Back in Tokyo

Buna! M-am gandit sa postez si eu un fic. Sper sa va placa.

Capitolul 1: Anuntul – Partea 1

~ Flash Back ~

15 Iunie 2001 – Tokyo – Scoala Generala Nr. 18 – Premierea de sfarsit de an, clasa a8a A

- As vrea sa-i felicit pe toti elevii acestei clase care au fost minunati pe parcursul al celor 8 ani in scoala noastra. Speram ca i-am ajutat si ca le-am deschis drumul in viata. Acum il voi lasa pe dirigintele lor sa ii premieze si sa spuna fiecare cateva ceva despre ei. spuse Tsunade, directoarea scolii.
- Ii voi striga pe toti in ordine alfabetica. Spuse Kakashi luând o foaie de hartie si dregandu-si glasul.
Toti erau emotionati, dupa cateva secunde profesorul incepuse : Shino Aburame, Choji Akimichi , .... , Sakura Haruno, Hinata Hyuga , Neji Hyuga , Kiba Inuzuka , ... , Shikamaru Nara , Gaara No Subaku, Temari No Subaku , ... , Rock Lee , Ten Ten , Sasuke Uchiha , Naruto Uzumaki , Ino Yamanaka. Acestea erau minuatii elevii ai clasei a8a A. Toti iesisera in fata pentru a-si primi diplomele si pentru a fi aplaudatii. Unii zambeau cu gura pana la urechi, alti se inrosisera putin , iar unii stateau ingandurati zambit doar in coltul gurii. Aceasta premiera era sfarsitul unei etape a vietii, dar inceputul altuia. Era un moment minunat. Acest lucru il gandeau toti in timp ce zambeau la pozele facute de parintii inlacrimati. Totusi, urmau sa se desparta si sa nu se mai intalneasca pentru mult timp. Acest lucru ii intrista pe toti. O sa le fie dor unul de altul, chiar daca nu s-au inteles asa bine. Incercau sa pretuiasca ultimele momente de stat impreuna. Urma banchetul dupa care adio.
Dupa petrecere iesira toti afara stand intr-un cerc si strigand cat ii tineau puterile :
- NU O SA UITAM NICODATA ACESTE CLIPE !!!

~ End of Flash Back ~

Acum in prezent : 15 Iunie 2011 – New York – Birourile firmei "Fame" – Sakura Haruno ( povestit de ea)

Stau pe scaunul de la birou jucandu-ma cu niste pixuri cand observ sa un mail nou in casuta. Il deschid si vad ca e de la o adresa destul de lunga. Imi arunc ochi pe titlu si vad ca scrie cu caractere mari si ingrosate Reuniunea clasei a8a A 2000-2001. Cand am citit mai sa cad de pe scaun. Imi revin si dau un print. Citesc cu atentie tot mailul si vad ca eram invitata la reuniunea clasei mele din scoala. Totusi mi se pare cam ciudat, stau cateva clipe si imi arunc ochi pe ceasul din coltul monitorului si vad ca sub el este si data, suntem in 15 Iunie 2011, au trecut exact 10 ani decand am terminat scoala, uimitor. Of, cu toate astea am uitat sa ma prezint, sunt Sakura Haruno si sunt mana dreapta a sefului firmei "Fame" , o firma foarte importanta de modeling, ce ajuta, lanseasa diferite modele mai tinere, care ajung aici cu greu. In acelasi timp se ocupa de modele foarte cunoscute din lumea intreaga si chestii din astea, prezentari, sedinte foto si alte chestii.
Isi are biroul principal in New York unde ma aflu eu acum. Am parul roz ca florile ciresului, pana pe la jumatatea spatelui. Ochii ii am verzi ca cele mai scumpe smaralde intalnite. Am 1,75 cm si sunt foarte cunoscuta. Am o personalitate variata, sunt buna, draguta , comunicativa , inteligenta , creativa si modesta , dar daca cineva ma sacaie pot deveni o scorpie, deci nu va puneti cu mine. In momentul de fata sunt imbracata intr-un costum de birou, o fusta neagra deasupra genunchiului,o camasa alba si o pereche de pantofi negri, inchisi in fata cu toc de 5 cm.Altceva nu prea stiu ce sa va mai spun... poate va intrebati cum am ajuns la 24 de ani sa fiu mana dreapta a sefului unei firme asa importana ? Pai, dupa ce am terminat scoala, am facut cursuri de managment, comunicare si toate alea si am inceput de jos. La 15 ani eram fata de copiator si incetul cu incetul am avansat. Cei drept, e vina si tatalui meu care are si el afacerile lui cu transporti si s-a bagat in treaba mea in asa fel incat am ajuns ca la 17 ani sa lucrez intr-un birou mai micut in care scriam diferite documente, cei drept trebuie sa-i multumesc ca fara el nu ajungeam se sunt acum, dar m-am simtit putin ciudat fiinca unii se uitau urat la mine din cauza acestui fapt. Ma rog, sa lasm trecutul si pe tata. Cum ziceam la varsta mea o duc foarte bine, chiar prea bine cum zic unii. Am un birou mare, gigant defapt foarte frumos. Are peretii mari, mov cu on model intesant in unele locuri , unul dintre ei fiind numai din geamuri acoperite cu o perdea roz cu flururii mov. Un birou mare din sticla in mijlocul incaperii, care are in partea dreapta acel perete prin de ferestre.Pe el avand o mica imprimanta, laptopul meu roz si cateva hartii si pixuri.In fata acestuia, la vreo doi metri o canapea de 3 persoane, alba din piele. In fata acesteia o masuta din sticla pe care deobicei este un ceainic foarte frumos decorat cu simboluri japozene. In partea dreapta si stanga a acestei mese doua fotolii tot albe. Deobicei acest loc il folosesc cand am mici intalniri de afaceri. Deasupra canapelei sunt cateva tabluri, unul cu Tokyo, unul cu New York, unul cu un cires si unul cu emblema firmei. In partea stanga a biroului, pe perete exista o biblioteca cu cartii si dosare. Cam asa arata biroul meu, mi se pare gigant, da’ ce sa fac ? Acum ca tot v-am descris locul unde ma aflu, am sa ma intorc la acel mail care as putea spune ca m-a socat. Il mai citesc odata cu mare atentie si observ ca respectiva intalnire cu fostii mei colegii este pe 17 Iunie fiind urmata de un week-end impreuna cu ei. Stai putin, 17...asta e in 2 zile. Sar ca arsa de pe scaun si fug spre biroul directorului meu. Bat la usa si intru. Acesta ma intreaba ce s-a intamplat, iar eu ii spun despre reuniune si ca trebuie sa plec urgent maine in Tokyo. Se uita putin cam ciudat la mine si da un telefon. Tot timpul da asa telefoane si rezolva tot. Doamne nu inteleg cum face sa sune pe cine trebuie cand trebuie. Am si eu o agenta plina cu numere, doar ca sunt putin aiurita si in loc sa gresesc si sa ma fac de ras si sa fac de ras si firma, prefer sa ii rog pe el. A, ca tot vorbeam de director. E un tip, as putea spune, de vreo 25-26 de ani pe care il cheama Christian Maron, dar mi-a zis sa-i spun Chris. E inalt cu parul maro si ochi verzi cu maro, are niste ochi geniali, cand te uiti in ochi lui cam te pierzi, asa le pacaleste pe fetele mai tinere, iar pe mine cand le vad ma face sa chicotesc. Ma rog, sa lasam « farmecul « lui Chris si sa ne intoarcem la telefon care mi-a rezolvat problema cu biletul de avion pentru maine si cazarea in Tokyo desi eu nu-i cerusem asa ceva, dar el a insistat cum face deobicei. I-am multumit de 3 ori si am plecat spre casa ca sa-mi fac bagajul si sa merg repede sa fac rost de o rochi pentru asa-zisa petrecere.


Sper ca v-a placut! Astept parerile voastre. :D

Capitolul 2 : Anuntul – Partea 2

15 Iunie 2011 – Paris – Galeriile de arta "Lafayeme" – Hinata Hyuga ( povestit de ea)

Stau concentrata cu paleta de culori in mana stanga, iar in mana dreapta cu pensula. Incerc sa redau pe sevalet o poza mai veche din scoala. Ce-mi veni sa desenez asa ceva, nu stiu, doar ca am gasit-o intr-o zi si m-am gandit ca ar fi o pictura foarte frumoasa. Lundu-ma cu toate astea, am uitat sa ma prezint, ma numesc Hinata Hyuga si sunt pictorita. Am propia mea galerie, nu foarte mare, dar nici mica pe "Avenue Pierre Loti" , aproape de Tour Eiffel. Am parul lung, negru spre mov , drep care se termina cu niste fire ondulate. Am ochii mari, lila. Sunt o fire mai timida si imi gasesc linistea in pictura. Pe lânga pictura imi place sa ma plimb prin parcurile din Paris si sa stau in galeria mea, vorbind cu oamenii. Desi sunt timida, imi place sa vorbesc cu oamenii care intra in galeria mea pentru ca nu intra foarte multi, iar cei care intra imi spun tot timpul ca sunt uimiti de ceea ce fac, iar eu le zambesc si le dau cate un ceai special japozen. Sa lasam lucrurile despre mine si sa ne intoarcem la desenul pe care incerc sa-l fac acum. Poza pe care vreau sa o redau e destul de veche, in ea sunt eu , m-am recunoscut dupa parul meu mov. Il aveam desprins cu o clamita cu capuri de craniu..hmm ciudat, nu prea sunt genul meu. Ma rog , sa continuam. Am o rochie mov spre negru cu un sortulet alb in forma de inima, un fel de corsed tot alb, iar marginea de jos si de la gat tot alba. In spatele meu este o fata cu parul roz, scurt. Pe cap are o boneta de infimiera. Este imbracata cu o rochie alba, avand in picioare niste sosete lungi albe si o pereche de cizme scurte cu niste x-uri rosii. Un ochi il are acoperit cu un fel de petec. Langa ea este o fata bruneta cu doua cocuri mici, purtand o rochie rosie lunga si niste aripi de "dracusor" . In fata acesteia este o fata blonda, cu ochi albastri si o palarie de vrajitoare pe cap, intr-o parte avand aceleasi cranii ca mine. E imbracata cu o rochie,presupun pentru ca e in spatele nistor dovleci de Halloween giganti. In spatele blondei, cocotata pe niste dovleci este alta fata blonda cu o coafura destul de ciudat, are 3 codite vizibile, 2 sus si 1 jos. Poarta o rochie cu partea de sus neagra, fara bretele si in partea de jos mov. Pe mana are un tatuaj cu un craniu. Imi place foarte mult poza asta, nu stiu de ce. Cred ca era o piesa de teatru din cauza cortinei. Cum ziceam ma concentram sa pictez aceasta poza si ma descurcam foarte bine pana cand usa de la incaperea in care ma aflam se deschide si o vad pe asistenta mea Luci. Aceasta este o fata inalta cu parul maro, scurt si cu ochi albastri. Era imbracata cu o camsa alba si o pereche de pantaloni negri. Vazando, las pensula si paleta jos si ma uit spre ea. Aceasta se apropie de mine spunand :
- Uite. si imi intinde o foaie cu un titlu ingrosat. Ai primit chestia asta acum cateva minune si citind titlu m-am gandit ca e important si l-am printat.
- Multumesc, Luci. Tot timpul pot avea incredere in tine.
Aceasta a zambit si a iesit din camera lansandu-ma singura. Incep sa citesct mail-ul si vad ca scrie mare Reuniunea clasei a8a A 2000-2001. Hmm..au trecut deja 10 ani. Of, nu pot sa cred ca au trecut asa multi ani decand am plecat din Tokio. Incep sa citesc afland ca daca nu ma grabesc sa-mi iau un bilet de avion ca daca nu, s-ar putea sa pierd toata distractia. Asa ca m-am uitat repede in oglinda sa vad daca sunt aranjata bine si sa nu fiu murdara de acoarele pentru ca asa patesc si am fugit spre agentia de turism. Lundu-ma cu toate astea nu am zis cu ce sunt imbracata. Sunt imbracata cu o bluza mai lunga galbena cu dungi portocali, am la gat un lantisor in forma de inima, o pereche de colanti negri, o bratara lata, portocalie pe mana dreapta si in picioare o pereche de pantofi cu toc bej. Cum spuneam fugeam pe straziile din Paris, ajungand destul de repede la o agentie de turism de unde mi-am luat repede un bilet. Pentru ca era din scurt a trebuit sa ma multumesc cu ce am gasit, adica un bilet cu excala la Londra si in New York. Acest lucru fiind asigurat am sunat-o pe mama sa-i spun ca vin in Tokyo si am fugit acasa pentru a-mi face bagajele.

15 Iunie 2011 – Londra – Hotelul ‘ Hamilton‘– TenTen ( povestit de ea)

Stau la o masa din restaurantul hotelului si imi iau micul dejun, ochiuri cu sunca si suc de portocale. Sunt TenTen si sunt managera hotelului ‘ Hamilton ‘ din Londra. Am 24 de ani, am parul maro prins in doua cocuri mici si am ochi caprui. Sunt o fire glumeata si imi place sa traiesc viata la maxim. Cred ca va intrebati cum ajuns managera hotelul. Ei bine asta nu a fost chiar asa usor. Am inceput de jos si timp de 6 ani de munca am reusit sa ajung ceea ce sunt acum. In momentul de fata, ma relaxez stand la o masa in restaurantul hotelului. Citesc cateva reviste si astept sa se conecteze internetul pentru a-mi citi mail-urile. Daca tot v-am ce fac si cine sunt, va spun si cum sunt imbracata : am o rochie roz scurta cu umeri goi si o cureluta in talie, iar in picioare o pereche de pantofi cu toc de aceiasi culoare. Cum ziceam, vreau sa-mi citesc mail-urile, asa ca deschid frumos internetul si dau pe mails. Vad acolo ca primul de la cineva din Tokyo. Interesant. Deschid frumos si vad un titlu gigant : Reuniunea clasei a8a A 2000-2001. Raman uimita si cu gura cascata timp de cateva secunde,dupa care mai iau o gura din cafeaua mea. Citesc cu atentie mailul si vad ca trebuie sa viu in Tokyo in vinerea asta. Ma panichez, las totul pe masa si fug la receptie sa il rog pe baiatul de acolo sa-mi fac rezervare la un avion. Baiatul arata destul de bine, nu pot zice ca nu, are parul negru, ochi verzi si o pereche de ochelari de vedere cu rama neagra. In timp ce el imi face rezevare, incep sa ma gandesc la lucrurile pe care le voi lua si ma intorc spre baiat ca sa vad cat ii ia. Dupa inca 2 minute e gata. In sfarsit. Vreau sa fug spre lift, dar imi amintesc de mic dejunul meu si de laptop. Ma duc in restaurant si imi continui mic-dejunul, vorbind cu manegera hotelului ‘ Hamilton ‘ din Tokyo pentru a-mi face o rezervare. Aceasta imi face, iar eu ii multumesc si ma intorc la ouale mele. Yamm, ce bune sunt ! Dupa inca 15 minute, termin si ma duc in camera mea pentru a ma pregati. Ajunsa acolo, incep sa rascolesc prin dulapuri pentru a gasi hainele perfecte pentru vacanta mea in Tokyo. Totusi sa va spun cum arata camera. Cum intri pe usa, in fata ai living-ul, potrivit ca marime, cu o canapea si 2 fotolii, o masuta de cafea si un televizor LCD. Strabatand livingu-l, pe peretele opus usii de intrare, este usa de la dormitor. Acesta deste destul de mare, cu un pat dublu cu multe perne si pernute in mijloc, in partea dreapta o fereasta mare cu perdele asortate cu camera care este verde, iar in stanga usa de la garderopa mea si de la baie. Ma intrept spre usa de la garderopa o deschid si vad ca totul este aruncat in stanga si-n dreapta. Stau cateva momente socata dupa care imi amintesc de ce e asa. Azi dimineata am cautat rochia de pe mine si nu am gasit-o usor. Macar acum am toate hainele la indemana si tot ce trebuie sa fac este sa le aleg si sa le pun in valiza. Asa ca hai la treaba TenTen , ai ceva de munca.

15 Iunie 2011 – Milano – Cafeneaua « Monden « – Ino Yamanaka ( povestit de ea)

Sunt Ino Yamanaka si sunt fotomodel. In momentul de fata ma aflu la o cafenea din centrul orasului si discut cu asistenta mea despre urmatoarele sedinte foto alea , alea. Imi place foarte mult viata de model. Multa lume spune ca sunt perfecta in acest rol, iar eu le zambesc si le multumesc. Daca tot am zis ce zice lumea despre mine, ar trebui sa ma descriu putin. Sunt o fata inalta, blonda cu ochi albastri. Sunt o fata de treaba, draguta , buna, creativa si desteapta si URASC glumele cu blonde. Doamne ce oameni prosti sunt aia care fac glumele cu blonde. Oricum daca cineva zice vreo gluma din asta de fata cu mine sau despre mine e var si amar de el, numai se mai aproape de mine pentru foarte mult. Deci, sunt si rea si sunt mandra de asta. In momentul de fata vorbesc cu Anita, fata care se ocupa cu programul meu ca sa spun asa. Ea este bruneta-roscata si are ochii verzi-aurii. Imi place mult de ea. E foarte buna, comunicativa si cooperativa. Ea e imbracata cu o bluza roz legata cu niste funde pe umeri si o fusta de aceiasi culoare legata tot cu niste funde in sold. Are in urechi o pereche de cercei roz micuti, la maini niste bratari colorate, in par are o clamita in forma de bomboana si are parul prins in doua codite. Eu pe de alta parte am parul desprins, un maieu mov si o pereche de blugi bleo. Discutand noi, observ un mail nou si il deschid. Are un titlu destul de mare : Reuniunea clasei a8a A 2000-2001. Vazandu-l ii spun Anitei sa anuleze tot. Fata se uita la mine ciudat, iar eu intorc laptop-ul. Aceasta zambeste si spune :
- Este minunat, Ino. Era si timpul sa ai o vacanta
- Ai dreptate. Numai stiu nimic de colegii mei. Si nu mi-ar strica nici un iubit.
Am inceput amandoua sa radem, facandu-i pe ceilalti din cafenea sa se intoarca la noi. Daca tot am zis de cafenea, aceasta era favorita mea. Avea peretii mov cu modele abtracte lila. Noantele erau minunate. Fotoliile si canapele erau albe, iar masutele din sticla. Pe langa diferite bauturi aici puteai lua si masa. Lumea deja ma cunostea pe aici, iar chelnerita stia ce vreau deobicei, un coktail de fructe si dupa poate mai comand si altceva, dupa caz. Sa lasam cafeneaua si sa ne intoarcem la reunine. Hmm...oare cum v-a fi ? Doamnee, numai am rabdare asa ca ii spun Anitei sa mergem la agentia de peste drum sa-mi cumpar bilet. Cand am zis sa-mi , bruneta s-a uitat putin dezamagita la mine, probabil se gandea ca sa vina cu mine. Totusi nu vreau sa o iau cu mine, merg acasa asa ca vreau sa « uit » de modeling. Am sa o trimit pe Anita la Roma sau la Pisa sau unde vrea ea. Ajunse la agentie spun ca vreau un bilet pentru a ajunge in Tokyo pana vineri. Rezolv cu asta si ii spun Anitei sa-si aleaga unde sa mearga pentru ca ii dau o vacanta. Aceasta incepe sa sara si sa ma imbratiseze. Ii spun ca merita si plec in spre casa pentru a-mi face bagajele. O sa fie minunat. Tot drumul spre casa m-am gandit la mama, la tata, la sora mea si la floraria din Tokyo. Vaii doamne ce flori frumoase vindeam. Of ! Abia astept sa ajung in Tokyo. Spun asta si intru in apartamentul meu, plin de flori care imi aminteau de casa. Dau fuga in dormitor si incep bagajele.


15 Iunie 2011 – Barcelona – Clubul « Roco « – Temari No Subaku ( povestit de ea)

Sunt in clubul Roco cu niste prieteni. Dansam , cantam , vorbim alea alea. Ma rog. Sunt Temari si sunt o dansatoare. In mare parte dansez “ streed dance “, iar impreuna cu niste prieteni avem o trupa si participam la diferite concursuri. Eu sunt blonda si deobicei imi prind parul in 4 « codite « ,iar toata lumea zice ca aceasta coafura ma reprezinta si ca e unica. Am ochii verzui-albastri. Sunt o fata de cartier, ca sa zic asa. De treaba , amuzanta, glumeata, creativa, intelegenta, tupeita, rea si altele. Pe langa dans imi plac foarte mult evantaeele. Am unul gigant. Imi place si moda. In momentul de fata sunt imbracata cu un hanorac negru cu un buzunar portocaliu , o fusta portocalie si o pereche de baschetii negri. Ma simt bine asa , deci distractie la maxim. Impruna cu Linda, o dansatoare foarte buna , ca mine . Hihi, modestia ma ataca. Deci, Linda este o fata cu care ma inteleg foarte bine. E o fata bruneta cu parul scurt si ochi albastri. Acum e imbracata foarte cool. Are un maieu albastru, o pereche de blugi rupti si 2 manusi colorate. In picioare are o pereche de baschetii colorati. Impreuna cu ea, acum dansam de numai putem. Dansam si dansam. Of, stai ca am obosit. Cobor de pe ring si ma duc la masa unde vad ca am un mesaj. Titlu :Reuniunea clasei a8a A 2000-2001. Aleluia !! Cat asteptam momentul asta !! Ii fac semn Lindei sa vina si ii arat. Mai vorbim putin si eu plec spre casa pentru a-mi face bagajele. Abia astept ! O sa fie distractie la MAXIM !!

Ade , nu-ti pot spune cat de fericita sunt ca si tu ti-ai postat ficul aici!
Inca nu l-am citit in totalitate (mai am capitolul 2) dar imediat ce termin dau un edit si s-a rezolvat !
Imi place ideea , nu am mai citit ceva asemanator care sa relateze cate ceva din diferite locuri din diferite perspective... dar toate au un inceput si mie-mi place , spor la scris!

Am venit cu editul pentru ca am reusit sa citesc acum tot!
Ade ... doua cuvinte:
VREAU NEXTTTT!!! :D

hei buna imi place acest fic e foarte original
nu stiu cat de mare e crbl-ul tau dar cred ca e imens
adica <<feme>> si <<monden>> si <<roco>>
fiecare fata pe o sectiune ca sa zic asa e bestial mie imi place si vreau next :cheers:

Imi place, ideea este chiar interesanta.
Sunt curioasa sa vad ce se va intampla in continuare.
Astept nextul, care sper sa vina repede.
Pupici dulci :*

Exact cum au spus si celelalte fete , ideea este foarte interesanta , originala . Imi place !
Astept cu nerabdare next-ul , spor la treaba ! :) :*

Si tie-ti place suspansul !
Si asta-i un lucru rau!

Cu multa dragoste Voltura

te rog mult scumpo
posteaza odata asteptatul next

Uita-ti si nextu'. Spor la citit.

Capitolul 3 : Anuntul - Partea a3a

15 Iunie 2011 – Boston – Birourile firmei "ISU" – Sasuke Uchiha ( povestit de el)

Mda. Ce plictisitor poate fi. Sedinta stupida. Lasa ca vede fratimiu' ce-i fac cand ies de aici. Parca nu as avea ceva mai bun de facut decat sa stau si sa ascult pe tipa asta cu zice toate tampeniile posibile. Auzi, cica trebuie sa ii iau notite lui Itachi. Pff. Rau e sa ai un frate mai mare. Ma rog, in timp ce tipa aia vorbeste si nimeni nu asculta, cel putin eu nu, sa ma prezint. Sunt Sasuke Uchiha si lucrez la firma ISU din Boston. As putea spune ca chiar conduc firma, doar ca Itachi e cel mare, iar eu trebuie sa ma multumesc cu rolul de adjuct. Defapt imi convine asa pentru ca daca ceva iese prost, tata nu da vina din prima pe mine, ci pe Itachi deci scap usor. Si chiar daca fac eu ceva prost, tot pe el dau vina. Da, sunt malefic, n-am ce face. Dar sa revenim. Sunt Sasuke Uchiha, am parul negru ciufulit si ochi negri. Sunt de treaba, comunicativ, de treba, dur, nimeni nu se pune cu mine si da, malefic cum am mai zis. Acum, sunt imbracat cu un tricou negru, pantaloni gri, sacou negru cu margini negre si la gat am un medalion cu semnul familiei. Cum ziceam, stau si mor de plictiseala in sedinta asta stupida si evident ca nici notite nu am luat. Eh, de asta exista secretara. Ea e cam prostuta si cred ca ma place pe mine sau pe Itachi sau pe amandoi. Ma rog, esentialul e ca face tot ce-i spun. Cei drept, cam profit de ea..dar e vina ei ca nu are atitudine si nu prea stie sa zica " Nu " sau sa inventeze scuze. Vine tot timpul imbracata cu un tricou in alb cu dungi negre si o fusta neagra. O cheama Olga..cred. Ma rog. Incerc sa fac ceva. Ma joc cu niste pixuri si incep sa desenez niste forme. Extratereste as putea spune. N-am talent la desen, asta e clar. In orice caz, se aude un zgomot de pe hol si se deschide. Aleluia!! A venit si scaparea mea. Imi intrept capul pe usa si il vad pe Itachi. El saluta alea alea si imi spune sa merg cu el in birou. Ma ridic de la masa spun la revedere si ies pe usa foarte fericit as putea spune. Am scapat de plictiseala totala. Ma gadeam ca fratele meu o sa ma intrebe despre s-a vorbit la sedinta, dar nimic. Oare s-a intamplat ceva rau? Nu cred. In ultimul timp totul a mers ca pe roate. Off, linistea asta ma omoara. Zi ceva, ca spun eu. Astept, astept, nimic. Mai mergem putin si intram in birou. Gata! Spun eu ceva:
- Deci, zi Itachi. Ce e? spun eu nervos, iar el se uita la mine, se aseaza pe scaun si intoarce laptopul spre mine. Ce vrea sa-mi arate? Ma apropii de el si ma asez pe un scaun si incep sa citesc. Reuniunea clasei a8a A 2000-2001. Stai. Reuniuniile nu se fac dupa 10 ani? Nu pot sa cred ca au trecut 10 ani. Ma uit in calendar si vad ca suntem in 15 Iunie. Asta inseamna ca trebuie sa plec. Imi ridic capul , ma uit la Itachi si zambesc. El chicotesti si da un telefon. In timpul asta eu continui sa citesc. Ii bun. Scap de Itachi si toate chestiile lui si am un week-end cu fostii colegii. Sigur o sa fie si o seara gen " Seara Baietiilor", totusi..oare cum sunt fetele acum? Nu prea mai stiu cum arata ele...adica nu m-am intalnit cu ele intre timp. Tot ce imi amintesc este ca era o fata cu parul roz si una cu parul mov. Hmm..cum de am retinut?! Stau si ma gandesc, dar nu-mi amintesc nici o actiune sau ceva legat de ele. Probabil culoarea parului lor. Cum ziceam, fratele meu vorbeste la telefon. As putea zice ca seman mult cu fratele meu. Avem acelasi trasaturi la fata, doar ca el are niste linii sub ochi ca sa spun asa. Dar la comportament, nu prea semanam. El e mai bun si binevoitor ca mine. El nu profita de oameni, cum recunosc ca fac eu. Si tata spune ca ar trebui sa seman mai bine cu Itachi. In momentul de fata e imbracat cu un costum albastru, o camsa alba si o cravata rosie. Sa-l lasam pe fratele meu si sa ne intoarcem la reuniune. Hmm..o sa fie ceva interesant. Stau si ma gandesc, doar ca gandurile mele sunt intreruote de vocea lui Itachi.
- Sasuke, maine la ora 9 sa fi gata sa mergem la aeroport.
Stai puti, megem?! NUU! Sa nu-mi zica ca vine cu mine. Ca daca vine cu mine, sigur gaseste tampenii de ale lui si trebuie sa stau dupa el. Gata! Iau atitudine!
- Auzi, fratioare. Sa nu-mi spui ca vii cu mine in Tokyo! ii spun asta scurt si ma uit urat la el. El incepe sa rada. Minunat, mai sunt si amuzant acum. Ce's eu clown?!
- Stai, calm. Nu merg cu tine in Tokyo ca sa stau pe capul tau. Merg pentru ca este un seminar si m-a pus tata. Asa ca daca si tu esti plecat o las pe Olga sa aibe grija.
Bun. Problema asta e rezolvata. Deci totul e bun. Ii spun lui Itachi ca ma duc acasa sa-mi fac bagajele si ca ne vedem maine.

15 Iunie 2011 – Los Angeles – Studioul 4 – Naruto Uzumaki ( povestit de el)

- In 5 minute intram in direct. NARUTO! Pregateste-te! urla la mine Stan, directorul. Un tip roscat, misterious, imbracat mereu in negru. Hmm, ascunde el multe. Nici nu cred ca il cheama Stan. Ma rog. Tre' sa-i raspund:
- Da! Vin acum!ii raspund eu.Doamne ce om sacaitor. Tot timpul urla la mine..of. Eh, sa-l lasam pe asta si sa ma prezint. Sunt Naruto Uzumaki si sunt prezentator emisiuni " Talk and Laught with big N ". Sunt blond si cu ochi albastri. Sunt amuzant, de treaba, comunicativ si glumet. Totusi ar trebui sa ma grabesc ca daca intarzii Stan ma omoara. Asa ca fug in studio si ma asez pe scaunul meu mare si comod. Imi fixez ochi pe pompter si incep sa citesc primele randuri. Hmm..se pare ca azi vine unu, Rock Lee. Ce nume are. Va fi interesant. Il vad cum intra si il privesc din cap pana in picioare. Doamne ce fata amuzanta are. Are niste sprancene foarte groase, un par negru tuns " castron " si e imbracat cu un tricou verde cu portocaliu si alb si pantaloni tot verzi. E un karatist sau ceva de genu'.Ma uit mai atent la el si incep sa spun ceea ce scria pe popter " Doamnelor si Domnilor, Rock Lee! ". Acesta se aseaza pe fotoliu si zambeste. Off!! Nu ma pot abtine sa nu rad. Fata lui e asa comica. Totusi imi aminteste de cineva de de mult. Ma rog, n-am timp acum ne asta si incep sa vorbesc cu el. Facand diferite glume. Dupa cateva glume, intrebari si raspunsuri vine prima publicitate. In sfarsit! Imi era sete. Ma duc in culise si beau un pahar de apa. Iau o inghititura si il vad pe Lee aparand langa mine. Ii zambesc si incep sa vorbesc cu el, afland ca e din Tokyo. Hmm..si eu. Oare de asta imi pare cunoscut? Totusi Tokyo e un oras destul de mare..hmm. Stau asa cateva clipe si aud tâuitul ala enervat care ne anunta sa ne intoarcem pe platou. Ii spun lui Lee si ne ducem la lucurile noaste. Urma sa-l intreb de scoala. Incep cu diferite intrebari si aflu ca a invatat la aceiasi scoala cu mine. Hmm..oare in ce clasa era? Vreau sa-l intreb, dar in casca mi se spune ca am primit un mail pe care ar trebui sa-l afle si Lee. Hmm.. . Deschid mailul si incep sa citesc cu voce tare: " Reuniunea clasei a8a A 2000-2001". Lee ramane uimit. Si eu la fel. Continui sa citesc si aflu ca trebuie sa ajungem in Tokio pentru ca week-endul asta e PARTY TIME. Deci e binee! Abia astept!! Am sa mai vorbesc cu Lee dupa emisiune. Ca sa mai "depanam" amintiri. Emisiunea contiunua, glumind cu Lee si altele. Dupa inca jumatate de ora, emisiunea se termina, iar eu impreuna cu Lee plecam la mine acasa pentru a mai vorbi si alea, alea.

15 Iunie 2011 – Roma – Sala "Tefe" – Neji Hyuga ( povestit de el)

Stau pe balconul salii mele si privesc cerul senin, cladirile vechi si oamenii care merg dintr-o parte in alta. Cat de preocupati pot fi. De ce nu incearca sa-si gaseasca un fel de a trai fericit? De ce nu pot avea o lume ca a mea? Hmm. Eh, fiecare cu ale lui. Orasul asta e foarte diferit fata de orasul meu natal, Tokyo. Dar sa lasam povestiile despre oameni si orase. Eu sunt Neji Hyuga. Am gri si parul negru, lung prins intr-o coada in partea de jos. Sunt calm, bun, fericit , pacifist. Deobicei sunt imbracata cu un kimono albastru si o pereche de pantaloni de aceiasi culoare. Am propria mea sala de antrenamente. De la alergat pe banda pana la exercitii de yoga si relaxare. Aici gasesti tot ce iti trebuie. Am o sala destul de mare, la etajul unu a unui caldirii din centrul vechi a orasului. Oamenii vin la mine pentru o ora mai mult sau mai putin de relaxare. Imi place foarte mult sa am "grija" de ei. Sunt sigura ca ei scap de griji cand intra aici. La intrare am o cutie pe care scrie " Invia le tue preoccupazioni e problemi qui! " adica " Lasa-ti grijele si problemele aici! ". Cum ziceam am o sala foarte frumoasa, cu peretii albi plini de tabluri si un parchet maro. In acelasi timp am ca ajutor pe un baiat pe care l-am gasit intr-o zi cautandu-si ceva de mancare si l-am luat la mine sa am grija de el si l-am invat multe pintre care si diferite tehnici secrete. Baiatul acesta, Luigi este un baiat foarte bun si ascultator. Are un par des, galben ca razele soarelui si ochi albastri ca cel mai senin cer. In timp ce ma gandeam la toate astea pe usa intra Luigi si-mi spune ca am primit un mail importat. Ma uit la el si vad ca in mana are o hartie. El mi-o da, iar eu incep sa citesc: Reuniunea Reuniunea clasei a8a A 2000-2001. Nu pot crede ca au trecut 10. Stau putin pe ganduri si ma gandesc sa o sun pe verisoara mea Hinata. Sper sa-mi raspunda. Poate de data asta nu o opresc din a picta cine stie ce fantezie de a ei. Ma intrept spre telefon si o sun. Aceasta imi raspunde repede si imi ia vorba din gura, spunand ea despre reuniune. Ii spun ca abia astept sa ne intalnim cu fosti colegi si sa mergem acasa. Mie dor de mama, de tata, de matusa mea si de unchiul meu. Eram o familie asa de frumoasa. Totusi , Hinata imi spune ca numai poate vorbi asa ca ne luam la revedere. Eu ma duc la calculator si scriu un anunt pentru al pune pe usa. Voiam ca toti clientii mei sa stie ca va ramane numai Luigi si ca va fi cam greu si ca nu e nevoie sa vina obligatoriu pentru ca deobicei eu insistam sa vina pentru a se relaxa pentru o ora. Dupa ce-am lipit anuntul si am mai vorbit cu Luigi am plecat acasa pentru ca trebuia sa-mi fac bagajele.

15 Iunie 2011 – Viena – Gradina Palatului Schönbrunn – Shikamaru Nara ( povestit de el)

Imi place foarte mult sa vin aici. Totul e asa frumos. Floriile, copacii, statuile, totul e ca-n basme. Eu sunt Shikamaru Nara, sunt brunet si am ochii negri. Imi place culoare verde. Ma relaxeaza. In momentul de fata, sunt imbracat cu o camasa kaki, o vesta verde inchis, pantaloni negri si la gat am o cravata neagra. A, era sa uit in urechi am niste cercei . Sunt un jucator foarte bun de sah, dame si alte chestii din astea, de strategie. Am ajuns la Viena dupa ce un club de jocuri din astea de aici m-a ales. Sunt foarte fericit aici, ma simt bine. Desi mie dor de casa, de Tokyo. Unde jucam sah cu unul din profesorii mei, unde stateam cu colegii, facand glume si alea alea. Of.. Stau putin si ma uit la telefon. Ochi mi se opresc pe data. Astazi e 15 Iunie. Au trecut 10 decand am terminat scoala. Hmm...sigur se organizeaza ceva. Ma ridic de pe banca si fug spre cel mai apropiat Internet Café. Intru inautru, ma duc la un calculator si imi deschid mail-ul. Observ mai multe mailuri noi, dar ochi imi cad asupra unei adrese japoneze. Deschid mailul si incep sa citesc. Cum gandeam, se organizeaza o reuniune a clasei. Ce bine ma simt. Prin cap imi trec diferite imagini. Asa ca numai stau, platesc si plec spre o agentie de turism pentru a lua bilete si dupa sa merg acasa pentru a-mi face bagajele.

15 Iunie 2011 – Hawaii – Plaja " Palmier" – Gaara No Subaku ( povestit de el)

Sunt Gaara si sunt surfer. In momentul de fata ma aflu pe o plaja din Hawaii si particip la un concurs de surf. Imi place foarte mult acest sport. Sunt foarte atasat de plaje , de nisip pentru ca singurile mele amintirii cu mama sunt intr-un loc plin cu nisip. Dar nu vreau sa vorbesc despre asta acum. Trebuie sa ma concentrez la concurs. Nu trebuie sa ma fac de ras, am o cariera foarte frumoasa si nu vreau sa o stric. Stau concentrat si fac diferite miscarii , auzind aplauzele spectatorilor si tipetele fetelor. Dupa inca cateva miscari, ma intrept spre mal si ma duc in fata jurului . Acestea socotesc de greu. Doamne, imi amintesc de profu de mate. Dupa cateva secunde ridica toti notele si observ ca am castigat. Aveam 3 de 10 si fiind ultimul nu mai urma nimeni pentru a lua la fel sau mai stiu eu ce. Deci am castigat. Ma simt foarte mandra de mine pentru ca am muncit mult pentru asta. Asa ca ma intrept spre antrenorul meu. Mergand, in jurul meu apar o gramada de fete cerand autografe si tot felul de chestii. Tot timpul pateam asa, o gasca de fete dupa mine, toate in bikini si mai stiu eu ce. Altii ar dori sa fie in locul meu, dar eu nu ma omor dupa ele. Zambesc, fac poze cu ele , dar nu ma pot gandi la altceva, nu vreau o prietena. Eu am ramas cu gandul la o fata din scoala. Era ca o zeita pentru mine. Avea parul mov, scurt si ochii lila-albi. Era destul de timida, chiar si cand vorbea cu prietenele ei. Imi placea sa o privesc indelung in timpul orelor, chiar daca riscap sa intru in probleme nefiind atent la ora. Destul de des incercam sa o scot din probleme si sa o salvez in caz de ii se intampla ceva. Nu am stiut niciodata daca isi da seama ca o plac sau nu. Stiu doar ca ii placea destul de mult de un baiat blond foarte aiurit. Desi multa lume ar crede ca eu il urasc pe baiatul acela pentru acest lucru, dar nu pot face asta. El m-a ajutat la greu si m-a facut sa deschid ochi ca sa spun asa. Dar sa lasam acum placeriile mele si sa ne intoarcem la prezent. Din cate stiu eu, azi ar trebui sa se implineasca 10 ani decand am terminat scoala. Asa ca sigur voi fi anuntat despre vreo reuniune sau ceva. Chiar nu ma intereseaza exact ce, atata timp cat ma voi intalnii cu toti colegii mei. Asa ca voi astepta. Am mai stat putin pe plaja vorbind cu lumea si facand poze dupa care am plecat in camera mea de hotel. Intrand acolo, am gasit o foaie de hartie pe birou. Era invitatia la reuniune. Exact la fix. Ma apuc de bagaje si fac rost de niste bilete spre Tokyo. Abia astept.

15 Iunie 2011 – Praga – Restaurantul "Choji's Gastronomi" – Choji Akimichi (povestit de el)

Bun venit in restaurantul meu! Acest lucru il spun la toata lumea care trece pragul restaurantului meu. Sunt Choji Akimichi si imi place foarte mult mancare. Desi imi place sa mananc, in acelasi timp imi place sa fac noi retete si sa combin diferite lucruri intre ele sa vad ce iese. Mi-am deschis acest restaurant dupa ce am absolvit scoala de bucatari. Sunt roscat, dolofan si am ochi negri. Imi place sa ma imbrac cu o bluza alba cu model si o camasa verde in carouri. In acelasi timp imi place foarte mult costumul de bucatar, mai ales palariile de bucatar sef ca mi se par extrem de amuzante. Oricum, ieri am fost sunat de directoare scolii mele, Tsunade-sama , care m-a rugat sa gatesc pentru reuniunea clasei mele. Am fost foarte incantat si maine voi fi deja in Tokyo pentru a pregatii tot ce trebuie pentru ca partea culinara a petrecerii sa fie perfecta.

15 Iunie 2011 – Amsterdam – Laboratoarele "Green Free" – Shino Aburame ( povestit de el)

Sunt Shino Aburame si de mic mi-au placut foarte mult insectele. Acum lucrez intr-un laborator de cercetare a insectelor si in acelasi timp a plantelor si a legaturii acestora cu insectele. Imi place foarte mult acest lucru. Ma simt in largul meu cand sunt inconjurat de aceste mici vietatii. Am invatat sa " vobesc " cu ele. Totusii fiind luat cu toate astea, am uitat sa spun ca au trecut deja 10 ani decand am terminat scola si asta inseamna ca trebuie sa merg in Tokyo. Am fost foarte fericit cand am citit asta azi-dimineata. Totusi imi va fi dor de insectele de aici. Toate furnicile, toti fluturii , toti miriapozi si toate celelalte insecte de aici. Asa ca, acum imi iau la revedere de la fiecare si ma pregatesc pentru vacanta mea, acasa in Tokyo.

15 Iunie 2011 – Florida – Adapostul special – Kiba Inuzuka ( povestit de el)

Am calatorit destul de mult prin lume si am observat ca peste tot sunt caine vagabonti, raniti si vai de ei. Asa ca m-am gandit sa-mi deschid un adapost pentru animale "All Inculsive" , ca sa spun asa. Impreuna cu o agentie de protectie a animalelor am deschid acest adaposti special . Aici am adunat animalele din jurul lume pe care le tratam, le ingrijim si le lasm sa traiasca exact ca in habitatul lor natural. Cu toate astea, sunt Kiba Inuzuka, am un catel Akamaru si sunt din Tokyo. Daca tot am zis de Tokyo, trebuie sa mai spun ca va trebui sa merg acolo in acest week-end fiinca e reuniunea clasei mele. Abia astept! Va fi MEGA - FUN.

Sper ca va placut !

normal ca ne place :P
si abea asteptam nextul
ti-am mai spus imi place chestia asta ...adica fiecare in cate o tara
cu cate o firma sau club....
i love you :cheers:

ma bucur mult

pai poti sa-ti exprimi
bucuria cu un nou capitol :cheers:

O idee foarte buna :cheers:

pai pune in practica ideea asta :twisted:

Capitolul 4 : Ziua zborului


Povestit de mine:
Intr-un apartament foarte frumos din centrul orasului New York, este liniste deplina. In dormitorul acestui apartament, doarme o fata foarte frumoasa , cu parul roz ca florile ciresului. Camera este foarte frumoasa. Are peretii roz, acoperiti cu diferite tabluri, postere. Parchetul de un maro foarte frumos este acoperit de un covor roz, pufos. In mijlocul camerei, se afla un pat mare, cu multe perne, cu asternutul roz cu mov in care doarme rozalia. Pe peretele opus patului, un televizor destul de mare, in dreapta acestuia un birou, iar in stanga o usa. Dupa acea usa, se ascundea garderopa fetei. In momentul de fata era un mic dezastru acolo, fiind cu o seara inainte fata si-a facut bagajele pentru o calatorie in Tokyo si a ravasit tot pentru a gasi tot ce voia. Totusi, ar fi timpul ca rozalia sa se trezeasca pentru a avea timp destul pentru ultimele pregatirii. Fata se invartii de cateva ori, si fu trezita de sunetul infernal al ceasului de pe una din noptierele micute.

Sakura - 16 Iunie 2011

- Tiu, tiu, tiuuu!!!
Of doamne, e deja dimineata. Ce enervant e ceasu’ asta!! Indind mana si il inchid. Pff..nu vreau sa ma ridic...mai stau 5 minute. Stau 5 minute si ma ridic. Imi pasesc usor pe lemnul rece in comparatie cu piciorul meu, cautandu-mi papuceii mei pufosi si roz. Dupa ce ii gasesc, ma duc inspre baie pentru micuta mea siesta de dimineata. Dupa 10 minute de stat in baie, ies si ma intreb spre garderopa. Deschid usa si raman socata.
- POFTIM ?! Ce-i cu dezastrul asta ?! spun eu destul de tare. Intru inauntru si ma asez pe micuta canapea din mijlocul incaperii. Stau putin pe ganduri, dupa care observ o valiza aproape plina si una deja inchisa. Stai putin.. ! Valize ?! Of doame !!! Am uitat ca trebuia sa merg in Tokyo!!! Ma panichez. Mai aveam 2 ore si trebuia sa fiu la aeroport. Ma uit in jurul meu si vad un maieu alb cu buline negre, un hanorac turcuaz cu capatul manecilor in dungi si o pereche de blugi negri. Le iau repede pe mine si imi continui bagajul. Fugeam prin casa ca nebuna. Ba in sufragerie, ba in baie , ba in dormitor. Alergam si iar alergam . Aud un cantec. Aaa...ce-i asta?! Ma opresc si ma duc spre sursa sunetului. Sub un teanc de haine , suna telefonul meu. Dau tot la oparte si raspund.
- Buna Chris !
- Buna, Sakura. Ce faci ? Esti gata ?
- Aaa..fac bine. Si da..sunt aproape gata. Numai am decat cateva chetsii de pus...
- Atunci e bun. Daca vrei as putea sa urc la tine sa te ajut... hmm..suna cam ciudata vocea lui..imi indrept ochi spre ceas si vad ca mai am 30 de minute. Aoleu !! Cum mai fac eu curat. !! Poate daca il rog pe Chris sa roage pe cineva...hmm buna idee
- Mmm..Chris pot sa te rog ceva ?
- Sigur. Spune.
- Crezi ca sti pe cineva care sa faca curat..fiinca acum e un dezastru aici.
- Sigur, draga ! Am sa sun imediat pe cineva.
- Mersi Chris !!! Esti cel mai tare. Hai ca nu prea mai am timp. Pa ! Si mersi foarte mult!
- Pa, Sakura !
Inchid telefonul si imi continui treaba. Dupa înca putin alergat, totul era gata. Valizele erau la usa, eram aranjata si geanta de mana era gata. Deci, ar trebui sa plec. Totusi am sa-i las fetei care va face curat o lista cu ce faca si unde sa puna hainele. Las lista pe frigider si cobor, unde ma astepta Chris.
- Chris, nu trebuia. Ajungeam si singura la aeroport.
- Eh, sa nu ai probleme la aeroport. De asta am venit.
- Mm..bine. Mersi mult.
Am urcat amandoi in masina si ne-am indreptat spre aeroport. Ajunsi la aeroport, observ ca si el are o valiza. Hmm...oare unde merge ?! Vreau sa-l intreb, dar imi suna telefonul. Raspund, era tata.
- Ce faci, draga lu’ tata ?
- Bine. Sunt la aeroport. Merg in Tokyo
- Aaa ! Uitasaem de reuniune. Sigur te vei intalni cu mama ta acolo. Sa te distrezi !
- Mersi, tata ! Succes la munca !
Inchid si ma indrept impreuna cu Chris spre usa. Dupa toate lucrurile normale care se intampla la aeropoate, acte , verificari , vize alea alea. Ma dezpart de Chris, afland ca el pleaca in Elvetia pentru niste afaceri. De acum sunt singura. Drept sa spun, Chris e cam vorbaret si acum ma bucur de liniste. Ma indrept spre niste fotolii, ma asez pe unul dintre ele si astept sa vina avionul .

~ Dupa o ora ~

Acum sunt in avion. Ma indrept spre locul meu si ma fac comoda. Ma asez langa geam. Tot timpul mi-am dorit sa vad New York-ul din avion cand decoleaza. Am mai stat vreo 10 minute, iar avionul a decolat. Ma uit uimita pe fereasta micuta si observ frumusetea cerului albastru si a norilor albi. Era foarte frumos. Totusi, devenea plictisitor. Asa ca ma intorc, uitandu-ma sa vad daca am vreun « coleg « . Dar nimic. Ma uit in jur, poate gasesc pe cineva cu care sa vorbesc. Vad o fata, cu parul mov si ochi lila. Imbracata cu un hanorac mov cu lila si o pereche de blugi mov. Desena ceva pe o foaie de hartie. Era foarte concentrata. Ma indrept spre ea incet, incercand sa nu o speri. Dar degeaba, cand am atins-o pe umar a tresarit incat sa gresit putin. S-a intors spre mine si mi-a zambit. M-am asezat langa ea si am inceput sa vorbim. Era destul de timida. Totusi imi parea foarte cunoscuta. Simteam un sentiment foarte ciudat in mine. Un sentiment de prietenie foarte stransa si nu intelegeam de ce. Hmmm...poate eram prietene bune. Cine stie ? Am mai vorbit cu ea pana cand o stewardesa ne-a spus sa ne asezam la locurile noastre si sa ne punem centurile pentru ca decolam. M-am confirmat si am asteptat sa aterizam. Dupa ce-am iesit din avion, am mers impreuna cu Hinata, noua mea prietena sau poate vechea, ma rog , pentru a ne lua bagajele si a ne intalnii cu familiile sau cu cine ne astepta. Ajunse in locul unde erau asteptati pasageri, observ o pancarda pe care scria mare cu o carioca roz SAKURA . Ma uit atenta si vad ca e mama si sora mea mai mica, Sanina. Mama era imbracata cu o rochie roz deschis, iar Sanina cu o bluza alba, un hanorac rosu si o pereche de pantaloni negri. Amandoua avand parul roz desprins si ochii verzi exact ca ai mei. Am alergat inspre ele, lundu-mi la revedere de la Hinata. Dupa ce ne-am imbratisat si pupat am luat bagajele si am plecat spre un hotel, unde ma cazase Chris, desi eu i-am zis ca nu trebuie. Eram sigura ca era ceva foarte extravagand fiindca asa face mereu. Totusi desi as vrea sa stau acasa, la mama, nu vreau sa-l supar nici pe Chris asa ca, voi sta la hotel.

Din pacate n-am mult timp .... daca asi avea asi umple toata pagina cu incercarea mea de a descrie cat de mult imi place !
Asa ca te rog eu frumos! da frumos de tot! nu fi rea cu noi si pune nextul!!! :P

Am sa-l pun maine. :D Ma bucur ca va place

Capitolul 5: Intalnirea

Sakura:

Intru in hotel ducandu-ma la receptie sa iau cheile de la camera. In timp ce merg, ma gandesc pe ce nume a facut invitatia, gasind cat mai multe variante. Ajunsa in fata tejghelei, am apasat pe clopotel,iar un baiat inalt, blond cu ochii negri a aparut de sub masa.
- As...
- Buna ziua, domnisoara Haruno! cand am auzit, am incremenit. De unde stie cum ma cheama?! Sigur a facut ceva Chris...totusi, nu pot sta sa ca proasta sa ma uit, pardon , holbez la baiatul care zambea incontinuu.
- Buna ziua! Mi-a facut seful meu, Christian Maron o rezervare acum cateva zile..
- O da! Uitati cheile, camera este la etajul 25. Il voi chema pe Mark sa va ajute cu bagajele.
- Nu e nevoie.
- Insist,domnisoara.
- Poti sa-mi spui Sakura. Avem cam aceiasi varsta.
- Domni, Sakura, voi fi la dispozitia dumnea, ta tot timpul sederii tale la hotelul 'Hamilton' Tokio.
- Multumesc. I-am zambit inapoi, macar asa putin. Totusi el a zambit in tot acest timp si m-am intretat inspre lift, urmata de Mark.
Ajunsa la etajul 25, imi iau bagajele, imi iau la revedere de la Mark si ma intrept spre camera 2803. Deschis usa, intru si aprind luminile. WOW ! Nu pot sa cred ce camera frumoasa. Livingul, in care intrai direct, are peretii de un roz pal si parchet de un maro sublim. Pe peretele din dreapta, in mijloc, este o fereasta mare, acoperita cu niste perdele roz, asortate cu rozul de pe pereti. In partea stanga, se afla un televizor imens. In fata acestuia, o masuta alba de cafea o canapea alba si 2 fotolii. Fata in fata cu usa de intrare, se afla inca o usa. Sunt foarte curioasa ce se ' ascunde' dupa acea usa. Las bagajele unde apuc si fug spre usa din lemn. O deschid si raman muta. Incredibil! Camera arata aproape exact ca cea din New York. Nu pot sa cred! Are peretii roz, acoperiti cu diferite tabluri. Parchetul de un maro foarte frumos este acoperit de un covor roz, pufos. In mijlocul camerei, se afla un pat mare, cu multe perne, cu asternutul roz cu mov.Pe peretele opus patului, un televizor destul de mare, in dreapta acestuia un birou, iar in stanga o usa, care duce spre garderopa. In partea dreapta a patului este un geam aproape la fel de mare ca cel din living, care da inspre o terasa. Intorcandu-ma in living, mai observ o usa identica cu cea de dinainte. Probabil duce inspre baie. O deschid si evident, nu putea sa fie sub asteptari. Tot roz, cu o cada destul de mare cu jacuzzi, o oglinda cat jumatate de perete, un dulapior cu prosoape si diferite sapunuri de la hotel si restul lucrurilor normale dintr-o baie. Aceasta camera seamana asa de mult cu apartamentul meu din New York. Parca Chris ar fi stiut. Stai asa...doar nu a facut-o intentionat?! Desi nu ar fi prima oara cand ma cazeaza la un hotel de toata frumusetea si tot luxul din lume. Nu am sa inteleg niciodata cum de poate arunca cu bani in stanga si-n dreapta pentru mine. Numai spun de cadoul de Craciun sau de ziua mea. Doamne ce minunatii mi-a cumparat. Off...Ma rog sa lasam minunatele cadouri facute de minunatul meu sef si sa ne intoarcem la prezent. Trebuie sa despachetez, sa ma schimb si sa merg la o tura de Shopping pentru a-mi alege o rochie. Intru in camera, despachetez , aranjez hainele frumos in dulap si imi aleg o tinuta pe care sa o port la cumparaturi. Greu! Ca deobicei, stau cel putin 10 minute pe pat si ma gandesc. Si ma gandesc..GATA!! Am gasit. Imi iau un tricou roz cu maneca trei-sferturi, o fusta mini de blugi si imi pun la gat o esarfa alba cu dungi verzi ca sa se asorteze cu ochii mei. Ma incalt cu o pereche de cizme cu toc, albe si imi iau o geanta alba in care pun tot felu de tampenii: telefonul, portofelul, trusa de machiaj in caz de orice, oglinga, servetele si o guma cu gust de cirese. Deci sunt gata pentru o tura prin magazine. Ies din camera incui usa si ma intrept in spre lift. Ajunsa jos, il rog pe Dan, receptionerul de mai devreme sa-mi spuna cum ajung la cel mai mare Mall si cu ce. El ma ajuta si imi zice sa merg cu o masina cheamata de el. Bun! Totul rezolvat,deci SHOPPING TIME!!!

~ Dupa 3 ore ~

Nu pot sa cred cate lucruri am cumparat...Deci am luat: 3 perechi de pantofi, 2 perechi de sandale, 2 rochii, 2 fuste, o pereche de blugi colorati, cateva tricouri si accesori. Evident ca a, bratele pline ce sacose de la diferite firme " de fite" , ca sa spun asa. Fiind tarziu si murind de foame, ma grabesc pe lift, dar fiind neatenta ma izbesc de un baiat si el cade peste mine. Pff..ce ametita sunt...

Baiatul :
Mergeam incet ascultand muzica la Ipod, cand dintr-o data o fata cu parul roz si ochii verzi de impiedica si cade, facandu-ma pe mine sa cad peste ea. Frate! Ce chestie! Ma uit mai atent la ea si vad ca e foarte frumoasa. Ma ridic, si ii dau mana sa o ajut sa se ridice.

Sakura:
Baiatul arata extrem de bine. Are parul negru si ravasit, ochii negri si e imbracat cu un hanorac rosu si o pereche de blugi negri. Din buzunar ii cade Ipod-ul, iar una din casti imi ajunge langa ureche. Hmm...ce melodie frumoasa! Isi deschide ochii, se ridica si imi intinde mana lui pentru a ma ajuta. Evident ca ii accept ajutorul si ma las ridicata de acest baiat. Ma ajuta sa-mi adun sacosele. Vreau sa le iau pe toate, dar el imi spune cu voce extrem de frumoasa:
- Lasa-ma sa te ajut. Nu vrei sa te impiedici din nou. Eu sunt Sasuke Uchiha, iar tu rozalio esti?
- Sakura Haruno si nu e nevoie sa ma ajuti. Nu vreau sa te incurc...
- Nu-i nici o problema, Sakura. La ce etaj stai?
- 25.
- Ce coincidenta. a spus el, aratandu-si dintii de un alb stralucitor.
Am intrat amandoi in lift urcand spre etajul amintit, vorbind despre diferite lucruri. Am aflat ca e din Tokio la fel ca si mine doar ca sta in Boston. Ajunsi in fata camerei mele, intram si imi lasa celelalte sacose pe fotoliu spunandu-mi:
- Incantat de cunostinta, rozalio!
- La fel !

Sasuke:
Mi-am luat la revedere de la ea si am iesit din camera roz. Nu pot sa cred cat e de frumoasa! Seamana cu o zana din povesti! Ah! Sasuke, Sasuke numai la tampenii de gandesti. Gandindu-ma la ea am inceput sa rad si m-am intreptat spre camera mea.

Sakura:
Mi-am luat la revedere de la el si l-am privit iesind din camera roz. Nu pot sa cred cat e de frumos! Seamana cu un print din povesti! Ah! Sakura, Sakura la ce tie gandul...Gandindu-ma la el , m-am intreptat spre dormitor pentru a despacheta cumparaturile. In tot timpul in care despachetam, nu mi-am putut lua gandul de la acest Sasuke Uchiha, prinul din povesti, care imi aduce aminte de cineva, dar nu stiu de cine. Un fapt in plus care ma ducea cu gandul la el este faptul ca Ipod-ul lui ramasese la mine. Trebuie sa-l caut maine si sa il inapoiez.

super super super super
imi place si te ube :* deci draga sti ca-mi place
si next :*

Foarte reusit capitolul , ca toate celelalte !
Astept cu nerabdare next`ul !! :*

deci din nou iar si iar pune next-ul
asta o sa-ti spun pana cand o sa-l pui fara alte comentarii
azi te prezinti cu un next

Am reaparut cu un nou capitol ! Sper sa va placa !
Capitolul 6: Vise si Senzatii

Mergeam si mergeam printr-un labirint incercand sa gasesc o portita de iesire. Dar nu si nu. Plictisita si putin enervate de atata invartit, m-am gandit sa fiu atenta la imagiinile ce se derulau in jurul meu. Parca as fi intr-un film despre viata mea. Mergand incet am inceput sa observ ca ma intrept din prezent spre trecut. Toate intamplariile bune, rele imi treceau prin fata ochilor. Mai mergand putin , ‘ filmul ‘ era in momentul scolii. Vaai ! Ce perfect! Toate amintiriile imi treceau acum prin fata ochilor si inima incepea sa-mi bata din ce in ce mai tare. Imi vedeam toate fostele best friends printre care si acea fata extreme de dulce din avion, Hinata. Ooo, stai asa. Nu pot sa cred ca nu am recunoscut-o!! Of, ce proasta sunt…dar sa fiu atenta si la celelalte prietene ale mele. Una dintre ele , e bruneta cu ochi exact ca cea mai buna ciocolata pe care am gustat-o vreo data. Era inbracata cu o bluza fara maneci roz si o pereche de pantaloni albastri.Ten Ten o cheama. Alta e blonda ca spicele de grau si ochii albastri ca cerul, imbracata cu o bluza mov si o fusta de aceiasi culoare , iar pe dedesuptul fustei o pereche de colanti. Ino o cheama. Iar dintr-o data a aparut inca o fata , Temari care e tot blonda cu ochi albastri , avand parul prins in patru codite destul de ciutate. Ea fiinca imbracata cu o rochie alba cu tenta de lila si la mijloc un fel de curea rosie. In mana stanga , avand un evantai foarte draguta. Dupa ce m-am revazut prietenele, am mers mai departe trecand pe diferiti baietii, fostii mei colegi. Se pare ca un blond era clovul . Doamee cate tampenii facea, Naruto. In tot timpul acesta, ma afundam si mai tare in labirint. Se pare ca ma intreptam in spre mijloc, iar de acolo iesea o lumina rosie. Urmarind lumina, filmul vietii mele a inceput sa semene cu un film de dragoste. Personajul masculin fiind un baiat cu parul negru extrem de frumos. Se pare ca dupa multe incercari de ale lui si ale mele , sa nu fiu rea , am ajuns sa fim impreuna . Saruturi , imbratisari , intalniri alea alea. Totusi, nu-mi amintesc ce a distrus aceasta dragoste. Tot ce reusesc sa imi aduc aminte nu are nici o legatura cu ceea ce vreau. Parca ar fi o gaura in memoria mea. Dar poate daca ma afund si mai tare in labirint pot afla adevarul. Am mai mers inca putin si am dat peste o usita jumatate neagra jumatate rosie. Cand am vrut atins clanta, un zgomot infernal a inceput sa se auda…

- Lalalalalalalalala!
- Ce naiba!! am spus eu printre dinti. Cine ma suna la ora asta!! Mi-am intreptat ochi spre ecranul luminos a telefonului meu. Chris . Poftim! Baiatul asta nu a auzit de schimbarea orei. Aici e ora opt!! Totusi sunt si eu in vacanta..eh, ce sa fac raspund.
- Alo!
- Buna dimineata Sakura! Sper ca nu te-am trezit prea devreme, dar ma gandeam ca ai destul de multe lucruri de facut in Tokyo asa ca m-am gandit ca poate te trezesti devreme
-Buna, Chris! Mersi ca m-ai trezit chiar am ceva treaba. De ce m-ai sunat?
- Pai..am vrut sa te intreb cum e hotelul si sa-mi spui daca ai nevoie de ceva
- E perfect. As putea spune ca ai cam exagerat. Nu trebuia sa ma duci la o suta de mii de stele. Puteam sta la mama si la sora mea.
- Eh..voiam sa te simti bine pentru ca atunci cand te intorci sa treci la munca. Oricum ai zis ca ai treaba asa ca te las sa te pregatesti. Pa!
- Ok! Pa, Chris!
Bine ca am scapat de el, na e el seful meu dar e destul de scaitor uneori. Ma rog. Ar trebui sa ma imbrac si sa-l caut pe brunet pentru ai inapoia I-pod’ul . Sa nu spuna ca sunt nesimtita sau chestii din astea. Oare cu ce sa ma imbrac? Dupa 10 minute de stat in baie pentru a-mi face siesta, am mai pierdut 15 minute in fata dulapului. Gata, am reusit sa gasesc ceva potrivit : o rochita rosie potrivit de scurta cu bretele. Imbracata si aranjata am iesit pe usa, indreptandu-ma spre receptie. Ajunsa jos , am intrebat-o pe receptionera camera lui Sasuke Uchiha, raspunzandu-mi ca e pe acelasi coridor pe mine, camera din capat. Ce bine, nu trebuie sa pierd prea mult timp. Am urcat, ascultand o melodie foarte linistitoare in lift. Cat de mult imi plac unele melodii din lifturi. Ajunsa in fata usii lui , am tras aer in piept si am inceput sa bat. Dupa cateva ciocanituri, un glas destul de infundat mi-a afirmat ca pot intra. Am deschis incet usa si am pasit incet inautru. Nimeni. Ciudat...Dupa cateva minute o alta usa se deschise si de acolo iesi Sasuke infasurat numai intr-un prosop. Ahh, ce corp are, nu pot sa cred. Stai, Sakura, nu te mai holba ca proasta . Pfff..ce sa spun, hai Sasuke sparge gheata.
- Ooo, ia uite cine imi face mie vizita, bomboana roz.
Mda. Nu putea sa spuna si el un „ Buna „ era de ajuns.
- Buna , Sasuke! Am venit sa-ti inapoiez I-Pod’ul..dar daca stiam ca nici nu ti-ai terminat „ siesta „ de dimineata, ti-l dadeam mai tarziu.
- Nu-ti fa griji, bombonica.
Bombonica?! Poftim?! Am auzit eu bine?! Nu pot sa cred ca-mi zice asa. Pe langa faptul ca nici nu e complet imbracat mai si zambeste pervers. Alo! Eu am venit aici sa-ti inapoiez un lucru , sa fiu fata buna , nu sa fac alte tampenii.
- Bombonica, nu vrei sa te asezi?
- Nu vreau sa te incurc.
- Nu ma incurci dulceata, ma bucur ca ai venit. Hai , aseazate langa mine, nu musc.
Am zambit si m-am intreptat spre canapea, langa el. Am inceput sa vorbim diferite chestii. La un moment dat, si-a miscat mana incet punand-o in jurul mijlocului meu. Ah, nu e bine. M-am intors spre el , vrand sa spun ceva, dar exact in acel moment pe usa a intrat un barbat destul de inalt care seamana extrem de mult cu Sasuke.

uuuuuuuuuuu un baiat ce seamana cu sasuke :)
o fii ...itachi
sigur sau madara dar nnu are cum deci :-> astept nextul :*

Off , off ! Afemeiat mai e si Sasuke ! :))
Frumos capitolul , astept next`ul ! :*