pic,pic,pic”. Acele lacrimi ale cerului ce plangea in locul meu. Eram prea speriata pentru a plange. Ma holbez in continuare la ochii iadului, pana cand doua maini calde imi imbratiseaza corpul.

***End of flashback***

Acei ochi erau aceeasi ca si Sharingan-ul brunetului. Nu putea fii el pentru ca era in casa, cautandu-ma. Nici Itachi nu putea fii ca el era cu Sakina. Parintii erau plecati si rudele brunetului nu sunt chiar atat de penibili incat sa faca farse de-astea. Cine putea fii?...Sasuke mi-a intrerupt sirul gandurilor.
-Ce s-a intamplat? Esti foarte tacuta si ganditoare. Sakura, daca acei baieti ti-au facut ceva, spune-mi doar ca n-o sa mai vada vreodata vreo raza de soare!se rasti nervos la mine
-Nu, sincer! Nu s-a intamplat nimic. Ai venit la timp.
Am ajuns la marea casa Uchiha! Wow! Chiar ca-i mare. Culoriile ei sunt albastru si negru. Intru in casa si observ ca totul este asezaat modern, cu bun gust. Fara vase de pe vremea bunicacii, fara covoare din lana urate si mai ales fara parchet de ala enervant peste tot care sa scartaie la fiecare atingere. Era foarte frumos! Isi da geaca jos si-o pune pe cuier si ma i-a in brate pana in camera lui. Acolo ma aseaza atent pe pat si se duce in baia de alaturi de unde aducee niste discuri de bumbac si spirt. De cum spirtul imi atinge ranile provocate de un briceag, scot un gemat ce il omoara pe brunet. Poate sa isi si sparga limba, a lui nu ma dau nici sa ma omori! Doar ca sa-i fac in ciuda. Tacerea aceasta enervanta este sparta de brunet:
-Sti ce nu inteleg eu? Tu esti varcolac, de ce nu te-ai aparat?
-Nu am putut. In primul rand pentru ca nu suport violenta de loc! In al doilea rand pentru ca sunt fata, chair daca sunt varcolac. Noi nu suntem invatate sa luptam. Doar baietii fac asta de cand sunt mici. Noi ar trebui sa stam acasa, sa invatam sa avem grija de copii, sa facem treburi de-astea. Este interzisa invatarea luptei la femei! Auzi, cum de Itachi nu e acasa. Nu locuiti impreuna?
-Ba da, adica ma rog. E complicat. El are propria lui casa, desi ii place mai mult sa stea cu mine. Mai mult il obliga mama ca sa nu las pe vreuna insarcinata.imi raspunde el cu ironie. Dar acuma e la el sau la un coleg. Nu stiu, nu-mi pasa!
Dupa mai multe subiecte pe care le-am abordat, Sasuke se gandeste sa-mi aduca un ceai cald pentru a ma mai linisti. Intr-adevar, a functionat! Mi-a mai dat si un tricou mare si larg de-al lui pentru a ma imbraca. Totul a fost foarte dragut pana cand nu stiu cum s-a intmaplat dar la 10 centimetri distanta de gura lui. Ii simteam respiratia calda si totusi racoroasa. Se tot apropia uitandu-se in continuu la ochii mei. Eu nu protestam si tot asa si tot asa pana am ajuns sa-i sarut buzele moi, dulci si calde. Limba lui mi-a explorat destul de mult lacasul umed in timp ce mana lui ma cauta pe sub tricou. Cand mi-am dat in sfarsit seama ca vrea sa imi deschida sutienul, l-am impins destul de tare si i-am spus incet, cu jena si cu privirea in jos:
-Nu vreau! Eu..cred ca ar trebui sa plec! si spunand asta am inceput sa alerg pana la usa.
-Stai! Sakura, am facut ceva gresit?! Sakura afara-i periculos! Asteap...dar nu a putut continua ca am trantit usa cu putere. Inca ploua! Minunat! Alergam pe strazile cam prost luminate de felinare si speram ca totul va fi bine!

Suspans Sper ca v-a placut acest capitol si imi cer scuze de cuvintele vulgare
Sper ca m-am recompensat pentru intarzierea mea de data trecuta!
Va pup dulce dulce dulce de tot!

Da :cheers: ... A venit și nextu, și îmi place.
Ce urat din partea lu Sas`ke, numa la prosti se gândește.
Ce contează e ca a ajutato pe Sakura, frumos din partea eroului.
Si din ce motiv fetele nu pot sa învețe sa se bată ? Mie îmi plece sa ma bat cu băieți, sunt rea :twisted:

Pei sincer m-am gandit ca fetele nu sunt batute si nu trec prin batai, orice-ar fi. Spun ca e o traditie ca ele sa fie aparate de baieti Te pup dulce!!! :* :cheers: